Arest preventiv – Incheiere arestare. Jurisprudență Arest preventiv


Judecătoria PLOIEŞTI Sentinţă penală nr. 44 din data de 28.04.2016

Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.04.2016 sub nr. X, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a solicitat să se dispună arestarea preventivă, pe o perioadă 30 de zile, a inculpatului GF, , pentru savarsirea infractiunii de talharie prev. de art. 233 C.P., pentru o perioada de 30 de zile, începând cu data de 28.04.2016 și până la data de 27.05.2016 , inclusiv.

La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns inculpatul GF personal si asistat de aparator din oficiu avocat D.L..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaza judecatorului de drepturi si libertati atasarea procesulu-verbal de inlocuire, după care:

La interpelarea judecatorului de drepturi si libertati, aparatorul inculpatului arata ca a luat legatura cu acesta.

Judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la identificarea inculpatului.

Judecatorul de drepturi si libertati aduce la cunostinta inculpatului obiectul prezentei cauze, respectiv propunerea de luare a masurii arestului preventiv fata de acesta formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti, pentru o perioada de 30 de zile, începând cu data de 28.04.2016 și până la data de 27.05.2016 , inclusiv.

Nemaifiind alte cereri de formulat, in conformitate cu dispozițiile art. 225 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți aduce la cunoștința inculpatului, infracțiunea de care este acuzat și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.

Judecatorul de drepturi si libertati, incunostiinteaza pe inculpat in temeiul art 225 alin 8 C.p.p ca, in fata judecatorului de drepturi si libertati, are dreptul si nu obligatia de a da declaratie.

Judecatorul de drepturi si libertati, dispune audierea inculpatului, depozitia acestuia fiind consemnata in declaratia atasata la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea propunerii de luare față de inculpat a măsurii arestării preventive.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului pentru o perioada de 30 de zile, respectiv de la data de 28.04.2016 și până la data de 27.05.2016, inclusiv, pentru savarsirea infractiunii de talharie prev. de art. 233 C.pen. Arata ca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 202 alin. 1 C.p.p., respectiv sunt probe din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunea, iar masura arestarii preventive este necesara in scopul asigurarii unei bune desfasurari a procesului penal, al impideicarii sustragerii inculpatului de la urmarire penala si ulterior de la judecata si al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni. Totodata, arata ca sunt indeplinite conditiile reglementate la art. 223 alin. 2 C.p.p., respectiv pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este mai mare de 5 ani, iar privarea inculpatului de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica, stare de pericol determinata de imprejurarile reale, infractiunea savarsita fiind una grava, persoana vatamata fiind o persoana de sex feminin, minora, cu varsta de 15 ani, iar inculpatul avand antecedente penale si neavand un loc de stabil. Nicio alta masura preventiva nu este suficienta, nefiind apta sa isi atinga scopul, iar inculpatul dovedeste ca este predispus la comiterea de fapte grave și că măsurile legale ce s-au dispus anterior față de acesta nu au avut efectul dorit, inculpatul continuând să săvârșească infracțiuni după liberare. In concluzie, solicita admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului GF pentru o perioada de 30 de zile, respectiv de la data de 28.04.2016 și până la data de 27.05.2016, inclusiv.

