Ipotezele cuprinse în art.148 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală sunt alternative. Pentru ca textul să poată fi aplicat, este necesar să existe dovezi în sensul că inculpatul a dispărut de la domiciliu ori a făcut pregătiri în acest sens, în scopul de a se sustrage de la desfăşurarea procesului penal ori de la executarea pedepsei.
Curtea de Apel Iaşi, încheierea penală nr.5 din 21 ianuarie 2008
Prin încheierea de şedinţă nr.2 din 17.01.2008, Tribunalul Iaşi a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi şi pe cale de consecinţă, în baza art.149 ind.1 C.pr.pen., raportat la art.136, 143, 146 şi 148 alin.1 lit.a şi f C.pr.pen. a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.M., cercetat pentru săvârşirea a două infracţiuni de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.„i” C.pen., cu aplicarea dispoziţiilor art.33 lit.„a” C.pen., pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 17.01.2008 şi până la 14.02.2008.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă pe numele inculpatului S.M.
În motivarea încheierii s-a subliniat că în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte de urmărire penală a comis două tentative la infracţiunea de omor calificat prevăzute de art.20 raportat la art.174, 175 lit.„i” C.pen., constând în aceea că, în seara zilei de 15.01.2008, aflat în stare de ebrietate, s-a deplasat la un bar din satul T. jud. I. iar aici, pe fondul unui conflict anterior, a lovit cu un topor în cap pe numitul A.D. şi cu un târnăcop în zona stângă a abdomenului pe numitul D.D., după care s-a ascuns şi s-a sustras de la cercetări până în dimineaţa zilei de 17.01.2008.
S-a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.148 alin.1 lit.„a” şi 148 alin.1 lit.„f” C.pr.pen., pericolul pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică, dacă ar fi lăsat în libertate, fiind unul cert şi actual, relevat de modalitatea în care se presupune că au fost săvârşite faptele, de urmările acestora şi de tulburarea gravă produsă în rândul comunităţii.
A mai reţinut prima instanţă că atitudinea de recunoaştere şi regret adoptate de inculpat cu privire la săvârşirea celor două infracţiuni nu modifică şi nici nu înlătură pericolul social pe care l-ar crea lăsarea acestuia în libertate, acestea urmând a fi avute în vedere la o eventuală individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul S.M., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.
Motivându-şi recursul, inculpatul a susţinut că nu a urmărit să lovească cele două părţi vătămate şi că obiectele contondente le-a luat din căruţă spre a le supraveghea şi pentru a nu-i fi furate.
A mai precizat că regretă mult faptele comise şi a cerut să fie judecat în stare de libertate: inculpatul a arătat că nu s-a sustras de la cercetări, a anunţat organele de poliţie chiar în seara săvârşirii faptelor, iar a doua zi s-a deplasat la spital şi s-a interesat de starea victimelor. A reiterat cererea de a fi judecat în stare de libertate, susţinând că nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate a constatat că recursul promovat este fondat întrucât: probele administrate până în prezent în cauză nu au fost de natură a dovedi împrejurarea că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală. Pe cale de consecinţă este nejustificat a fi reţinută condiţia prevăzută de art.148 alin.1 lit.„a” C.pr.pen., ca temei al arestării preventive.
Pe cale de consecinţă şi în baza art.38515 pct.2 lit.„d” C.pr.pen. este admis recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva încheierii de şedinţă din 17.01.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, încheiere ce este casată în parte.
Rejudecând cauza, va fi înlăturat din hotărâre, temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 alin.1 lit.„a” C.pr.pen.
Temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.„f” C.pr.pen. a fost corect reţinut în cauză.
Inculpatul este cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol este dat de natura relaţiilor sociale lezate, de modul de operare, de urmările deosebit de grave produse, de concursul de infracţiuni presupus a fi comis şi nu în ultimul rând de antecedentele sale penale care îl prezintă ca fiind o persoană violentă.
