O.U.G. nr. 195/2002, art. 87 alin. (1)
Inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, având o îmbibaţie alcoolică de 2,35 g%o, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi care este prin natura sa o infracţiune de pericol, obiectul juridic al acesteia vizând buna desfăşurare a relaţiilor sociale de care depinde siguranţa circulaţiei rutiere, motiv pentru care nu se poate admite că o astfel de faptă este lipsită de pericol social.
Decizia penală nr. 770 din 4 noiembrie 2010
Prin decizia penală nr. 169/30 martie 2009 a Tribunalului Iaşi a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul C.S. împotriva sentinţei penale nr. 3215/24.10.2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi.
Susţinerile inculpatului sunt contrazise însă de depoziţiile martorilor A.V. şi C.Ş., precum şi de prezenţa în autoturism a numitei A.A.-D. care s-a urcat în vehicul la cererea martorului C.I., cu intenţia de a se deplasa împreună cu aceştia evident nu doar pe o distanţă de câteva sute dc metri, cum susţine inculpatul.
Tribunalul a constatat că instanţa de fond a făcut o apreciere corectă a pericolului social al faptei, prin raportare atât la zona în care se deplasa autovehiculul condus de inculpat cât şi la valoarea ridicată a alcoolemiei prezentată de acesta în sânge”.
în termen legal inculpatul C.S. a recurat decizia penală sus menţionată, criticând-o prin avocat ales sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, invocând motive legate de lipsa intenţiei de a circula pe drumurile publice, având doar intenţia de a-şi parca autoturismul personal într-un loc de parcare; expertiza medico-legală nu a statuat asupra alcoolemiei sale în
sânge, ci doar în acrul pur expirat – proba cu o nouă expertiză nu a fost administrată; lipsa gradului de pericol social al unei infracţiuni a faptei săvârşite.
Curtea a verificat hotărârea recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, probele administrate în faza urmăririi penale şi a judecăţii raportat la criticile formulate.
Inculpatul C.S. a fost judecat pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74-76 alin. (1)
C. pen.
După o temeinică administrare probatorie s-a reţinut că inculpatul C.S. a săvârşit infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Sub aspectul criticilor vizând lipsa intenţiei de a circula pe drumurile publice, lipsa de pericol social – acestea nu au suport probator.
De necontestat este faptul că inculpatul, în stare de ebrietate a condus autoturismul său (parcat iniţial în zona gării) în direcţia „Mc.D.” fiind oprit dc organele de poliţie care au contestat infracţiunea săvârşită.
Probele administrate nu au putut fi înlăturate prin afirmaţiile şi susţinerile inculpatului.
Inculpatul C.S., în noaptea de 4.09.2007, ora 00,10 a condus pe drumurile publice un autoturism, având o îmbibaţie alcoolică de 2,35 gr%o -faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002, fapta prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 este prin natura sa, o infracţiune de pericol, obiectul juridic al acesteia vizând buna desfăşurare a relaţiilor sociale de care depinde siguranţa circulaţiei rutiere, motiv pentru care nu se poate admite că o astfel de faptă este lipsită de pericol social.
Prin prisma acestor argumente, curtea de apel a constatat ca neîntemeiate probator criticile invocatc de inculpat, iar decizia penală recurată ca fiind temeinică şi legală.