Aparatorul inculpatului, avand cuvantul solicita judecatorului de drepturi si libertati respingerea propunerii de arestare preventiva formulată de Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti, intrucat aceasta masura este o masura de exceptie, respectiv cea mai grava masura preventiva, fiind posibila luarea unei alte masuri preventive mai usoare fata de inculpat. Arata ca pozitia inculpatului, inca de la data dobandirii calitatii de suspect, a fost aceea de recunoastere a faptei, ca inculpatul a detaliat fapta, acesta regretand cele intamplate si constientizeaza cele intamplate. Arata ca, asa cum s-a putut observa, are un proces de gandire mai lent, iar recunoasterea faptei dobandeste o conotatie in favoarea inculpatului, iar sinceritatea acestuia este una acuta si nu trebuie sa se aiba in vedere pentru agravarea situatiei inculpatului, ci pentru atenuarea situatiei acestuia. Totodata, arata ca inculpatul a sustinut ca nu are un loc stabil de munca, a incercat sa isi gaseasca unul, dar avand in vedere cercul din jurul lui, nu a reusit, respectiv inculpatul a incercat sa se angajeze in domeniul constructiilor, insa nu a reusit. Exista intentia inculpatului de a nu parazita societatea, acesta confruntandu-se cu o situatie dificila si solicita sa se aiba in vedere intentia acestuia de recunoastere. A aratat ca regreta fapta savarsita, iar buna desfasurare a procesului penal nu ar putea fi in pericol, in situatia in care s-ar dispune fata de inculpat masura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. Solicita orientarea catre o masura preventiva mai putin restrictiva, respectiv arest la domiciliu sau control judiciar si arata ca prin continutul obligatiilor pe care la va impune, exista garantia ca le va respecta, neputand sa influenteze martori sau sa altereze probe.

Judecatorul de drepturi si libertati pune in discutie cererea formulata de apărătorul inculpatului privind luarea măsurii controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca respinge cererea de luare a altei masuri preventive.

Inculpatul, avand ultimul cuvant, arata că doreste sa stea acasa si sa vina cand este chemat sa semneze , sa se prezinte in fata organelor judiciare de fiecare data cand este chemat si sa fie un baiat cuminte.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,

Deliberând asupra propunerii de arestare preventivă, constată următoarele:

La data de 28.04.2016, pe rolul Judecătoriei Ploiești a fost înregistrată propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul GF, pe o durată de 30 zile.

În cuprinsul propunerii de arestare preventivă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a arătat că prin ordonanța din data de 07.04.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C.pen., constând în aceea că la data de 07.04.2016, în jurul orelor 18.30, în timp ce persoana vătămată GMA se deplasa pe strada Cozia din Mun. Ploiești, necunoscut a deposedat-o prin utilizarea de violente (aplicarea unei lovituri cu palma la nivelul feței) de telefonul mobil marca Samsung Galaxy J1.

Prin ordonanta din data 27.04.2016, s-a dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de suspectul GF pentru savarsirea infractiunii de talharie prev. de art. 233 C.P. Prin ordonanta procurorului din data de 27.04.2016, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpatul GF.

Prin ordonanța din data de 27.04.2016, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Poliției Municipiului Ploiești – Biroul de Combatere a Infracțiunilor contra Persoanei și Patrimoniului, au dispus reținerea inculpatului GF pentru o durată de 24 de ore, măsura urmând să înceteze la data de 28.04.2016, ora 16:00.

În descrierea situației de fapt, procurorul a reținut că, la data de 07.04.2016, în jurul orelor 18.30, inculpatul GF a observat persoana vătămată GMA în vârstă de 15 ani, care se deplasa pe strada Cozia din Mun. Ploiești, purtând o conversație la telefonul mobil. Inculpatul a urmat persoana vătămată până în momentul în care s-a asigurat că nu se mai află alte persoane pe strada respectivă, după care s-a apropiat din spate de aceasta. Inițial a lovit-o cu palma peste umăr, după care i-a smuls telefonul mobil pe care îl purta în buzunarul din față al pantalonului, la vedere. Din cauză că numita GMA s-a întors, inculpatul a lovit-o cu palma la nivelul feței, respectiv în zona maxilarului, deoarece se temea că aceasta i-ar putea reține fizionomia. Urmare a loviturii primite, persoana vătămată GMA s-a dezechilibrat și a căzut de la același nivel pe trotuarul străzii, timp în care autorul s-a deplasat în fugă către strada Stindardului, cartierul Mimiu, din mun. Ploiești..

În motivarea propunerii, s-a arătat că arestarea preventivă se impune, fiind indicat temeiul concret pentru care este solicitată arestarea: art.223 alin.2 C.proc.pen..

