Tribunalul OLT Sentinţă penală nr. 29 din data de 29.04.2014
Prin încheierea pronunțată la data de 29.04.2014 de Trib.Olt în dosarul nr. 1526/104/2014 a fost respinsă propunerea procurorului din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Olt nr. 74D/P/2011 de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților G. M. I. zis “L”;, G. (fost P) A. F. zis “F”;, C. C. I. zis “C”;, F (fost G) N. A. zis “S”; , V. V., și R . M. A.
În baza art.227 alin. 2 rap. la art. 211, art. 215 C.p.p. ia față de inculpați măsura controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1 C.p.p. pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:
– să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați ;
– să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
– să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, respectiv Poliția Municipiului C, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat ;
În baza art.215 alin. 2 lit. a și d C.p.p. impune inculpaților ca pe timpul controlului judiciar să respecte următoarele obligații:
– să nu depășească limita teritorială a municipiului C, jud. Olt, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar pe rolul căruia se află prezenta cauză;
– să nu comunice direct sau indirect cu ceilalți inculpați, cu persoanele vătămate și de martori
În baza art.215 alin 3 C.p.p. atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor din oficiu desemnați, respectiv avocat P.P. – delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr.426/2014, avocat P. R. – delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr.427/2014, avocat P.C.S.. – delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr.428/2014, avocat G A- delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr.429/2014 în cuantum de câte 100 lei, precum și avocat N L- delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr.424/2014 și avocat N M C – delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr.427/2014 în cuantum de 25 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.04.2014 sub nr. 1526/104/2014, D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Olt a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaților, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane având ca subiect pasiv 2 minore, fapte prevăzute și pedepsite de art. 367 alin 1, art 210 alin 1 (parte vătămată N L), art 210 al 1 (parte vătămată C Pla G), din N.C.P.cu aplic art 38 alin 1 NCP .
În fapt, s-a reținut de către procuror că pe raza județului Olt s-a constituit un grup infracțional organizat ce are ca principală activitate recrutarea de tinere si minore din mun. Caracal și localitățile apropiate prin promisiunea oferirii unor locuri de muncă în străinătate iar după organizarea și efectuarea transportului în Spania, le deposedează de actele de identitate și telefoanele mobile deținute iar prin folosirea de violențe și amenințări le exploatează sexual prin plasarea ca prostituate la stradă încasând sumele de bani obținute din aceste activități.
În acest sens, în cursul lunii aprilie 2011, inculpatul C C I, le-a recrutat pe părțile civile CP G din mun. Cl și N L din com. D, ambele eleve la Colegiul Tehnic “M B”; din mun. C cărora le-a promis asigurarea unui loc de muncă în Spania ca barmanițe, transport cazare si hrană asigurate in mod gratuit precum și obținerea unui salariu decent.
Acestea au fost preluate de la persoana care le-a recrutat și prin menținerea în eroare, respectiv oferirea unui loc de muncă în străinătate, au fost transportate în S, localitatea B, de către inculpatul G M I și F (fost G) N Aurelian. Transportul până în mun. Craiova, de unde s-au îmbarcat într-un autocar al unei firme de transport internațional a fost efectuat de către inculpatul R M A care avea o înțelegere prealabilă cu membrii grupului infracțional având la cunoștință ceea ce urma să se întâmple, fapt susținut atât de declarațiile părților civile, confruntarea cu acestea, precum și de cuantumul și frecvența sumelor de bani ce i-au fost transmise ulterior prin intermediul western-union.
Se susține că în S., în localitatea B. tinerele au fost preluate de către inculpata V V, care împreună cu inculpații G M I și F (fost G) N A le-au deposedat de actele de identitate și telefoanele mobile iar prin folosirea de violențe și amenințări le-au obligat să practice prostituția la stradă timp de cca. 4 luni, perioadă de timp în care au obținut cca. 170.000 de euro.
