Tribunalul TELEORMAN Sentinţă penală nr. 32 din data de 19.07.2013
Prin încheierea nr. 6 din 17.07.2013 pronunțată de Judecătoria Zimnicea s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea privind arestarea preventivă a inculpatului G.T.C. și, în baza art.1491 și art. 160 h alin.3 Cod procedură penală rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 19 zile, cu începere de la 17.07.2013 până la data de 4.08.2013 a inculpatului și emiterea mandatului de arestare pe durata fixată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, la data de 17 iulie 2013 Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea a formulat propunere motivată de arestare preventivă a inculpatului G.T.C., născut la 09.01.1996 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a , g și i cod penal cu aplicarea art. 41-42 și art. 99 și următoarele din același cod , art. 20 raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele din același cod, apreciind incidența cazului de arestare înscris la art. 148 alin. 1 litera f C. proc. pen.
S-a reținut că în perioada 18.06.2013 – 15.07.2013 inculpatul G.T.C., în mod repetat , atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte( una din fapte fiind comisă împreună cu învinuitul M.M.C. ) a pătruns prin escaladarea gardului în locuințele mai multor părți vătămate din orașul Zimnicea, de unde a sustras sume de bani și bijuterii din aur și argint , cauzând un prejudiciu în valoare totală de 10.950 lei ( 1350 lei sume de bani sustrase și 9600 lei bijuterii).
Prin ordonanța din 16.07.2013 lucrătorii Poliției orașului Zimnicea au luat față de inculpatul G.T.C. măsura reținerii pe o durată de 24 ore, de la data de 16.07.2013, ora 1700 și până la data de 17.07.2013, ora 1700 iar prin ordonanța nr. 783 P/2013 din 17.07.2013, Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a , g și i cod penal cu aplicarea art. 41-42 și art. 99 și următoarele din același cod , art. 20 raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. din același cod .
Față de probele administrate în timpul urmăririi penale, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 alin.1 lit, f Cod procedură penală.
Astfel, s-au constatat întrunite exigențele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.681 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, respectiv infracțiuni de furt calificat și de tentativă la furt calificat iar pedeapsa prevăzută de lege pentru astfel de infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani.
Potrivit jurisprudenței CEDO existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă cu scopul instituit de art.5 din CEDO.
Cum în raport de probele de la dosar, există “suspiciunea rezonabilă că (…) s-a comis o infracțiune”;, măsura arestării preventive este justificată prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța a apreciat ca fiind îndeplinită și condiția pericolului concret pentru ordinea publică, prin raportare la natura infracțiunilor, a modalității de săvârșire a acestora – prin efracție și escaladare, în timpul zilei, precum și prin numărul mare de fapte săvârșite, fără ca inculpatul să manifeste empatie față de părțile păgubite, unele din acestea aflându-se în locuințe iar surprinderea inculpatului în timpul furtului putând avea consecințe negative asupra integrității și vieții acestor părți vătămate.
Totodată, instanța a avut în vedere la luarea măsurii și atitudinea inculpatului cu privire la faptele de furt, acesta valorificând produsul infracțiunii prin cumpărarea pentru uz personal de țigări, băuturi și haine precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost sancționat administrativ pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni. Chiar dacă în favoarea acestuia acționează prezumția de nevinovăție, anterior cercetării pentru prezentele fapte, inculpatul a mai beneficiat de clemența organelor judiciare, totuși a perseverat în comportamentul său infracțional, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților împotriva unor astfel de fapte antisociale.
În raport de aceste considerente, prima instanță a apreciat că există un risc sporit ca inculpatul să comită fapte penale și în viitor, și cum față de acesta sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive în temeiul cazului înscris la art. 148 alin. 1 litera f C. proc. pen. , Judecătoria Zimnicea a admis propunerea parchetului și, în baza art.1491 și art. 160 h alin.3 Cod procedură penală rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.T.C. pe o perioadă de 19 de zile, cu începere de la 17.07.2013 până la data de 04.08.2013 precum și emiterea mandatului de arestare pe durata fixată.
Împotriva încheierii sus-menționate a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 148 alin. 13 C. proc. pen. inculpatul G.T.C.
În expunerea orală a motivelor de recurs, apărătorul inculpatului, numit din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 171 C. alin. 4 C. proc. pen. a arătat că încheierea recurată este netemeinică și nelegală, întrucât față de poziția sinceră a inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele comise nu se justifică arestarea acestuia.
Și tribunalul a apreciat că pentru a fi luată măsura arestării preventive a inculpatului întemeiată pe cazul prev. de art. 148 alin. 1 litera f C. proc. pen., legea procesual penală cere îndeplinite anumite condiții, în mod cumulativ, și anume: să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă pentru care legea prevede pedeapsa cu detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani și să existe probe potrivit cărora lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speța de față, în mod întemeiat s-a constatat că sunt dovezi , în sensul art. 68/1 C. proc. pen. , care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul G.T.C. a comis , într-un interval scurt de timp, și anume 18.06. 2013- 15.07 2013, în mod repetat, mai multe fapte de furt calificat, atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte ( una din fapte comisă împreună cu învinuitul M.M.C.) din locuințele a șase părți vătămate din orașul Zimnicea, de unde a sustras sume de bani și bijuterii din aur și argint . Prejudiciul cauzat de inculpat prin infracțiuni a fost estimat la 10.950 lei ( 1350 lei sume de bani sustrase și 9600 lei bijuterii).
Față de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor de către inculpat, și anume , pătrunderea în locuințele victimelor pe timp de noapte dar și pe timp de zi , prin efracție, cu scopul de a sustrage bunuri( cu preponderență, bani și bijuterii), frecvența faptelor infracționale, prin care s-au adus prejudicii mari persoanelor păgubite, de datele care caracterizează persoana acestuia, care, deși minor, în vârstă de 17 ani la momentul de față, a fost sancționat administrativ pentru comiterea aceluiași gen de fapte, în mod întemeiat s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive se impune cu necesitate, pentru buna desfășurare a procesului penal și în acord cu prevederile art. 136 alin. 1 și 8 C. proc. pen, luând în calcul și recrudescența unui astfel de fenomen infracțional în rândul tinerilor, urmările grave ale faptelor de acest gen dar și prejudiciul mare creat de inculpat prin faptele sale..
Susținerea apărării că în cauza de față nu este îndeplinită condiția pericolului concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică este neîntemeiată, o atare condiție , respectiv cea a pericolului concret rezidă în speța de față, așa cum s-a arătat, atât din natura infracțiunii( furt calificat din locuințe), dar și din mijloacele, modul de operare al inculpatului, frecvența faptelor de furt, antecedența penală a acestuia.
Faptul că recurentul inculpat a recunoscut vinovăția în săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, le regretă, pot constitui circumstanțe favorabile acestuia, ce pot fi valorificate la judecarea în fond a cauzei, însă ele nu reprezintă, în această fază procesuală, criterii determinante în a se dispune cercetarea în stare de libertate, atâta vreme cât se constată îndeplinite în mod cumulativ condițiile arestării preventive, așa cum sunt înscrise la art. 148 alin. 1 litera f prin raportare la art. 160/h c. proc. pen.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de recurentul inculpat s-a dispus întemeiat, cu respectarea cerințelor înscrise la art. 136 alin. 1 și 8, art. 149/1 raportat la art. 143 și 148 litera f C. proc. pen., 160/h C. proc. pen., art. 5 paragraful 1 litera c din CEDO. și nefiind motive care să conducă la casarea încheierii recurate, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 litera b raportat la art. 149/1 C. proc. pen. recursul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 C. proc. pen. recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat
