Faţă de împrejurarea că inculpatul este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică se impune arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 27 de zile.
(încheierea nr. 3/R din 10 iulie 2003 – Secţia a Il-a penală)
Prin Cererea nr. 1439/P din 9.07.2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a propus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului A.S.R., arestat provizoriu pe o durată de 3 zile, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 99 din 8.07.2003, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
în fapt, s-a reţinut că, la data de 8.07.2003, în jurul orei 17,00, inculpatul a fost depistat într-un mijloc de transport în comun, în zona Moghioroş, având asupra sa 6 doze de heroină (2,10 g) pe care le deţinea în vederea consumului propriu.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa din camera de consiliu de la data de 10.07.2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 din Codul de procedură penală, în sensul că sunt probe că inculpatul a deţinut heroina în vederea consumului propriu, însă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) din Codul de procedură penală.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 146 şi 148 lit. h) din Codul de procedură penală.
Astfel, pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă de inculpat este mai mare de 4 ani, iar inculpatul a mai fost condamnat pentru infracţiunea de trafic de stupefiante.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 385® alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea reţine că recursul este fondat.
Potrivit art. 1491 din Codul de procedură penală, introdus prin art. I pct. 82 din Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 1.07.2003, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, după ascultarea acestuia, numai în prezenţa apărătorului ales sau când acesta, fiind înştiinţat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonanţă motivată, arestarea preventivă provizorie a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea măsurii şi fixând durata arestării provizorii, care nu poate depăşi 3 zile.
în cauză s-a apreciat că se impune arestarea provizorie şi, ulterior, procurorul s-a adresat instanţei competente cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Verificând lucrările dosarului, Curtea reţine că hotărârea instanţei este netemeinică, deoarece sunt îndeplinite cerinţele legii pentru a fi luată măsura arestării preventive, cu privire la inculpat, în temeiul art. 148 lit. h) din Codul de procedură penală.
Inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, inculpatul a mai fost arestat la data de 20.04.1996, pentru infracţiunea de trafic de stupefiante, şi are o condamnare anterioară de 3 ani închisoare, pentru acest gen de infracţiuni.
Instanţa de recurs reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. 1 al art. 149 din Codul de procedură penală şi în temeiul acestui text de lege, alin. 12, va dispune, prin încheiere, arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 27 de zile.
Conform art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală va fi admis recursul, va fi casată în totalitate încheierea pronunţată şi, rejudecând, se va dispune arestarea preventivă a inculpatului, urmând a se emite de îndată mandat de arestare preventivă.
