Aplicarea dispoziţiilor prevederilor art.85 Cod penal, referitoare la anularea suspendării pentru infracţiuni săvârşite anterior, în cazul inculpaţilor minori.
Prin sentinţa penală nr.40/2005 Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov,s-a dispus condamnarea inculpaţilor,după cum urmează:
-10 ani închisoare pentru tâlhărie inculpatului H.C., neaflat la primul conflict cu legea penală, 6 ani închisoare aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal;
-9 ani închisoare inculpatului B.C. pentru infracţiunea de tâlhărie şi 6 ani închisoare pentru lipsire de libertate în mod ilegal ( acesta fiind lipsit de antecedente penale);
-3 ani închisoare inculpatului A.M. pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie ( acesta asigurând paza infracţională a celor doi autori, valorificând telefonul sustras de aceştia);
-1 an şi 6 luni închisoare inculpatei B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă ( aceasta făcând afirmaţii mincinoase încercând să asigure un alibi inculpatului H.C. în scopul îngreunării urmăririi penale a acestuia).
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere natura contribuţiei proprii a inculpaţilor, conduita acestora, maniera de operare axată fiind pe pătrunderea prin forţă şi intimidare în locuinţa părţii vătămate, acţionarea sub masca cagulelor, dar şi finalitatea de comun urmărită ( însuşirea ilicită a unor bunuri), aptitudinea violenţelor exercitate de a înfrânge rezistenţa părţii vătămate M.T. ( aceasta fiind rapid imobilizată), actele pregătitoare efectuate ( procurarea de informaţii în legătură cu programul unuia dintre soţi, cu consemnul acestora privitor la pătrunderea în spaţiu).
Mai precis, cu cagulele pe faţă, bătând la uşă într-un mod identic cu cel convenit de soţii M.T. şi M. L., cunoscând împrejurarea că în domiciliu se afla doar partea vătămată M.T. împreună cu minorul părţilor, au pătruns în forţă în locuinţă, ducând-o în camera copilului unde au legat-o de mâini şi picioare şi pentru a o împiedica să mai ţipe, aceasta opunând în permanenţă rezistenţă, i-au legat peste gură o cămaşă a soţului ei, după ce în prealabil au întrebat-o şi aceasta le-a indicat locul în care se situau banii.
Zgomotul provocat de ţipetele părţii vătămate, de căutarea prin a banilor şi a altor bunuri de valoare, a alarmat-o pe martora S. E. care, sesizându-l pe martorul I.D., au convenit să vadă ce se întâmplă.
Intrând în locuinţă, martorul I.D. i-a văzut pe inculpaţi şi avertizând-o pe martora S.E. despre faptul că se petrece un jaf, au părăsit în fugă locuinţa, coborând în faţa blocului ( am observat prin uşa întredeschisă a dormitorului pe doamna M. în genunchi în mijlocul camerei, iar lângă ea se afla un individ îmbrăcat în negru, respectiv pantaloni negri, giacă neagră şi o cagulă neagră pe faţă. În acelaşi timp s-a deschis uşa de la al doilea dormitor de unde a ieşit un bărbat îmbrăcat cu haine negre şi cu cagulă neagră pe faţă, iar în mâna dreaptă avea un cuţit cu o lamă de aproximativ 15 cm. am realizat că se comite o infracţiune şi am ieşit din apartament să chem ajutoare. După ce am ieşit din apartament i-am spus E. să fugă deoarece ea se afla în pragul uşii, imediat după mine, apoi împreună cu ea am coborât în faţa blocului pentru a căuta ajutoare” – fila 26-27 dosar u.p.).
Constatând că au fost surprinşi, agresorii au părăsit în grabă locuinţa din care au sustras pe lângă telefonul mobil marca Bosh, suma de 5 milioane lei. La părăsirea apartamentului, cele două persoane şi-au dat jos cagulele de pe faţă, pentru a nu atrage atenţia asupra lor, ieşind din scara blocului sărind peste gardul viu împrejmuitor pe lângă locul unde se afla martora S.E., care a sesizat că unuia dintre ei i-a căzut din buzunar telefonul mobil sustras din apartamentul părţii vătămate ( cei doi au trecut succesiv prin faţa mea, timp în care am reuşit să-i observ. Cel mai bine l-am remarcat pe primul, al doilea l-a ajuns pe acesta şi şi-au continuat drumul în fugă împreună, după care s-au despărţit, unul fugind în pădure, iar celălalt pe str.Jepilor. Imediat după ce au fugit cei doi, în spatele lor am văzut că venea un al treilea care văzându-mă pe mine şi pe cetăţeanul cu care eram m-a privit fix şi deşi avea un pas grăbit când a dat cu faţa de noi a încetinit, continuând să se deplaseze tot în direcţia pădurii. Am avut timpul necesar să-l văd şi pe acesta din urmă, era brunet, simpatic la faţă, tenul ceva mai deschis la culoare,ochii de culoare închisă” – filele 22-23 u.p).
