Judecătoria CÂMPINA Sentinţă penală nr. 15 din data de 29.01.2015
La data de 31.01.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpina cauza penală privind pe inculpatul MC.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 30.01.2014 sub nr. 1840/P/2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul MC pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art 180 alin. 1 Cp, violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 Cp, amenințare, prev. de art. 193 Cp, și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, constând în aceea că, în dimineața zilei de 11.05.2013, a adresat amenințări cu moartea părții vătămate HA, a refuzat să părăsească domiciliul acesteia, a pătruns fără drept în locuința ei, a lovit-o în zona feței și s-a dedat în public la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat liniștea publică.
Prin încheierea de ședință din data de 24.04.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: în dimineața zilei de 11.05.2013, în jurul orei 05:30, inculpatul MC și numiții BV și DA se aflau la domiciliul părții vătămate HA, în curte. În locuință se aflau mama părții vătămate și fiul minor al acesteia, în vârstă de patru ani. Inculpatul MC era în stare avansată de ebrietate. În aceste împrejurări, a început să aibă un comportament deosebit de violent, atât fizic cât și verbal.
După plecarea numiților BV și DA, inculpatul i-a adresat amenințări cu moartea și cu alte acte de violență numitei HA, a lovit-o în zona feței și a refuzat să părăsească curtea, deși i s-a cerut expres aceasta.
Speriată, HA a intrat în casă și a apăsat butonul de panică solicitând intervenția agenților de pază de la Bidepa. La momentul sosirii agenților de pază, inculpatul MC se afla în curte, așezat la masă, iar partea vătămată a deschis ușa locuinței și din prag le-a cerut să facă demersuri să-l scoată pe inculpat din curte, deoarece a provocat scandal, a lovit-o, a amenințat-o și a refuzat să părăsească imobilul. Brusc, inculpatul MC a pătruns în casă, în bucătărie, unde se aflau mama părții vătămate și fiul minor al acesteia, fiind scos afară de către agenții Bidepa. În acest timp, inculpatul a continuat să adreseze amenințări cu moartea și cu alte acte de violență numitei HA. În locuință a urinat pe hol. Pe stradă, pe partea carosabilă, s-a dezbrăcat de tricou și s-a dus la gardul proprietății părții vătămate, expunându-și organul genital. În acest timp, profera amenințări la adresa părții vătămate, referindu-se la fapte îndreptate atât asupra ei, cât și a fiului ei minor. A fost nevoie ca agenții Bidepa să folosească sprayul lacrimogen și să solicite intervenția organelor de poliție.
La sosirea echipajului de poliție, inculpatul a continuat să se manifeste extrem de violent. S-a opus puternic încătușării și conducerii la sediul poliției, a întrebuințat cuvinte insultătoare, i-a împins, îmbrâncit, amenințat și scuipat pe agenții de poliție CV și DA și pe subofițerul IJJ Prahova AM. Sus-numiții au declarat în cursul urmăririi penale că nu li s-a creat o stare de temere, considerând amenințările ca reacție a unui om foarte beat, care are nevoie de ajutor medical. De altfel, din cauza manifestărilor care nu au putut fi cenzurate, inculpatul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Voila.
Situația de fapt reținută rezultă cu certitudine din mijlocele de probă administrate în faza urmăririi penale: proces-verbal de constatare (f. 5, 6), declarațiile părții vătămate (f. 11, 12, 44), declarațiile martorilor (f. 52-54, 56-61, 63, 64), proces-verbal de vizionare înregistrări și CD (50, 51) și alte înscrisuri (fișă de judiciar – f. 68, acte de căutare – f. 69-90), coroborate cu probele administrate în faza cercetării judecătorești.
La termenul de judecată din data de 02.09.2014, persoana vătămată HA, fiind audiată în prezența apărătorului ales, a arătat că își menține plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului pentru infracțiunile de lovire și alte violențe, amenințare și violare de domiciliu, săvârșite în condițiile stării de fapt reținute în rechizitoriu. Totodată, persoana vătămată a arătat că, în dimineața zilei de 11.05.2013, inculpatul a pătruns fără drept în locuința sa, a refuzat să părăsească domiciliul la solicitarea sa, a lovit-o și a amenințat-o cu moartea (f. 29).
Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței la niciun termen de judecată, din procesele-verbale de a mandatelor de aducere emise pe numele acestuia reieșind că inculpatul este plecat din țară, astfel încât s-a dispus citarea acestuia prin afișare la sediul instanței, conform art. 259 al. 5 Cpp.
În cauză a fost încuviințată, la solicitarea Ministerului Public, și administrată proba testimonială.
