Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin ordonanţa emisă la data de 10.04.2009, în dosarul nr.1794/P/2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor M..Şt. şi L.C, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, cu încadrarea juridică menţionată mai sus.
Conform ordonanţei arătate s-a reţinut în fapt, că în perioada 11/12.05.2008 – 24/25.06.2008, inculpatul M.Şt. a sustras singur, prin efracţie, radioCD-uri, din două autoturisme parcate în loc public. În perioada 28/29.09.2008 – 12/13.10.2008, acelaşi inculpat a sustras, folosind acelaşi mod de operare, radioCD-uri din 4 autoturisme, parcate în loc public. În perioada 10/11.12.2008 – 23.12.2008, inculpatul M. Şt a sustras singur, prin efracţie, radioCD-uri, din 4 autoturisme, parcate în loc public. În continuarea, în perioada 07.03.2009 – 10/11.03.2009, inculpatul a mai sustras, tot prin efracţie radioCD-uri, din 3 autoturisme, parcate în loc public. În ziua de 26.02.2009, inculpatul a sustras singur, folosind chei potrivite, un autoturism pe care l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, iar a apoi a sustras din acesta, prin efracţie, un radioCd şi o roată de rezervă. În noaptea de 02/03.04.2009, inculpatul a sustras singur, folosind chei potrivite, un autoturism pe care l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, iar a apoi a sustras din acesta, prin efracţie, un radio CD, boxele şi un compresor. În noaptea de 08/09.04.2009, inculpatul M.Şt. împreună cu inculpatul L. C. au sustras prin efracţie radioCD-uri din 2 autoturisme parcate în loc public şi au pătruns într-un al treilea autoturism dar nu au reuşit sustragerea radioCD-ului.
Cei doi inculpaţi au fost reţinuţi în cauză la data de 09.04.2009 ora 19.00.
Potrivit dispoziţiilor art.1491 Cpp, măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art.143 Cpp, există vreunul din cazurile prevăzute de art.148/C.p.p. şi se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmăririi penale.
Instanţa a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de disp. art.143 si 148 alin.2 C.proc.pen. în ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a, e, g şi i/C.pen., iar declaraţiile martorilor ale părţilor vătămate, raportul de constatare tehnico –ştiinţifică dactiloscopică şi planşele foto constituie probe temeinice şi verosimile care să creeze bănuiala legitimă că inculpaţii ar fi săvârşit faptele reţinute în sarcina lor.
Pentru a se dispune însă arestarea preventivă, pe lângă condiţiile impuse de disp. art.143/C.proc.pen, instanţa a analizat dacă există vreuna din cauzele prevăzute de art.148 alin.1 C.proc.pen., avându-se în vedere totodată şi disp. art.136 alin.8 C.proc.pen., conform cărora, alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii de antecedentele, vârsta şi sănătatea şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.
Examinând în continuare necesitatea privării de libertate determinată de scopul măsurii arestării preventive, concretizat in cazul prevăzut la art.148 alin.1 lit.f/C.proc.pen., instanţa de fond a apreciat că în situaţia de faţa, există probe că lăsarea în libertate doar a inculpatului M.Şt. prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat în special de numeroasele infracţiuni reţinute în sarcina, care prin modul de operare (sustragerea repetată de bunuri din autoturisme) duc la concluzia că această activitate este una obişnuită pentru inculpat. Această concluzie rezultă şi din faptul că inculpatul a fost surprins de poliţie chiar în momentul în care a săvârşit ultima faptă, fiind astfel oprit din activitatea ilicită îndelungată. Este de asemenea de remarcat că inculpatul a condus pe drumurile publice două autoturisme sustrase, deşi nu poseda permis de conducere, creând riscul unor consecinţe grave asupra siguranţei circulaţiei, această împrejurare accentuând pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în liberate. Motivaţia oferită de acesta, aceea a imposibilităţii de a obţine venituri în mod legal nu este de acceptat, având în vedere că avea posibilitatea să desfăşoare o activitate din care să-şi câştige existenţă şi nu să opteze pentru o modalitate mai facilă dar cu consecinţe grave atât asupra ordinii publice cât şi asupra sa.
