C. proc. pen., art. 63
1. în cazul în care instanţa, în urma administrării probelor, aplică inculpatului mai multe sancţiuni pentru mai multe fapte dis-tinete săvârşite de către acesta, pornind de la sistemul absorbţiei, poate dispune executarea celei mai grele dintre pedepsele aplicate, pe care o poate spori şi la care poate adăuga una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )
2. Deşi retragerea plângerii prealabile, ca act de voinţă al persoanei vătămate, înlătură răspunderea penală, în cazul persoanelor cu capacitatea de exerciţiu restrânsă, pentru ca ea să producă efectul menţionat, trebuie a fi dublată de autorizarea reprezentantului legal. Această retragere ca, de altfel, şi împăcarea părţilor este reglementată ca un act procedural de dispoziţie şi, mai mult, legiuitorul a statuat că persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca personal, însă numai cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
Decizia penală nr. 5/R/MF din 17 ianuarie 2006 – M.B.
Prin sentinţa penală nr. 2694/2004, Judecătoria Braşov, în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), a condamnat pe inculpatul D.J.E. la o pedeapsă de un an închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovire şi alte violenţe.
în baza art. 197 alin. (2) C. pen., cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., constând în interzicerea drepturilor de a fi tutore, curator şi a celor părinteşti, pe o perioadă de 7 ani.
în baza art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., constând în interzicerea drepturilor părinteşti şi a celor de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 7 ani.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta executând pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi, în baza art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., constând în interzicerea drepturilor părinteşti şi a celor de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 7 ani, pedeapsă ce se execută în condiţiile art. 66 C. pen. Cu aplicarea art. 71 şi C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. proc. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 16 august 2004 la zi.
în baza C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului V.L., din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
în baza art. 180 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.L. la o pedeapsă de 10 milioane lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii de lovire şi alte violenţe.
în baza art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.L. la o pedeapsă de 15 milioane lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii de lovire şi alte violenţe.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta executând pedeapsa cea mai grea de 15 milioane lei amendă penală.
Cu aplicarea art. 631 C. pen.
în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 şi art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul V.L. să plătească părţii civile B.M.F. suma de 5 milioane lei daune morale.
în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., a obligat inculpaţii V.L. şi D.J.E. să plătească părţii civile B.M.F. suma de 30 milioane lei daune morale.
în baza art 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 şi art. 999 C. civ., a obligat pe inculpaţi să plătească părţii civile B.M.F. suma de 300 milioane lei daune morale şi a respins celelalte pretenţii ale părţii civile.
La pronunţarea acestei soluţii a avut în vedere, pe de o parte, conduita inculpatului D.J.E., constând în aceea că în data de 16 august 2004, în timp ce se afla în apartamentul martorului M.E., prin constrângere, prin înfrângerea rezistenţei părţii vătămate B.M.F., a întreţinut cu acesta un raport sexual anal, nesocotind dreptul ei de a nu consimţi la acesta, introducându-i în anus o sticlă goală de bere, iar, pe de altă parte, atitudinea inculpatului V.L. care, cu ajutorul forţei proprii, i-a aplicat aceleiaşi părţi vătămate lovituri în regiunea capului şi a abdomenului, cauzându-i leziuni a căror vindecare posttraumatică a necesitat un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Mai exact, partea vătămată minoră (15 ani), solicitând găzduire pentru o noapte martorului M., obţinând acordul acestuia, s-a confruntat cu dorinţa inculpatului D.J.E. de a întreţine cu el şi cu inculpatul V.L. un raport sexual oral, ultimul după o prealabilă agresiune aparent motivată îndreptată împotriva acesteia, părăsind locuinţa.
Inculpatul D.J.E., rămânând singur cu partea vătămată, a continuat să o lovească, dat fiind refuzul său categoric la act sexual, după care a dezbrăcat-o de la brâu în jos, întreţinând cu aceasta, pe patul din imediata apropiere, un raport sexual anal, profitând de neputinţa ei de a se apăra. Ţinând-o strâns de mâini, acoperindu-i faţa pentru a estompa ţipetele acesteia, inculpatul i-a introdus în anus o sticlă de bere golită de conţinut, săvârşind astfel un act de perversiune sexuală.
Avem, în opinia primei instanţe, o penetraţie sexuală realizată prin conjucţie corporală între inculpat şi partea vătămată, o manifestare cu vădit caracter patologic, constând într-un act sexual nefiresc, ambele derulându-se pe fondul recurgerii la agresiuni fizice probate prin înscrisurile anexate la dosar. Acele cu caracter medical, a căror veridicitate nu a fost contestată, relevă prezenţa pe corpul părţii vătămate a unor leziuni traumatice generate de o lovire activă, a unor leziuni de violenţă în regiunea anală, constând în două fisuri de 2 cm lungime fiecare, care s-ar fi putut produce prin intromisiunea forţată în anus a unui corp dur cilindric, posibil corp penian în erecţie, aspect ce se coroborează cu depoziţiile martorilor şi declaraţia părţii vătămate.
