Cererea inculpatului prin care recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor imputate prin rechizitoriu şi solicită aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 3211C.proc.pen. trebuie formulată personal în faţa primei instanţe, iar în cazul în care nu se prezintă, prin înscris autentic. Formalismul acestei ultime variante nu trebuie interpretat excesiv, întrucât instanţa de judecată are căderea de a stabili dacă din conţinutul cererii depuse rezultă voinţa neechivocă a inculpatului de aplicare a procedurii simplificate. Totodată înscrisul autentic este prevăzut de lege pentru a-i da posibilitatea inculpatului să lipsească de la judecată şi pentru a nu exista suspiciuni asupra veridicităţii celor consemnate. În cazul în care inculpatul, cetăţean străin, care a depus la dosar o cerere, în sensul că îşi menţine declaraţia dată la urmărirea penală, în care recunoaşte fapta şi nu mai doreşte să se prezinte în instanţă, cerere semnată şi de avocatul său din Ungaria, iar în faţa instanţei a fost reprezentat de un avocat ales di Baroul Harghita, ce a susţinut acelaşi lucru, se poate considera că sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) C.proc.pen.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 894 din 25 iunie 2012
Prin sentința penală nr. 574 din 27.03.2012 a Judecătoriei Ploiești în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul, M.Z., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legala, fapta din data de 11.05.2008 la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, cu aplic. art. 71 și 64 lit. a) și b) C.pen., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) C.pen.
în baza art. 81 alin. (1) C.pen a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare pe o perioadă de 3 ani si 3 luni termen de încercare, conform art. 82 C.pen.
în baza art. 71 alin. (5) C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în data de 11.05.2008, in jurul orelor 2:40 inculpatul M.Z. a condus autoturismul marca Audi pe B-dul Independentei din municipiul Ploiești, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, învinuitul a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Situația de fapt a fost expusă pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemie și procesul verbal de recoltare a probelor biologice, declarație martor H. M., declarație învinuit și fișa de judiciar.
în vederea soluționării cauzei s-a dispus atașarea fișei de cazier judiciar internațional a inculpatului – cetățean maghiar. Din declarația inculpatului tradusă, și existentă la fila 21 dosar, reiese că acesta recunoaște, fapta, așa cum a fost reținută în actul de sesizare.
Prin încheierea de ședință din data de 17.01.2012, față de împrejurarea că înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul nu a solicitat în mod expres prin înscris autentic și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen instanța a procedat la soluționarea cauzei în procedura comuna.
în temeiul dispozițiilor art. 67 C.proc.pen a încuviințat ca fiind utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei proba solicitată de reprezentantul Ministerului Public, în cadrul căreia sa fie audiat martorul H.M., declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la fila 39 dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că la data de 11.05.2008, un echipaj al poliției rutiere aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu in zona b-dul Independentei, au oprit in trafic, în vederea efectuării unui control de rutină autoturismul marca Audi condus de către inculpatul M.Z. întrucât acesta emana halena alcoolica s-a procedat la verificarea acestuia cu aparatul etilo-test, rezultatul consemnat în înscrisul existent la fila 8 dosar urmărire penală, fiind de 0,75 mg/l alcool in aerul expirat.
Fata de acest rezultat inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgenta Ploiești unde i-au fost recoltate doua probe biologice de sânge, rezultatul conform buletinului de analiza toxicologica evidențiind o îmbibație alcoolica în sânge la ora de 0,30 de 1,60 gr 0/00, iar la orele 04:00 de 1,45 gr o/oo.
în cauza a fost audiat atât in cursul urmăririi penale cât și în fața instanței martorul H.M., acesta învederând că la început inculpatul a refuzat să sufle în aparatul etilotest, ulterior hotărându-se să se supună solicitărilor organelor de poliție. A arătat, de asemenea, martorul că inculpatul era în stare avansată de ebrietate.
Instanța de fond a apreciat că declarația acestuia se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar, respectiv buletinul de analiza toxicologic al si chiar declarația inculpatului care audiat fiind în cursul urmăririi penale a recunoscut comiterea faptei.
Astfel, instanța a apreciat că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, iar în cauză, declarațiile inculpatului este coroborata cu celelalte mijloace de probă, confirmând cele susținute de acesta.
Fapta inculpatului, care la data 11.05.2008, a condus autoturismul marca Audi b-dul Independentei din municipiul Ploiești, având in sânge o îmbibație alcoolica ce depășește limita legala, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolica ce depășește limita legala, fapta prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002
La individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. (1) și art. 52 C.pen.
în conformitate cu prevederile art. 72 C.pen. instanța de fond a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă pericol social, însă, a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, pe care a raportat-o la lipsa antecedentelor penale, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar. în plus instanța a avut în vedere și valoarea stabilită în buletinul de analiza toxicologică, așa încât prin raportare la aceste împrejurări instanța a apreciat că pericolul social este ridicat, existând temerea obiectiva ca la o asemenea alcoolemie inculpatul să nu fi putut evita un eventual pericol.
