Decizia penala nr. 295/27 decembrie 2006.
Prin hotarârea citata, Judecatoria Macin a dispus în temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal, condamnarea inculpatului B.J la o pedeapsa de 600 lei amenda.
Inculpatul a fost obligat sa plateasca parti vatamate N.I. suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 425,10 lei catre C.A.S. Tulcea, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca partea vatamata a fost angajat la firma inculpatului aproximativ 5 ani de zile.
Dupa încetarea raporturilor de munca, partea vatamata a solicitat sa i se achite contravaloarea concediului de odihna pe toata perioada si pentru ca i s-a refuzat, între parti a aparut o dusmanie.
Pe acest fond, a aratat partea vatamata în plângerea sa, pe data de 5 octombrie 2005, când a iesit în strada sa faca curatenie, a constatat ca sunt foarte multe ambalaje de hârtie si plastic care proveneau de la magazinul inculpatului.
În aceste conditii, strâns acele ambalaje într-un sac si le-a pus lânga masina inculpatului si a lasat si un bilet în care îi precizeaza ca nu mai este dispus sa-i strânga ambalajele. Inculpatul B.J a luat sacul si l-a aruncat în curea parti vatamate, pentru ca din nou acesta din urma sa ia sacul si sa-l arunce în fata magazinului.
Nervos, inculpatul a luat un corp dur în mâna (bat. coada de lopata), a intrat în curtea parti vatamate si i-a aplicat acestuia mai multe lovituri provocându-i, dupa cum pretinde N.I., vatamari corporale pentru care i-au fost necesare 5 – 7 zile de îngrijiri medicale, fiind si internat în perioada 5 – 12 octombrie 2005 la Spitalul Orasului Macin cu diagnosticul politraumatism prin agresiune.
Audiat, inculpatul B.J. nu recunoaste acuzatiile care i le aduce partea vatamata. Acesta arata ca în ziua respectiva a lucrat în spatele curtii sale cu înca 2 alte persoane la ridicarea unei magazii.
Totusi, afirma ca în ziua respectiva, dupa amiaza, l-a vazut pe partea vatamata în trecere “venea de la magazin si se îndrepta spre casa”
La solicitarea partii vatamate au fost audiati martorii V.C. si S.G.
Martorul S.G. precizeaza ca în ziua respectiva, în jurul orelor 11,30 trecea cu bicicleta catre serviciu,când prin fata sa, la 2 m distanta, l-a vazut pe B.J. care avea în mâna un bat si a intrat în curtea parti vatamate.
Martorul S.G., precizeaza ca l-a vazut pe B.J. când acesta a aruncat un sac în curtea partii vatamate. Mai arata acelasi martor ca a doua zi a aflat de faptul ca N.I. a fost dus la spital.
Martorii I.D. si C.I., propusi de inculpat, afirma ca în ziua respectiva l-au ajutat pe B.J sa acopere cu stuf o magazie si dupa aceea au continuat cu zdrobirea unor struguri pentru vin.
Martorii afirma ca au început lucrarea dimineata si au terminat seara în jurul orelor 18,00.
Atât martorul I.D cât si C.I afirma ca dupa amiaza, în jurul orelor 16,00 a fiul partii vatamate, care l-a acuzat pe B.J. ca l-a batut pe N.I, acuzatie, mai arata martorii, nefondata.
B.M, fratele inculpatului, declara ca B.J. a lucrat în acea zi împreuna cu alte 2 persoane la acoperirea unei magazii cu stuf.
Mai afirma ca tot în acea zi, în jurul orelor 13,00 l-a vazut pe partea vatamata care se deplasa catre casa sa si avea în mâna o cârja.
La dosar mai exista si certificatul medico-legal nr. 789/12 octombrie 2005, din care rezulta ca partea vatamata a fost internat în perioada 5-12 octombrie 2005 cu diagnosticul politraumatism prin agresiune si prezinta hematom parietal stâng, dureri la nivelul genunchiului stâng, dureri în hemitoracele drept, echimoza periorbitara stânga si obraz drept.
Împotriva acestei hotarâri declarat recurs inculpatul la 4.07.2006.
Inculpatul critica hotarârea primei instante, aratând ca în mod gresit prima instanta a pronuntat condamnarea sa, în conditiile în care, din probele administrate, nu rezulta vinovatia sa.
Recursul este fondat.
Prima instanta stabileste existenta faptei, vinovatia si identitatea faptuitorului utilizând, în esenta, prezumtii deduse din comportamente sau atitudini ale faptuitorului.
De pilda, împrejurarea ca inculpatul nu a atacat ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria Macin, în care se retine ca fiind savârsita infractiunea de violare de domiciliu, constituie pentru judecatorie o proba indirecta a vinovatiei. Ori, din neexercitarea unui drept prevazut de lege, nu se trage nici o concluzie defavorabila inculpatului, pentru ca dreptul de a ataca actul procurorului implica si facultatea de a ramâne în pasivitate. Pe de alta parter, acest mecanism utilizat de instanta naste o prezumtie care nu este acceptata în sistemul probatoriu al procedurii penale române.
În mod similar a procedat instanta si în privinta celorlalte probe. Este real ca inculpatul a fost vazut, cu un bat în mâna, intrând în curtea partii vatamate si, de asemenea, apararea acestuia din urma, în sensul ca, la data respectiva, se afla într-o locatie, nu poate fi retinuta. Însa nu se poate trage de aici concluzia realitatii violentelor imputate inculpatului.
Cu alte cuvinte, ceea ce tribunalul subliniaza, este lipsa de consistenta a probelor din proces. Fara îndoiala, aceasta nu poate fi imputata cuiva anume ci, pur si simplu, este consecinta faptului ca nu a existat un martor ocular al acestora. Însa rationamentul primei instante, care trage o concluzie din analiza unor probe incidente si condamna pe inculpat este inadecvat.
În realitate, singura consecinta a ansamblului probator din speta este dubiul.
Pe cale de consecinta, recursul va fi admis, iar sentinta penala atacata va fi casata în totalitate.
Rejudecând, tribunalul va dispune, pentru considerentele aratate, achitarea inculpatului B.J. sub aspectul savârsirii infractiunii prevazute de art. 180 alin. 2 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c. C Cod proc. penala.
Actiunea civila va fi respinsa ca nefondata.