Astfel, la termenul de judecată din data de 11.11.2014, fiind audiat în calitate de martor, numitul MG a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală în care a arătat că la data de 11.05.2013, în jurul orei 5.35, a fost solicitat să intervină la locuința numitei HA, care acționase butonul de panică, și ajuns acolo aceasta a explicat că a avut o petrecere și că MC este singurul care refuză să părăsească domiciliul, este violent și refuză să părăsească locuința la cererea ei. Fiind angajat al firmei de pază, a mai arătat martorul, l-a dat afară, dar inculpatul a fost violent, motiv pentru care a fost chemată poliția în ajutor. Martorul a mai susținut că inculpatul era foarte beat, amenința și înjura, până a fost ridicat de organele de poliție și dus la Spitalul Voila. Martorul a mai arătat că era șofer la mașina firmei de pază și a trebuit să se ducă să aducă mașina, însă colegii săi au văzut și gesturi vulgare ale inculpatului, precum și că partea vătămată le-a spus că inculpatul a urinat pe ușa locuinței. De asemenea, martorul a mai învederat instanței că la masa la care stătea inculpatul când au ajuns erau băutură și țigări și că la sosirea agenților Bidepa, partea vătămată le-a spus că nu a putut să-l dea afară pe inculpat, care devenise violent datorită consumului de alcool (f. 49).
Fiind audiată în calitate de martor la același termen de judecată, numita HM, mama persoanei vătămate, a arătat că la data de 11.05.2013, dimineața, era în locuința fiicei sale, când a auzit zgomot și pe fiica sa agitată, căutând butonul de panică, spunându-i că este o persoană de sex masculin care s-a îmbătat și care vrea să o violeze, încercând să intre peste ele în casă. Martora a mai arătat că inculpatul chiar a intrat peste ele în casă, proferând ¬amenințări, le-a înjurat și, după ce fiica sa l-a dat afară, a urinat pe ușă, s-a dezbrăcat pe stradă, le-a batjocorit și a amenințat-o atât pe persoana vătămată, cât și pe copilul acesteia. Martora a mai învederat că au intervenit firma de pază și ulterior organul de poliție pentru a-l imobiliza pe inculpat (f. 50).
La același termen de judecată, martorul DA a arătat că la data de 11.05.2013, dimineața, era de serviciu și a fost solicitat să intervină, împreună cu colegii, la domiciliul persoanei vătămate HA, unde erau deja agenții Bidepa, iar inculpatul MC era în mijlocul străzii, făcând scandal, adresând injurii persoanei vătămate, făcând gesturi obscene și amenințând cu acte de violență și cu moartea, toate acestea pe fondul unui consum exagerat de alcool. Martorul a mai arătat că l-au dus pe inculpat la sediul poliției, unde a avut aceeași atitudine față de toți lucrătorii, și apoi l-au dus la Spitalul Voila. Totodată, martorul a mai precizat că până au ajuns, inculpatul nu fusese imobilizat de firma de pază (f. 51).
Martorul MA a declarat în fața instanței la termenul de judecată din 11.11.2014 că la data de 11.05.2013, dimineața, era de serviciu la poliție și a fost solicitat să intervină la domiciliul numitei HA, unde a fost găsit inculpatul, în mijlocul străzii, făcând scandal și având o atitudine agresivă, adresând amenințări cu moartea și cu violențe, făcând totodată gesturi obscene. Martorul a mai precizat că el și colegii săi polițiști au fost cei care l-au imobilizat pe inculpat, cei de la firma de pază doar scoțându-l din curtea imobilului părții vătămate. Totodată, a precizat că inculpatul s-a manifestat extrem de agresiv, fiind foarte beat, și a insultat și amenințat pe toată lumea cu care a intrat în contact, inclusiv personalul medical de la Spitalul Voila (f. 52).
Fiind audiat în calitate de martor la același termen de judecată, numitul CV a arătat că la data de 11.05.2013, dimineața, era de serviciu și a fost solicitat să intervină la domiciliul persoanei vătămate HA, unde a fost găsit inculpatul în mijlocul străzii, așezat pe axul drumului, fiind într-o stare avansată de ebrietate, amenințând, înjurând și adresând injurii, în primul rând părții vătămate și apoi organelor de poliție și celor de la Bidepa. Martorul a mai arătat că l-au imobilizat și încătușat pe inculpat, care ulterior i-a scuipat și amenințat pe toți. Totodată, martorul a precizat și că, deși partea vătămată era în locuință, inculpatul continua din stradă să-i adreseze injurii și amenințări cu violențe și cu moartea (f. 53).
La termenul de judecată din 09.12.2014, a fost audiat în calitate de martor numitul IA, care a declarat în fața instanței că la data de 10 mai 2013, seara, a lucrat de serviciu ca agent de intervenție la SC Bidepa SRL, fiind solicitați pentru a interveni la locuința părții vătămate HA, unde l-au găsit pe inculpat dezbrăcat, proferând amenințări și injurii la adresa părții vătămate, a mamei și fiului ei. Potrivit martorului, inculpatul se afla într-o vădită stare de ebrietate și făcea gesturi obscene, adresând cuvinte vulgare părții vătămate. Totodată, martorul a precizat că a solicitat și sprijinul organelor de poliție, care au reușit să-l imobilizeze pe inculpat și l-au dus la sediu (f. 65).