Se arată că acestea ar fi fost exploatate sexual zilnic, timp de cca. patru luni fiind obligate să întrețină raporturi sexuale normale si orale cu peste 20 de persoane de sex opus zilnic, de la care încasau sume de bani cuprinse intre 500-1000 de euro, bani ce le erau luați în totalitate de către inculpata V V, care le spusese că au fost cumpărate de ea de la inculpații G N A si G M I cu suma de 4000 de euro. De asemenea, aceasta trimitea o parte din banii obținuți în acest sens în țară inculpatului G (fost P) F pentru a-i distribui celorlalți membrii ai grupului infracțional ce aveau sarcina de a recruta in continuare tinere in vederea exploatării sexuale.
În această perioadă, membrii grupului infracțional ar fi obținut din plasarea celor două tinere, suma de peste 170.000 euro. Timp de cca. două săptămâni, ar fi mers în Spania pentru a verifica cum merg ,,afacerile’’ inculpații G (fost P) F zis F și fratele acestuia G M preluând în acea perioadă toate sumele de bani obținute din practicarea prostituției, frecventând cluburile, discotecile și cazinourile unde consumau droguri și jucau la jocuri de noroc.
Se arată că după aproximativ doua luni de exploatare, tinerele au beneficiat de 2 minute de neatenție din partea numitei C, respectiv inculpata V. V. si au fugit, pe jos pana in localitatea C amplasată în apropiere de B de unde, lipsite de ajutor si fără nici un ban au luat legătura telefonic în țară cu inculpatul C. C. I. care intre timp îi transmisese părții civile N L faptul că nu are nici o implicare în vânzarea si exploatarea lor ca prostituate, iar acesta le-a cerut detalii referitoare la pozitia lor exacta cerându-le sa rămână în acel loc întrucât va trimite un prieten din Madrid sa le preia și să le trimită in țară. În timp ce acestea așteptau să fie preluate conform înțelegerii de prietenul inculpatului C C-I, in apropierea lor, a oprit un autoturism taxi, din care a coborât inculpata V V împreună cu un bărbat de etnie rromă ce era vecin de imobil cu aceasta și le-au obligat să urce în contrar voinței lor. Le-au condus cu autoturismul taxi pana in fața imobilului L R, unde au fost coborâte iar după ce a plecat șoferul de taxi, partea civilă C P G a fost bătută de către inculpata V V cu pumnii si picioarele în fața tuturor vecinilor de imobil care au ieșit să vadă ce se întâmplă.
Ulterior, cele doua tinere, au fost obligate sa practice din nou prostituția până la sfârșitul lunii Iulie 2011, când cu ajutorul a doi tineri din mun. Craiova, neidentificați până în prezent, au reușit să fugă și să revină în țară.
S-a precizat în referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive că prin rezoluțiile din 29.10.2012 și 04.12.2012, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunile prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art 12 alin 1 și 2 lit a și art 13 alin 1 din Legea nr.678/2001, față de învinuiți reținându-se că aceștia au constituit un grup infracțional organizat ce are ca principală activitate recrutarea de tinere și minore din mun Caracal, jud.Olt și localitățile apropiate, prin promisiunea oferirii unui loc de muncă în străinătate, iar după transportul acestora în Spania, le deposedează de actele de identitate și telefoanele mobile deținute și prin folosirea de violențe și amenințări le exploatează sexual prin plasarea ca prostituate la stradă, sumele obținute din aceste activități fiind însușite de susnumiți.
De asemenea, la data de 08.04.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, având în vedere intrarea în vigoare a NCP, în infracțiunile de constituire grup infracțional organizat, trafic de persoane (2 părți vătămate) și trafic de minori, prevăzute și pedepsite de art. 367 alin 1, art 210 alin 1 (parte vătămată N L), art 210 al 1 (parte vătămată C P G), art 211 alin 1 N.C.P. cu aplic art 38 alin 1 NCP., față de suspecții C C I zis C, F (fost G) N A zis S, G M I zis Lupu, G (fost P) F zis F, R M A și V V.
Prin ordonanțele din data de 28 aprilie 2014 s-a pus în mișcare a acțiunea penală împotriva inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional organizat și trafic de persoane având ca subiect pasiv 2 părți vătămate, prevăzute și pedepsite de art. 367 alin 1, art 210 alin 1 (parte vătămată N L), art 210 al 1 (parte vătămată C PG), din N.C.P.cu aplic art 38 alin 1 NCP .
