Nerespectarea obligaţiilor impuse. Rearestare
C.pr.pen. art.148
art.160 alin.31
Nu pot fi avute în vedere susţinerile unui inculpat cu privire la lipsa sa de pericol social concret, atât timp cât, dincolo de pericolul rezultat din faptele comise, a tratat cu indiferenţă chiar obligaţiile stabilite de instanţa de judecată cu ocazia punerii sale în libertate sub control judiciar.
Decizia penală nr. 751, din 26 iulie 2010
Prin încheierea de şedinţă din data de 13 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza art.1608a alin.6 C.p.p. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.A.E. ca neîntemeiată, în temeiul art.300 2 C.p.p. rap. la art.160/b C.p.p.s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a acestuia şi în bazat art.160/b alin.3 C.p.p. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul nr. 57/P/D/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată, printre alte persoane în stare de arest preventiv a inculpatului B.A.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de: iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. din Legea 39/2003, constând în aceea că a iniţiat şi constituit un grup infracţional, împreună cu I.G. şi Ş.V., care în perioada decembrie 2008 – ianuarie 2009 a săvârşit în mod repetat, cu sarcini bine stabilite pe membrii grupului, multiple infracţiuni la Legea 365/2002; deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea 365/2002, constând în aceea că a deţinut echipamente destinate falsificării de instrumente de plată electronică; toate cu aplicarea dispoziţiilor art.33 lit. a cp.;
Deşi trimis in judecată in stare de arest preventiv, faţă de inculpatul B. A.E., instanţa Curţii de Apel Ploieşti, prin decizia penală nr.196/13.03.2009, a dispus casarea încheierii Tribunalului Prahova din data de 11.03.2009 in dosarul penal nr.1084/105/2009, revocarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi ţara în conformitate cu art.145/1 c.p.p.
Instanţa Curţii de Apel Ploieşti, a dispus ca pe durata acestei obligaţii, inculpaţii, să respecte mai multe măsuri, printre care şi aceea ca inculpaţii să nu ia legătura intre ei.
Cu adresa nr.514261/3.12.2009 IJP Dâmboviţa – Politia Mun. Târgovişte a înaintat instanţei actele efectuate în cadrul verificărilor relativ la inculpatul B.A.E., împreuna cu C.D. nr.1015/PMT/DB din care rezulta faptul ca susnumitul in data de 26.11.2009 a luat legătura cu inculpatul G.F.N.
Drept urmare inculpatul a fost din nou arestat preventiv.
B.A.E. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, susţinând că nu prezintă pericol social aşa cum s-a dovedit deja în cele 8 luni în care s-a aflat în libertate.
A arătat că rezonanţa faptei s-a estompat şi că ea poate fi admisă întrucât chiar dacă ar mai exista vreun motiv pentru menţinerea sa în stare de arest, ceea ce nu există, în opinia sa, condiţiile ce i s-ar impune ar putea conduce la buna desfăşurare a cauzei, având mama grav bolnavă şi fiind unicul întreţinător al familiei sale.
Recursul împotriva încheierii mai sus menţionate este nefondat.
Se constată că deşi a fost pus în libertate la începutul anului 2009 pentru a fi cercetat în această stare, această persoană nu a înţeles să respecte obligaţiile impuse de instanţa de judecată care i-a aplicat măsura de a nu părăsi ţara, deplasându-se cu autoturismul condus de coinculpatul P.F.N., justificând comportamentul printr-o împrejurare de natură familială care l-ar fi obligat să procedeze în acest mod.
Drept urmare, acest inculpat se află rearestat preventiv în cauză pentru încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiei prev. de art.1602 alin.31 lit.c C.pr.penală, fapt care determină concluzia că această persoană nu mai prezintă nici un fel de garanţii atunci când formulează cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere care pe bună dreptate a fost respinsă de Tribunalul Prahova în condiţiile în care obligaţiile ce trebuie respectate în cazul incidenţei unei astfel de instituţii procedurale sunt asemănătoare cu cele existente în cazul luării măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
Sunt superflue susţinerile acestei persoane în legătură cu pretinsa lipsă de pericol social concret, câtă vreme a tratat cu indiferenţă până şi obligaţiile stabilite de instanţa de judecată.