La propunere a fost atașat dosarul de urmărire penala nr. 3249/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Analizând propunerea de arestare preventivă, judecătorul de drepturi și libertăți constată că în cauză sunt întrunite condițiile art. 223 alin.2 C.proc.pen., din probele existente rezultând suspiciunea rezonabilă că inculpatul GF ar fi comis infracțiunea de tâlhărie pentru care este cercetat, faptă prevăzută și pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani de art. 233 C.pen. .

În acest sens sunt următoarele mijloace de probă: declarații persoană vătămată GMA (f.8-10 dosar u.p.), proces-verbal de recunoaștere din grup de către persoana vătămată (f.13-14), declarații martori (f.43-52, f.93-95), proces-verbal de identificare a persoanei din planșa fotografică de către martorul Baboi Marius (f.98-99), proces-verbal de consemnare a primei declarații date de inculpat (f.103-104), declarații de suspect/inculpat (f.102-114).

Astfel cum rezultă din declarația persoanei vătămate, la data de 07.04.2016, în timp ce se deplasa pe strada Cozia din municipiul Ploiești, după terminarea cursurilor, fiind elevă la Școala …, ulterior unei discuții purtate la telefonul mobil cu mama sa, a observat că în spatele său venea un tânăr de etnie rromă, care părea că o urmărește. La un moment dat, a simțit că cineva o prinde de umărul drept, iar când s-a întors l-a recunoscut pe tânărul care a urmărit-o de la jumătatea străzii, acesta aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona gâtului. Persoana vătămată declară că, după ce s-a dezechilibrat și a căzut, bărbatul respectiv i-a sustras telefonul mobil din buzunarul telefonului, după care a fugit.

Împrejurarea în care a fost săvârșită fapta imputată inculpatului GF este recunoscută și de acesta, în declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, astfel cum rezultă din proces-verbal de consemnare a primei declarații date de inculpat (f.103-104), declarații de suspect/inculpat (f.102-114), dar și în declarația dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți la termenul din data de 28.04.2016, acesta însușindu-și infracțiunea pentru care este cercetat. Din cuprinsul acestor declarații, judecătorul de drepturi și libertăți reține că motivul pentru care inculpatul ar fi procedat la sustragerea telefonului persoanei vătămate este determinat de nevoia de a obține o sumă de bani, întrucât acesta nu mai dispunea de resurse financiare. Din descrierea modalității de săvârșire, realizată de inculpat în declarațiile amintite anterior, se reține că acesta ar fi acționat cu prudență, asigurându-se mai întâi că nu poate fi observat, după care ar fi procedat la lovirea persoanei vătămate, a cărei vârstă fragedă a putut să o determine și la sustragerea telefonului mobil.

Totodată, judecătorul de drepturi și libertăți are în vedere și aspectele care rezultă din procesul-verbal de recunoaștere din grup de către persoana vătămată (f.13-14) și din procesul-verbal de identificare a persoanei din planșa fotografică de către martorul BM (f.98-99), potrivit acestor mijloace de probă rezultând suspiciunea rezonabilă că inculpatul GF ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie imputată .

Pe baza mijloacelor de probă arătate mai sus, se constată că există probe care fac plauzibilă suspiciunea rezonabilă că la data de 07.04.2016, în jurul orelor 18.30, inculpatul GF a lovit-o cu palma peste umăr pe persoana vătămată GMA, după care i-a smuls telefonul mobil pe care îl purta în buzunarul din față al pantalonului, la vedere. Apoi a lovit-o cu palma la nivelul feței, respectiv în zona maxilarului, deoarece se temea că aceasta i-ar putea reține fizionomia.

Instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art.223 alin.2 C.proc.pen.

Se constată că asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie, pentru care legiuitorul a prevăzut la luarea măsurii arestării preventive condiția ca pedeapsa să fie mai mare de 5 ani închisoare, ipoteză care de altfel este îndeplinită în cauză, reținându-se, raportat la gravitatea faptei, la modul și circumstanțele de comitere a acesteia, la relațiile sociale presupus a fi fost încălcate și care aduc atingere patrimoniului persoanei și integrității fizice a acesteia, la situația și circumstanțele personale ale inculpatului, că privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publica desemnează o stare și nu un fapt ce ar putea periclita în viitor, după punerea în liberate a inculpatului, normala desfășurare a unui segment de relații sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv relațiile sociale referitoare la protecția dreptului de proprietate, a posesiei sau detenției bunurilor mobile și cele referitoare la protecția libertății psihice a persoanei sau cele referitoare la viața, integritatea corporală sau sănătatea persoanei, având în vedere complexitatea obiectului juridic al faptei imputate inculpatului GF.