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți constată, în conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. (1) Cod de procedura penala, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., “măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”;
Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”;.
De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., “măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, … numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”;
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, “măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”;
Fără a face o apreciere cu privire la vinovăția inculpaților, în această fază procesuală, instanța reține că săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților , trebuie să rezulte din “probe”;, iar în cauza de față rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune.
Rezultă astfel în această fază procesuală, din probatoriul cauzei că sunt indicii temeinice cu privire la implicarea inculpaților în comiterea faptelor ce se circumscriu elementului material al infracțiunilor pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală.
În ceea ce privește condiția cerută de legiuitor referitoare la faptul că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică , judecătorul de drepturi și libertăți constată că aceasta nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, inculpații sunt acuzați de fapte intr-adevăr grave, în legătură cu care sunt indicii că ar fi fost săvârșite în perioada aprilie-iulie 2011. Procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de organul judiciar este datat 05.10.2011 (fila 30 vol. I d.u.p.). Declarațiile persoanei vătămate C P G sunt datate din 05.10.2011, respectiv. 05.12.2012, iar cele ale persoanei vătămate N L din 15.01.2014 (filele 33-70 vol. I dup).
Ulterior, după aproximativ trei ani de la săvârșirea faptelor, au fost audiați martori, efectuate percheziții și audiați o parte dintre inculpați.
În jurisprudența Curții Europene în aplicarea dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la siguranță și libertate, în Constituția României – art.53 alin.2, s-a stabilit că restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, în speță dreptul la libertate, poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, consacrându-se principiul proporționalității, al aprecierii în mod concret a criteriilor de individualizare a măsurii preventive dar și a oportunității ei și adecvarea ei cauzală.
Or, în cauza dedusă judecății, de la data de 05.10.2011, când s-au sesizat din oficiu și până la data de 29.04.2014, organele judiciare nu au apreciat că se impune a se lua o măsură preventivă față de inculpați în tot acest interval de timp.
Astfel, în lipsa oricăror probe sau indicii temeinice că de la data comiterii faptelor până la această dată când se solicită arestarea preventivă, inculpații ar fi fost implicați în comiterea altor fapte antisociale sau să se fi descoperit împrejurări noi care să denote pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lor în libertate, măsura arestării preventive nu mai apare ca fiind necesară și oportună în cauză, ori necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Starea de libertate este starea normală conform art.5 pct.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art.23 alin.1 din Constituția României, iar arestarea preventivă constituind o măsură cu caracter de excepție prin care o persoană prezumată nevinovată este lipsită de libertate, dispunerea ei nu se justifică decât în condițiile în care sunt îndeplinite toate cerințele legale și numai dacă luarea măsurii este absolut necesară în cauză, ceea ce nu se poate susține în speța dedusă judecății în acest moment.
Astfel se constată că inculpații sunt acuzați de fapte foarte grave pentru care urmează să răspundă penal în cazul probării acestor acuzații chiar cu o pedeapsă cu în detenție însă, judecătorul de drepturi și libertăți constată că nu mai este oportună luarea la această dată a măsurii arestării preventive, iar trecerea unui interval de timp îndelungat (trei ani) de la comiterea faptelor(aprilie-iulie 2011) până la data solicitării luării acestei măsuri poate reprezenta o împrejurare care să denote că rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea faptelor s-a diminuat, în special în condițiile în care inculpatul nu au mai avut ulterior conflicte cu legea penală, sau orice alt comportament antisocial.
S-a reținut constant în teoria și practica judiciară că pericolul concret pentru ordinea publică are o existență legată de timp; astfel, de regulă, curgerea timpului poate duce la diminuarea pericolului până la dispariție.
În acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat: “Se poate considera în mod rezonabil că o tulburare a ordinii publice exista la început, dar trebuia să se fi risipit după un anumit timp”;. Ca urmare se consideră că perpetuarea unei stări de pericol fără să se fi lezat ordinea publică într-un timp rezonabil echivalează cu dispariția pericolului.