Instanța de fond a reținut, de asemenea, circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege și având în vedere și depozițiile atât in cursul urmăririi penale, cât și cea existentă la fila 22 dosar, a aplicat o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege și a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an si 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G.
Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit prima instanță a reținut dispozițiile art. 3201 alin. (7) C.proc.pen.
în motivarea recursului procurorul susține că judecarea cauzei s-a făcut după procedura obișnuită deoarece inculpatul nu s-a prezentat ci a trimis doar o cerere prin care arată că dorește judecarea cauzei în lipsa sa și că-și menține declarația dată anterior. Totuși, la termenul din 17.001.2012 a fost admisă cererea reprezentantului Ministerului Public în vederea audieri martorului din acte, iar cererea inculpatului nu poate fi considerată înscris autentic conform dispozițiilor art. 3201 alin 1 C.proc.pen.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., Curtea a constatat că recursul este nefondat.
în ceea ce privește situația de fapt instanța de recurs constată că acesta a fost corect reținută de prima instanță și nici nu a fost contestată de recurent. Totodată, inculpatul a achiesat la această situație de fapt precum și la celelalte dispoziții ale sentinței prin nedeclararea căi de atac ordinare.
în cursul judecății inculpatul, cetățean maghiar, cu domiciliul în Ungaria, datorită distanței, a trimis la dosar o cerere prin care arată că își menține declarațiile date anterior (în cursul urmăririi penale-s.n.) și solicită ca judecată să se desfășoare în lipsa sa. Cererea este formulată în limba maghiară, semnată de inculpat și contrasemnată de avocatul său din Ungaria, fiind tradusă din dispoziția primei instanțe și depusă la dosar (filele 10 și respectiv 21).
Având în vedere această cerere formulată de către inculpat prin avocatul său și faptul că acesta domiciliază în Ungaria (distanța față de sediul instanței fiind totuși un aspect important și anevoios de trecut cu vederea), Curtea consideră că în mod justificat prima instanță a reținut față de inculpat dispozițiile art. 3201C.proc.pen. alin. (7) C.proc.pen.
Formalismul excesiv în interpretarea dispozițiilor procedurale trebuie nuanțată. în cazul prevăzut de art. 3201 alin. (1) C.proc.pen., legiuitorul a avut în vedere că procedura simplificată să poată fi aplicată și dacă inculpatul nu se prezintă, iar înscrisul autentic este cerut pentru a nu exista suspiciuni față de actul de voință și veridicitatea celor consemnate.
Faptul că inculpatul nu s-a prezentat personal la judecată nu constituie un impediment la soluționarea cauzei conform procedurii simplificate, iar aspectul că cererea nu este autentificată prin notar, nu înseamnă că ea nu reflectă actul de voință al inculpatului. Trebuie avut în vedere că dispozițiile procedurale române se referă la un înscris autentic (art. 3201 alin. (1) C.proc.pen.). Totuși, nu trebuie uitat faptul că inculpatul este cetățean maghiar și nu i se poate pretinde cunoașterea legii procesuale române și procedura autentificării unui act, putând exista și posibilitatea ca în conformitate cu legea maghiară un act să fie autentificat și de către un avocat pentru clientul său. Mai mult decât atât chiar legea română (art. 3 lit. c) din Legea nr. 51/1995) prevede că avocatul poate autentifica identitatea clientului său precum și conținutul actelor prezentate spre autentificare.
în speță, nu poate fi vorba de faptul că cererea transmisă instanței de fond de către inculpatul M.Z. nu reflectă realitatea, din moment ce el nu a declarat recurs împotriva sentinței, iar în faza recursului și-a angajat un avocat din Baroul Harghita (delegație fila 14 dosar recurs).
Un neajuns minor al sentinței atacate și totodată un aspect de aplicare a procedurii, dar care nu afectează dreptul inculpatului de a i se reține dispozițiile art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. și nici legalitatea hotărârii, este reliefat de faptul că s-a încuviințat, la solicitarea procurorului, administrarea de probe (audierea martorului H.M.), deși inculpatul depusese și se transmisese deja cererea sa, interpretată apoi de aceeași instanță ca o solicitare conformă art. 3201 alin. (1) C.proc.pen. (aspect nemotivat însă în hotărâre).
Față de toate aceste considerente, Curtea a considerat că reținerea dispozițiilor art. 3201C.proc.pen. este legală și justificată, chiar dacă nu au fost respectat întrutotul formalitățile prevăzute de art. 3201 alin. (1) C.proc.pen., așa cum a criticat procurorul, astfel că, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C.proc.pen., a respins ca nefondat recursul acestuia.