În concret, acest pericol rezultă din gravitatea faptei (o infracțiune de tâlhărie săvârșită prin lovirea persoanei vătămate), modul și circumstanțele de comitere a acesteia (în plină stradă, asupra unei persoane minore, de sex feminin) și relațiile sociale presupus a fi fost încălcate.

La acest moment procesual, circumstanțele personale ale inculpatului, GF fiind și anterior cercetat penal potrivit fișelor de judiciar depusă la filele 118-119 din dosarul de u.p., reprezintă un motiv în plus pentru a justifica cercetarea acestuia în stare de arest, natura și gravitatea infracțiunii de a cărei comitere este bănuit și circumstanțele reale de comitere a acesteia făcând necesară privarea de libertate a inculpatului pentru protejarea cu prioritate a ordinii publice. Perseverența infracțională a inculpatului dovedește faptul că acesta este predispus la comiterea de fapte grave, caracterizate de determinarea de prejudicii importante aduse ordinii publice și relațiilor care garantează protejarea dreptului de proprietatea și a dreptului la integritate fizică și psihică .

Judecătorul de drepturi și libertăți constată că în cauză există situația prevăzută de art. 223 alin.2 C.proc.pen., respectiv există probe că inculpatul ar fi comis infracțiunea imputată. Aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă nu trebuie făcută, evident, prin abstracție de gravitatea faptei a cărei săvârșire i se impută. Sub acest aspect existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al faptei imputate inculpatului, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. În acest sens, în cauza Murray c. Marii Britanii, Curtea Europeană a subliniat că, dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituie elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu poate fi privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații care ar stabili o legătură subiectivă între inculpați și infracțiunea presupusă ( CEDO , hot. Din 25 ianuarie 2006, cauza Murray c. Marii Britanii).

În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, judecătorul de drepturi și libertăți constată faptul că infracțiunea de tâlhărie imputată inculpatului are un grad de pericol social generic ridicat, aducând atingere unor valori importante proteguite de legea penală, respectiv patrimoniul persoanei și dreptul la integritate fizică și psihică. Ușurința cu care inculpatul recunoaște săvârșirea faptei și motivul invocat de acesta, respectiv necesitatea obținerii unei sume de bani, relevă o atitudine vădită de ignorare a normelor de conviețuire socială și a celor de natură penală care reglementează situația patrimonială a tuturor persoanelor. Totodată, împrejurarea că inculpatul ar fi recurs la fapta imputată determinat de nevoia de a obține o sumă de bani, întrucât acesta nu mai dispunea de resurse financiare, determină concluzia unei nerecunoașteri grave a valorilor sociale afectate, nefiind, în nici un fel, justificată maniera în care se presupune că ar fi acționat acesta, prin folosirea violenței și prin sustragerea, fără drept, a telefonului persoanei vătămate, profitând de împrejurarea că nu poate fi observat, dar și de semnalmentele persoanei vătămate, inculpatul putând determina vârsta fragedă a acesteia. Fapta presupus a fi fost săvârșită de este de natură a induce indignare față de îndrăzneala acestuia, care este de obicei interpretată ca fiind alimentată de neputința actului de justiție, lucru care aduce atingere imaginii justiției și menținerii ordinii și liniștii publice.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că luarea acesteia trebuie dispusă doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată, însă, ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică. În raport de circumstanțele personale ale inculpatului și cele reale de comitere a faptei, instanța apreciază că alte măsuri preventive au caracter insuficient față de circumstanțele cauzei., arestarea acestuia fiind necesară și proporțională.