În consecinţă, având în vedere că perseverenţa infracţională manifestată, aprecierea superficială a consecinţelor faptelor sale, precum şi o oarecare organizare a activităţii ilegale, (rezultată din modul de operare, felul bunurilor sustrase, atragerea altor persoane la săvârşirea de infracţiuni) constituie elemente de insecuritate a valorilor sociale protejate de lege, determinând implicit un pericol concret pentru ordinea publică, instanţa urmează să admită propunerea Parchetului privind arestarea acestui inculpat.
Faţă de cele menţionate, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 149 1 Cpp în referire la art.143 Cpp şi art.148 lit.”f” Cpp, fiind necesară arestarea preventivă a inculpatului M. Şt. şi în interesul urmăririi penale.
În ceea ce-l priceşte pe inculpatul L.C., instanţa de fond a apreciat că lăsarea sa în liberate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că în sarcina sa s-a reţinut o singură infracţiune, iar ideea de a participa la săvârşirea acesteia a fost a inculpatului M. Şt.
Instanţa a mai reţinut că inculpatul L.C. nu are antecedente penale, are o vârstă fragedă, a avut o atitudine sinceră şi însăşi desfăşurarea procesului penal constituie un avertisment suficient pentru revizuirea atitudinii acestuia, aşa încât a respins propunerea de arestare preventivă faţă de el.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul M. Şt.
Potrivit dispoziţiilor art. 1403 al. 3 C.p.p. instanţa de recurs a procedat la audierea inculpatului.
Examinând încheierea instanţei de fond prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, a actelor şi lucrărilor aflate la dosar, a concluziilor puse de inculpat prin avocat şi reprezentantul Ministerului Public şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul va constata că recursul formulat în cauză nu este fondat, urmând să îl respingă ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.1491 Cpp, măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art.143 Cpp, există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cpp şi se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmăririi penale.
În mod legal şi temeinic prima instanţă a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen. şi art. 148 alin. 1 lit. „f” C.pr.pen. pentru inculpatul M. Şt.
Astfel, în cauză există probe şi indicii temeinice că inculpatul a săvârşit 4 infracţiuni de furt calificat prev de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. e, g, i/C.pen, cu aplicarea art.41 alin.2/C.pen., două infracţiuni de furt calificat în concurs cu infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 208 alin.1 şi 4 – art.209 alin.1 lit. e, i/C.pen şi art.86 alin.1/OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a/C.pen, a două infracţiuni de furt calificat prev de art.208 alin.1 şi 4– art.209 alin.1 lit. e, i/C.pen şi art.86 alin.1/OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a/C.pen, precum şi o infracţiune de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1– art.209 alin.1 lit. a,e,g i/C.pen,cu aplicarea art.41 alin.2/C.pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a/C.pen.), infracţiuni sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi astfel avem întrunită prima cerinţă a art. 148 alin. 1 lit.”f” C. pr. pen. şi art. 143 C. pr.pen.
De asemenea, în mod corect prima instanţă a reţinut că este întrunită şi a doua cerinţă prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. „f „ C. pr.pen. şi anume că la dosar există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpatului M. Şt., instanţa de recurs a reţinut următoarele:
– inculpatul a dat dovadă de perseverenţă infracţională, săvârşind mai multe infracţiuni de furt şi mai multe infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere.
– inculpatul are o capacitate redusă în a conştientiza gravitatea faptelor comise şi a consecinţelor acestora, luând cu uşurinţă hotărârea de a săvârşi fapte prevăzute de legea penală.
– modalitatea de comitere a faptelor reţinute în sarcina sa, respectiv prin efracţie sau folosind chei potrivite, pe timp de noapte.
Faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa de recurs a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit.”f” C. pr.pen., art. 143 C. pr.pen., arestarea inculpatului fiind necesară urmăririi penale.