Totodată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că nu se poate dispune arestarea preventivă într-un caz concret decât numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (cauza W.versus Elveția/26 ianuarie 1993). S-a apreciat că deși persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana acuzată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru luarea măsurii preventive a arestării, după o anumită perioadă de timp aceasta nu mai este și suficientă.
Nu se justifică în nici un mod care ar fi considerentele pentru care lăsarea în liberate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică în acest moment deși până în prezent nu a prezentat un astfel de pericol social și s-au putut efectua cercetările de către organele de urmărire penală cu inculpații în stare de libertate. Se constată totodată că după primele declarații ale persoanei vătămate, în luna octombrie 2011 și până în prezent nu s-a reținut eventual o altă situație care să denote că acum ar exista pericol social pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților, astfel că situația de fapt rezultată din probatoriul cauzei nu a fost apreciată de către organul judiciar la acel moment ca fiind de natură să justifice propunerea de arestare preventivă. Aceasta deși într-un moment mai apropiat de data comiterii faptelor, s-ar fi justificat poate sentimentul de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de un gen de infracțiuni grave, aspecte invocate în acest moment procesual dar fără a se face referire la probele din care ar rezulta sau împrejurările care ar impune măsura arestării preventive în prezent.
Se constată că aceste simple susțineri nu au la bază nici un element nou care să justifice necesitatea luării acestei măsuri după trecerea unui interval de timp mai mare și nu într-un moment mai apropiat de data comiterii faptelor, dată la care s-a apreciat de organele de urmărire penală că inculpații pot fi cercetați în stare de libertate, nefiind indicat nici un argument în acest sens.
De altfel, doar criteriul referitor la pericolul social generic al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, potrivit dispozițiilor legale precizate anterior care reglementează luarea măsurilor preventive dar și jurisprudenței constante a instanțelor naționale și a Curții Europene, nu poate constitui în mod exclusiv un temei pentru luarea măsurii arestării preventive. În acest sens este și decizia nr.921/16 august 1990 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai mult decât atât, referitor la inculpatul R M A se poate observa că nu s-a solicitat arestarea preventivă a acestuia ca fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică cât timp s-a aflat în libertate ci doar în prezent când se află în executarea unei pedepse privative de libertate și izolarea sa de societate este în acest moment suficientă.
De asemenea, în cauză, nu există dovezi cu privire la faptul că inculpații, C C I, F (fost G) N A și V V se sustrag procedurii judiciare ci există doar dovezi cu privire la faptul că organul judiciar ( procuror și judecător) a făcut tot ceea ce era cerut de normele procesual penale pentru a aduce la cunoștința acestora că fac obiectul prezentelor cercetări. Or,sustragerea de la procedura judiciară include obligatoriu o anumită stare subiectivă, respectiv reaua credință. Nu există, de altfel, nici dovezi referitoare la presupuse încercări de a influența persoanele vătămate și martorii cauzei.
Față de toate considerentele expuse privind legalitatea, temeinicia și oportunitatea măsurii arestării preventive așa cum rezultă atât din normele interne cât și jurisprudența Curții Europene, judecătorul de drepturi și libertăți va dispune respingerea propunerii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Olt nr 74D/P/2011 de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților
Pe de altă parte, având în vedere faptul că în cauză, așa cum s-a menționat, din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații G M I zis, G (fost P) F ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, pentru asigurarea scopului procesului penal și menținerii unui contact permanent al acestora cu organele de anchetă , judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că se impune față de aceștia luarea unei măsuri preventive , mai puțin restrictivă, anume aceea a controlului judiciar, suficientă, proporțională și pe deplin justificată, în raport cu situația de fapt ce rezultă din dosarul cauzei și persoana inculpaților, prin obligatiile impuse asigurandu-se desfasurarea normala a anchetei si impiedicarea inculpatilor de a influenta in vreun mod probatoriul.În temeiul art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. ‘’
Data publicarii pe portal:10.06.2014