Fiind audiată în calitate de martor la termenul de judecată din 22.01.2015, numita DA a învederat instanței că în seara de 10 noiembrie 2013 a mers la restaurantul Stedesa împreună cu prietenul său BV, că în restaurant se aflau și partea vătămată și inculpatul, care se aflau la aceeași masă, și că în jurul orei 3:00 partea vătămată a plecat acasă cu taxiul, după care martora, prietenul acesteia și inculpatul s-au deplasat cu taxiul la domiciliul persoanei vătămate, cu precizarea că nu își amintește dacă persoana vătămată îi invitase. Martora a mai menționat că inculpatul era băut și a înjurat-o pe partea vătămată pentru că nu voia să o lase să o pupe. Martora a susținut că inculpatul a înjurat-o și pe ea, motiv pentru care i-a solicitat prietenului ei să plece, moment în care inculpatul a zis că el mai rămâne si o să-și cheme un alt taxi. Martora a mai arătat că, pe parcursul șederii sale la domiciliul părții vătămate, inculpatul a început să tipe și partea vătămată l-a rugat să nu mai facă acest lucru, întrucât îi trezește copilul. Martora a arăta că a mai fost în locuința părții vătămate la diverse petreceri, însă niciodată nu au fost scandaluri. A precizat, totodată, că și în locuința părții vătămate s-a consumat alcool (f. 78).
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 NCp, intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 “în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”;. Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării. Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operațiuni de verificare a dispozițiilor ambelor legi pentru fiecare instituție în parte și o comparare finală, o evaluare și o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă. Însă, totodată, potrivit deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, urmează a se aprecia că legea penală mai favorabilă pentru inculpate este vechea reglementare penală, nu în raport de cuantumul pedepsei, ci în raport de modalitatea de executare a acesteia, întrucât prevederile vechiului cod penal relative la suspendarea condiționată a executării instituie condiții de aplicare mai puțin restrictive decât art. 91 și următoarele din NCp, precum și în raport de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni în cazul succesiunii de legi penale în timp, având în vedere că potrivit art. 39 al. 1 lit. b din NCp, atunci când se stabilesc numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, iar potrivit art. 34 al. 1 lit. b Cp în același caz se aplică pedeapsa cea mai grea, sporul de pedeapsă fiind facultativ, iar nu obligatoriu, astfel că instanța, apreciind dispozițiile Codului penal mai favorabile inculpatului, urmează a le aplica în speță, dispozițiile noului cod penal instituind din acest punct de vedere un regim sancționator mai sever.
În drept: faptele inculpatului MC, care în dimineața zilei de 11.05.2013, a adresat amenințări cu moartea părții vătămate HA, a refuzat să părăsească domiciliul acesteia, a pătruns fără drept în locuința ei, a lovit-o în zona feței și s-a dedat în public la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art 180 alin. 1 Cp1969, violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 Cp1969, amenințare, prev. de art. 193 Cp1969, și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cp1969.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal anterior, iar conform art. 72 Cp, va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de normele penale incriminatoare, natura și gravitatea rezultatului produs, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 31 de ani, are studii gimnaziale, nu este cunoscut cu antecedente penale, însă s-a sustras urmăririi penale și judecății, considerente în raport de care va aplica acestuia câte o pedeapsă cu închisoarea, în cuantum dozat corespunzător realizării scopului educativ – preventiv al pedepsei.
În raport de cele reținute, având în vedere că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite în concurs real, făcând aplicarea disp. art. 33 lit. a și 34 lit. b Cp1969, instanța urmează a aplica inculpatului o pedeapsă rezultantă cu închisoarea, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, violare de domiciliu, amenințare și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, instanța, conf. art. 71 Cod penal1969, va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal 1969 (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în temeiul art. 71 și art. 64 Cod penal 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauza Hirst contra Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică “interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii”; (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst). Curtea a acceptat “că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”;, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât “legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”;.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din primul protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza I – lit. c din Codul penal1969 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal 1969.
Astfel, natura faptelor săvârșite și circumstanțele producerii acestora determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune și, în consecință, în temeiul art. 71 Cod penal 1969 și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța apreciază că sunt suficiente temeiuri pentru ca scopul educativ – preventiv al pedepsei să poată fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare calculat conform art. 82 Cod penal 1969.
Ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale, instanța, conform art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda și executarea pedepsei accesorii, atrăgând totodată inculpatului atenția asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune.
Având în vedere declarația persoanei vătămate HA (f. 29), instanța urmează a lua act de faptul că aceasta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului.
Ca urmare a condamnării, în baza disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul urmează a fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu va rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției, prin decontare de către Serviciul al Tribunalului Prahova către Baroul Prahova.
