Dacă instanţa de fond şi cea de apel au apreciat în concret că fapta dedusă judecăţii nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, această apreciere, bazată pe evaluarea probelor dosarului, este supusă cenzurării pe calea recursului, indiferent dacă acesta a fost declarat de parchet sau de inculpat, indiferent de motivele de casare invocate.
Prin sentinţa penală nr. 255/1998, Judecătoria Giurgiu a achitat pe inculpat cu privire la fapta prevăzută de art. 208-209 lit. g şi i Cod penal, apreciind că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel că i-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 500.000 lei şi a respins cererea de despăgubiri formulată de partea vătămată.
în fapt, inculpatul – fiind sub influenţa băuturilor alcoolice – a escaladat, pe timp de noapte, gardul părţii vătămate şi a sustras bunuri în valoare de 250.000 lei.
Instanţa fondului a retinut că inculpatul este la prima abatere, are un comportament foarte bun în familie şi societate, iar bunurile pe care a încercat să şi le însuşească sunt de mică valoare.
Prin decizia penală nr. 593/1998, Tribunalul Giurgiu a respins, ca nefondat, apelul parchetului, astfel că acesta a declarat recurs, vizând şi sentinţa fondului, pentru greşita apreciere că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în loc să fie reţinute doar circumstanţele atenuante raportat la lipsa antecedentelor penale.
Curtea a constatat că recursul este fondat, din probe rezultând că, raportat la modalitatea de săvârşire a faptei, aceasta prezintă pericol social ridicat, specific unei infracţiuni.
Astfel, ştiind că partea vătămată nu locuieşte în imobil, inculpatul a pătruns în acesta, având o toporişcă asupra lui, cu care a tăiat cablul de alimentare al unei pompe, iar înainte de a sustrage bunurile, a deşurubat becul ce ilumina curtea, pentru a nu fi văzut, apoi a încercat să sustragă şi roţile unei remorci, prin forţarea belciugelor garajului.
De asemenea, inculpatul a făcut mai multe transporturi de bunuri sustrase, iar dacă activitatea lui infracţională nu ar fi fost întreruptă de un martor care avea grijă de locuinţa părţii vătămate, urmarea ce s-ar fi putut produce ar fi fost mult mai mare.
Curtea a reţinut şi că astfel de fapte săvârşite în contextul comunităţii satului au un impact deosebit şi prezintă un pericol social ridicat.
S-au reţinut, însă, şi aspecte de circumstanţiere, respectiv lipsa antecedentelor penale.
Ca urmare, Curtea a admis recursul parchetului, a casat ambele hotărâri şi, în baza art. 208 alin. 1 – 209 lit. g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal, a condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare, l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat şi a constatat acoperit prejudiciul produs părţii vătămate. (Judecator Despina Mihai)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 675/1999)