Împrejurarea că inculpatul declară că recunoaște fapta imputată nu prezintă relevanță la acest moment procesual, cauza aflându-se încă în cursul urmăririi penale, iar privarea de libertate impunându-se cu prioritate față de necesitatea protejării ordinii publice și în raport de scopul asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, ca parte a procesului penal având ca obiectiv strângerea și administrarea în mod complet atât a probelor în acuzare cât și în apărare, astfel cum prevăd disp. art. 136 C.P.P., activitate ce necesita inclusiv prezenta inculpatului care nu prezinta garantia ca se va prezenta, de bunavoie, la chemarile organului de anchetă.

Proporționalitatea măsurii arestării preventive rezidă, astfel cum s-a analizat anterior, din însăși modalitatea de acționare, cu prudență, asigurându-se mai întâi că nu poate fi observat și din gravitatea faptei imputate, luându-se în considerare motivele invocate de inculpat care au determinat presupusa activitate infracțională, respectiv necesitatea obținerii unei sume de bani, precum și din circumstanțele persoanei vătămate, aceasta fiind minoră. Prin urmare, gravitatea acuzației penale formulate cu privire la inculpatul GF determină concluzia proporționalității dintre măsura arestului preventiv ce urmează a fi dispusă și scopul acesteia, respectiv prezervarea ordinii publice și înlăturarea oricărui pericol cu privire la încălcarea normelor de drept incidente și a celor de natură morală, specifice categoriilor de drepturi afectate.

În consecință, se va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de avocatul inculpatului privind luarea față de acesta a unei măsuri neprivative de libertate.

Față de cele expuse mai sus, apreciind că privarea de libertate a inculpatului ca urmare a arestării preventive este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, instanța va admite propunere privind arestarea preventivă a lui GF. Măsura arestării preventive va fi dispusă față inculpat pe o durata de 30 de zile, de la data 28.04.2016 până la data de 27.05.2016, inclusiv (durata maximă fiind justificată de necesitatea efectuării actelor procesuale și procedurale specifice activității de urmărire penală).

Va dispune emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele inculpatului GF, în temeiul art. 230 alin. 1 C.proc.pen. Potrivit art. 228 alin. 2 C.proc.pen., va aduce la cunoștință inculpatului drepturile prevăzute la art. 83 Cod procedură penală, dreptul prevăzut la art. 210 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, precum și dreptul de acces la asistență medicală de urgență, dreptul de a contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă, iar măsura arestării preventive se va comunica locului de deținere – Centrul de Reținere și Arest Preventiv al I.P.J. Prahova – Poliția Municipiului Câmpina.

În temeiul art. 272 C.proc.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat Dinu Laura, în cuantum de 130 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, iar în temeiul art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI

D I S P U N E:

Admite propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.

În baza art. 226 C.proc.pen. raportat la art. 202 alin.1 și 3 C.proc.pen și art. 223 alin. 2 C.proc.pen., dispune arestarea preventivă a inculpatului GF, fiul lui .., născut la data de …, in mun. Ploiești, jud. Prahova, dom. in …., posesor al C.I. seria … eliberat de SPCLEP … la data de …., C.N.P. …. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data 28.04.2016 până la data de 27.05.2016, inclusiv.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de luare a măsurii arestului la domiciliu sau a măsurii controlului judiciar formulată de inculpat, prin avocat.

În temeiul art. 230 alin. 1 C.proc.pen., dispune emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele inculpatului GF.

Potrivit art. 228 alin. 2 C.proc.pen., se aduce la cunoștința inculpatului drepturile prevăzute la art. 83 Cod procedură penală, dreptul prevăzut la art. 210 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, precum și dreptul de acces la asistență medicală de urgență, dreptul de a contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă.

Se comunică măsura arestării preventive locului de deținere – Centrul de Reținere și Arest Preventiv al I.P.J. Prahova – Poliția Municipiului Câmpina.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În temeiul art. 272 C.proc.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat Dinu Laura, în cuantum de 130 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de contestație, potrivit art. 204 alin. 1 C.proc.pen., în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 28.04.2016.