C. proc. pen., art. 136 alin. 1) lit. b), art. 139 Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 5 parag. 3
Ţinând cont de faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere de instanţă la luarea măsurii preventive, precum şi că procesul penal se prelungeşte din motive neimputabile inculpatului -prin restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale ceea ce ar duce la o durată nejustificat de mare a arestării preventive – în contradicţie cu prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului instanţa poate dispune revocarea arestării şi înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Decizia penală nr. 134/R/MF din 15 septembrie 2005 – E.B.
Prin sentinţa penală nr. 43 din 23 mai 2005 a Tribunalului Covasna, în baza art. 333 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în vederea refacerii următoarelor acte: ascultarea inculpatului F.A. şi prezentarea materialului de urmărire penală pentru inculpaţii F.A., D.M., K.I., F.I., în prezenţa unui interpret autorizat.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpaţilor D.I. şi F.A., arestaţi în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 10 şi nr. 11 din 6 august 2004 ale Tribunalului Covasna.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în cursul urmăririi penale, părţile nu au beneficiat de serviciile unui interpret autorizat.
Referitor la arestarea preventivă a inculpaţilor D.I. şi F.A., instanţa a apreciat că există probe şi indicii temeinice care confirmă că faptele au fost săvârşite de inculpaţi, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. în plus, inculpatul D.I. este recidivist, pentru el fiind întrunită şi situaţia prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Cu privire la arestarea preventivă s-a arătat că, în raport de natura infracţiunii, gravitatea acesteia, circumstanţele personale ale inculpaţilor, se impune menţinerea arestării preventive a acestora.
Verificând hotărârea atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului, cât şi prin prisma motivelor de recurs, Curtea a reţinut că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, respectiv situaţia prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen. pentru ambii inculpaţi şi cea prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru inculpatul D.I., nu mai impun în continuare privarea de libertate, având în vedere perioada de timp scursă de la luarea acestei măsuri (6 august 2004) şi necesitatea respectării termenului rezonabil prevăzut de art. 5 parag. 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi, în consecinţă, prelungirea procesului penal din motive neimputabile inculpaţilor ar conduce la o durată nejustificat de mare a măsurii arestării preventive, care ar excede scopului acestei măsuri procesuale.
Drept urmare, instanţa a apreciat că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive s-au schimbat în prezent, cea mai potrivită măsură procesuală faţă de cei doi inculpaţi, măsură care să asigure buna desfăşurare a procesului penal, fiind cea prevăzută de art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Astfel, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi, în consecinţă, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.