Tribunalul Braşov, prin decizia penală nr. 225/2005, admiţând apelurile declarate de Parchet şi de inculpatul D.J.E., a desfiinţat soluţia dată la fond sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., al individualizării judiciare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea de viol şi al cuantumului pedepsei rezultante, apreciind că relativ la fapta incriminată prin art. 201 alin. (4) C. pen. devin incidente prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.; privitor la infracţiunea de viol se impune o majorare a pedepsei stabilite de la 7 ani la 8 ani, pedeapsă ce ar fi adecvată cazului individual concret, majorare cu repercusiuni asupra pedepsei rezultante.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că nu s-a dovedit cu certitudine existenţa actului de perversiune sexuală, respectiv intromisiunea unei sticle de bere în anus, iar dubiul e de natură a-i profita inculpatului, antrenând încetarea procesului penal pentru respectiva faptă.
împotriva acestei soluţii au declarat recurs atât Parchetul, ce o critică sub aspectul greşitei achitări, cât şi inculpatul, ce pune problema achitării sale pentru faptele incriminate prin art. 197 alin. (1) şi art. 201 alin. (4) C. pen.
Raportând susţinerile părţii vătămate, ce relatează, printre actele, că „inculpatul nu a reuşit prima oară, întrucât mă zbăteam, însă a doua oară a reuşit să-mi introdusă gâtul unei sticle câţiva centimetri, moment în care am simţit dureri în zona anală ca nişte arsuri”, la concluziile expertizei medico-legale axată pe corespondenţa perfectă la nivelul tuturor markerilor investigaţi între caracterele genetice autozomale din profilul ADN de referinţă al părţii vătămate şi cele evidenţiate la nivelul sticlei de bere, la cele inserate în documentul medico-legal existent în dosarul de urmărire penală în care se concluzionează asupra leziunilor de violenţă în regiunea anală produse şi prin intromisiunea forţată în anus a unui corp dur cilindric sau a unui alt obiect cu aceleaşi caracteristici, Curtea, urmare a analizării tuturor probelor administrate în cauză, a reţinut vinovăţia inculpatului D.J.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen.
Relativ la tipul de intenţie cu care s-a acţionat, la veridicitatea concluziilor medico-legale menite a exclude echivocul şi orice încercare de estompare a realităţii, Curtea a reţinut că prima instanţă a făcut o aplicare corectă a normelor în materie, condamnându-1 pe inculpatul-recurent pentru toate infracţiunile menţionate în actul de sesizare.
Privitor la întinderea pedepselor aplicate la fond, Curtea a apreciat că acestea sunt perfect adaptate cazului individual concret, răspunzând întru totul exigenţelor legii penale, gravităţii faptelor comise, periculozităţii sociale prezentate de inculpat.
Ţinând cont că aceluiaşi inculpat i s-au aplicat pedepse pentru infracţiuni distincte, fiindu-i opozabilă şi recidiva postexecutorie, Curtea, pornind de la sistemul absorbţiei, a dispus executarea pedepsei celei mai grele dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente pe care a sporit-o cu un an, urmând ca în final inculpatul să execute 8 ani închisoare, căreia i-a adăugat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pedeapsă ce se Va executa în condiţiile art. 66 C. pen.
Prin aplicarea sporului arătat nu s-a depăşit totalul pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune concurentă în parte, aplicarea devenind oportună în raport cu datele concrete ale cauzei, stopând perseverenţa infracţională instalată.
Relativ la retragerea plângerii pentru infracţiunea de viol, Curtea a precizat că, deşi retragerea plângerii, ca act de voinţă al persoanei vătămate, înlătură răspunderea penală, în cazul persoanelor cu capacitatea de exerciţiu restrânsă, pentru ca ea să producă efectul menţionat, trebuie a fi dublată de autorizarea reprezentantului legal.
Această retragere ca, de altfel, şi împăcarea părţilor este reglementată ca un act procedural de dispoziţie şi, mai mult, legiuitorul a statuat că persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă (cazul părţii vătămate de faţă) se pot împăca personal, însă numai cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
în domeniul dreptului civil, minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă i se recunoaşte o anumită iniţiativă juridică, dar condiţionată, în sensul că pentru anumite acte, cum ar fi cele de dispoziţie, se cere o dublă încuviinţare prealabilă, a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare, încuviinţare la care face referire şi art. 105 alin. (2) C. fam.
Faţă de cele mai sus expuse, Curtea nu a luat act de retragerea plângerii manifestată de partea vătămată minoră, în speţă subzistând refuzul reprezentanţilor săi legali relativ la acest aspect, considerent pentru care, casând decizia atacată, a menţinut dispoziţiile date la fond, adăugând doar sporul la care s-a făcut referire mai sus.
Respingerea recursului inculpatului a fost corelat cu aplicaţiunea prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