După plecarea inculpaţilor, martora S. s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate căreia i-a desfăcut legăturile, partea vătămată anunţându-şi telefonic soţul de cele întâmplate ( am văzut-o că era legată cu sfoară la mâini şi la picioare. Am dezlegat-o şi i-am spus să stea liniştită pentru că mă duc să chem ajutoare” – fila 22 dosar u.p.).
La stabilirea vinovăţiei celor trei inculpaţi, a tipului de intenţie cu care aceştia au acţionat s-au avut în vedere următoarele aspecte:
-inculpatul H.C. recunoaşte lipsa sa de la domiciliu în jurul orelor 10 ( timpul reclamat a fi cel al comiterii faptei), recunoaşte că timp de 30 de minute a fost împreună cu inculpatul B. C. şi că inculpatul A.M. a cu telefonul sustras, povestindu-i împrejurarea în care a văzut doi tineri cu cagule ieşind din scara în care locuieşte partea vătămată (în data de 5.12.2000 m-am trezit la ora 10,00, după care am plecat la B. C. care locuieşte pe str. Măcieşului unde am stat de vorbă aproximativ 30 minute după care am plecat acasă unde, mama mea mi-a spus că am fost căutat de A. M.. După venirea mea acasă la aproximativ 15 minute a revenit prietenul meu A. M. care mi-a spus că a găsit un telefon mobil într-o grădină din aproprierea blocului unde locuieşte. Acesta mi-a povestit că în dimineaţa zilei de5 decembrie 2000 a văzut ieşind din scara unui bloc o femeie şi un bărbat alergând, în urma celor doi alergau doi tineri pe faţă cu cagule” – fila 123 dosar u.p.).
-inculpatul H.C. declară printre altele că în ziua respectivă era îmbrăcat cu blugi închişi, cămaşă şi giacă de culoare neagră”, astfel cum erau îmbrăcaţi şi autorii tâlhăriei (fila127 dosar u.p).
-prima convorbire telefonică după săvârşirea faptei a fost efectuată de pe telefonul sustras la orele 10,38 conform listingului reţelei Dialog ( filele 51-56 din dosarul de urmărire penală), oră la care inculpatul H.C. se afla la domiciliul său, după ce în prealabil fusese plecat din locuinţă ( conform depoziţiei sale şi a martorei R. M.).
-martora R.M., mama inculpatului H.C. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti că fiul său a lipsit de acasă, în intervalul 10-10,20, trimiţându-l după pâine ( fila 144 dosar Judecătoria Braşov), subzistând contraziceri între declaraţiile acestora legate de motivaţia plecării de acasă (inculpatul n-a făcut referire la cumpărarea acestui produs ci doar la întâlnirea sa cu coinculpatul B.C.).
-martora H.B. A. M. A. E. ( fostă S. ) i-a recunoscut după fizionomia pe cei trei inculpaţi fapt atestat prin procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere, recunoaştere făcută din spatele unei oglinzi în prezenţa martorilor asistenţi ( relativ la inculpatul B.C. afirmă că acesta este una din persoanele care au fugit din scara blocului spre pădurea din scara blocului spre pădurea din apropriere, era îmbrăcat în haină de culoare neagră”, privitor la inculpatul H.C. precizează că este una din persoanele care au fugit de la locul faptei printre blocuri şi era îmbrăcat într-o giacă”,referitor la inculpatul A.M. a menţionat că l-a recunoscut după fizionomia feţei).
-declaraţiile inculpatului B.C. din cursul procesului penal sunt oscilante, acesta prezentând mai multe modalităţi în care şi-a petrecut dimineaţa zilei de 5 decembrie 2000 ( ar fi plecat în cartierul Tractorul la un prieten, ulterior relatează că respectivul prieten ( T. L.) l-ar fi vizitat împreună cu inculpatul H.C., cu un alt prilej a afirmat că după ce s-a trezit în jurul orelor 11,00 a urcat în spălător unde a făcut ceva exerciţii,revenind apoi în casă unde a rămas până în jurul orelor 17,00). Apărarea acestui inculpat este infirmată de depoziţia martorului T. L. care a precizat că doar în jurul orelor 12,00 a venit la domiciliul său ( pe la ora 12,00 a venit şi B. C. despre care ştiu că locuieşte în Răcădău – fila 72 dosar u.p.)
