C. proc. pen., art. 63
La individualizarea judiciară a pedepsei, făcând şi o corectă apreciere a probelor administrate, instanţa trebuie să ţină seama de conduita inculpaţilor, de modul de săvârşire a infracţiunii, de intenţia cu care au acţionat şi de scopul urmărit.
Anumite împrejurări raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă şi la persoana inculpatului pot dobândi, prin apreciere, valenţe atenuante.
Decizia penală nr. 46/Ap/MF din 25 noiembrie 2005 – M.B.
Prin sentinţa penală nr. 47/2005, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, pornind de la omogenitatea elementului subiectiv, consensul neechivoc al participanţilor, funcţie de prevederile art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) (două acte materiale), art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul C.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare, interzicându-i pe durata execuţiei acesteia drepturile prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., reţinând propria sa contribuţie în derularea celor două activităţi ce intră în alcătuirea laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie.
în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) (două acte materiale) şi art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.R. la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen., reţinând şi conlucrarea acestuia la materializarea aceleiaşi fapte, aspect ce a contribuit la anihilarea posibilităţilor de apărare ale adevăratului posesor.
La pronunţarea acestei soluţii, a avut în vedere conduita inculpaţilor care, profitând de lăsarea întunericului, cu toate consecinţele pe care la atrage în mod obiectiv acest fenomen, acţionând cu aceeaşi formă de vinovăţie (intenţie directă) în scopul obţinerii aceleiaşi finalităţi (însuşirea ilicită a unor bunuri), au deposedat pe partea vătămată în două rânduri, în baza aceleiaşi decizii infracţionale, de mai multe bunuri, recurgând la acte de violenţă efectivă, apte a înfrânge rezistenţa acesteia.
Mai întâi au urmărit-o, atrăgând-o într-un loc întunecos (în spatele complexului Rapid din zona gării), unde prin lovituri repetate aplicate în zona capului şi obstrucţionarea posibilităţii acesteia de a ţipa (astuparea gurii), au deposedat-o de telefonul mobil şi 11 tichete de masă, după care, abandonând-o, dându-şi seama la scurt timp că nu i-au sustras şi banii, au atacat-o din nou, tăbărând asupra ei, aducând-o în neputinţa de a-şi mai putea folosi propriile posibilităţi de apărare.
Inexistenţa unor persoane care să fi perceput în mod direct acţiunile inculpaţilor, să fi stocat elementele de informaţie şi să le fi reprodus verbal a condus instanţa în a analiza în principal declaraţiile lor, raportându-le la susţinerile părţii vătămate şi concluziile medico-legale a căror veridicitate nu a fost contestată.
împotriva acestei soluţii au promovat apel inculpaţii, solicitând redozarea pedepselor aplicate, punând chiar problema achitării lor în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Curtea a reţinut că în speţă cele două acţiuni (furtul şi violenţa) s-au succedat imediat, una după alta, între ele existând o indispensabilă relaţie de intercondiţionare, o legătură de la mijloc la scop, existând un coautorat, câtă vreme prin săvârşirea oricăreia dintre cele două activităţi (folosirea violenţei ori sustragerea bunurilor) s-a realizat în parte latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie.
Relativ la întinderea pedepselor aplicate, Curtea, ţinând cont că anumite împrejurări raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă şi la persoana inculpatului pot dobândi, prin apreciere, valenţe atenuante, sesizând că în speţă inculpatul C. a avut o conduită pozitivă anterior săvârşirii faptei, respectându-şi îndatoririle ce-i revin, neconfruntându-se cu rigorile legii penale, a apreciat că urmează a beneficia de efectele acestei circumstanţe atenuante personale, sens în care a redus pedeapsa aplicată la 6 ani închisoare, consi-derând-o a fi perfect adaptată cazului individual concret.
Privitor la pedeapsa aplicată inculpatului minor, funcţie şi de gravitatea faptei comise, de contribuţia proprie adusă de acest participant, a apreciat a fi în măsură a-i influenţa modificarea comportamentului, iar acest rezultat să nu fie numai de moment, trecător, ci de durată, statornic.
La fixarea pedepsei opozabile inculpatului minor, prima instanţă a avut în vedere personalitatea lui în toată complexitatea structurii sale, acesta fiind sancţionat contravenţional pentru manifestări de tulburare a ordinii publice, la şcoală fiind cunoscut cu abateri disciplinare (absenteism, comportament refractar faţă de profesori).
Faţă de considerentele sus expuse, Curtea a dat curs favorabil doar apelului declarat de inculpatul major, apreciind că reducerea pedepsei acestuia se poate solda cu reinserţia lui socială, dând curs nefavorabil apelului inculpatului minor, ce va fi obligat a suporta costul cheltuielilor judiciare.