-reactivitatea psiho-emoţională specifică comportamentului simulat reţinută în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică,la întrebările legate desăvârşirea faptei ( fila 188 dosar u.p.).
-declaraţia martorei T.L. aflată în dimineaţa respectivă la fereastra bucătăriei apartamentului în care locuieşte şi care a văzut ieşind din scara blocului mai întâi o femeie, urmată de un bărbat şi apoi de doi tineri care nu aveau feţele acoperite cu ceva, unul brunet şi unul cu părul mai deschis, spre blond blond, îmbrăcaţi în negru şi după ce au sărit gardul viu de lângă bloc a sesizat cum celui blond i-a căzut un obiect de culoare neagră, iar la scurt timp un al treilea tânăr s-a aplecat şi a ridicat acel obiect ( cei doi tineri au continuat să fugă spre blocul în care locuiesc, astfel că am reuşit să-i văd foarte bine şi la faţă” – fila 87 dosar u.p).
-martorul L. M. a declarat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti faptul că, ieşind să îşi plimbe câinele a observat doi indivizi ieşind din scara unui bloc care o femeie i-a relatat că au intrat la vecina sa, indivizii neavând fes negru sau cagule pe cap.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov ce ridică problema omiterii anulării pedepselor cu suspendare aplicată inculpatului H.C. prin sentinţa penală nr.1271/1999 a Judecătoriei Braşov şi aplicată inculpatului A.M. prin sentinţa penală nr.2526/2000 a Judecătoriei Braşov, cât şi inculpaţii ce pun problema achitării lor în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală.
Relativ la apelul Parchetului, Curtea constată că s-a omis anularea pedepsei cu suspendare condiţionată aplicată prin sentinţa penală nr.1271/1999 a Judecătoriei Braşov, de 1 an şi 6 luni închisoare inculpatului H.C. precum şi a pedepsei cu suspendare condiţionată aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr.2964/1998 a Judecătoriei Braşov ( de 3 luni închisoare), anulare ce urmează a activa regulile aplicabile concursului de infracţiuni ( infracţiunile reţinute în sentinţa penală nr.1271/1999 au fost comise în iulie-august 1998, fiind concurente cu cea reţinută în sentinţa penală nr.2964/1998, fiind descoperite şi judecate înainte de expirarea termenului de încercare de 9 luni fixat prin ultima sentinţă amintită – sentinţa penală nr.2964/1998).
Relativ la inculpatul A. M., Curtea constată că în mod nelegal s-a omis anularea suspendării dispusă prin sentinţa penală nr.2526/2000 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr.484/2001 a curţii de Apel Braşov, făcând şi privitor la acest inculpat aplicarea prev. art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal.
Aprecierea primei instanţe în sensul că dispoziţiile art.85 Cod penal nu pot fi aplicate inculpaţilor minori, întrucât nu sunt incluse în cuprinsul art.1101 alin.2 Cod penal, în care sunt reglementate regulile speciale aplicabile inculpaţilor minori pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei este netemeinică.
Dispoziţiile legale la care face trimitere art.1101 alin.2 Cod penal sunt în strânsă legătură cu operaţiunea de individualizare judiciară a executării pedepsei, mai precis cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, o modalitate de a pedepsei specifică inculpaţilor minori.
Aplicarea art.85 Cod penal este o operaţiune ulterioară individualizării executării pedepsei şi care intervine în situaţia individualizării judiciare a pedepsei pentru o infracţiune săvârşită înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia.
Art.1101 Cod penal cuprinde dispoziţii speciale aplicabile inculpaţilor minori, astfel că textele de lege din partea generală aplicabile în cazul suspendării executării pedepsei sau sub supraveghere pentru inculpaţii minori au fost menţionate în mod expres.
Art.85 Cod penal constituie o normă generală şi care completează normele speciale aplicabile minorilor, prevăzute în art.110-1101 Cod penal.
Nici în cazul aplicării dispoziţiilor art.81 Cod penal nu se face menţiunea aplicării art.85 Cod penal, ci a dispoziţiilor art.83, 84 şi 86 Cod penal, neavând legătură directă cu individualizarea executării pedepsei închisorii pentru infracţiunea ce face obiectul judecăţii.
Pe cale de consecinţă, în mod greşit a procedat prima instanţă omiţând să anuleze suspendarea condiţionată.Decizia penală nr.7/Ap/MF/18.04.2006
