întrucât măsura arestării preventive nu mai este în curs de executare, recursul declarat după expirarea mandatului este nefondat, conform prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Prin încheierea din 27.01.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a ll-a penală în dosarul nr. 3.360/1998, s-a respins cererea de prelungire a arestării preventive a inculpaţilor L.G. (zis „B.U.”) şi C.A.C. (zis „C.”).
Prima instanţă a reţinut că inculpaţii L.G. şi C.A. au o contribuţie mai mică la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie din 26.10.1998, principalii autori fiind ceilalţi doi inculpaţi, respectiv I.N.G. şi S.F. (zis „C.”) şi, deci, nu se mai justifică prelungirea arestării preventive a primilor doi inculpaţi, cercetarea judecătorească fiind aproape de final.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru nelegalitate şi netemeinicie, învederând că în interesul soluţionării cauzei este necesară privarea de libertate a tuturor inculpaţilor, pentru a nu se îngreuna posibilitatea de stabilire a adevărului în această cauză complexă, punându-se în pericol ordinea publică dacă aceştia ar fi lăsaţi liberi.
Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, în raport de criticile din recurs şi din oficiu, în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385^9 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul parchetului este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că ultima perioadă, de 30 de zile, de prelungire a arestării preventive pentru cei doi inculpaţi a expirat la data de 27.01.1997, iar recursul parchetului a fost declarat la 29.01.1997 şi motivat la 18.02.1999, dosarul fiind înaintat către Curtea de Apel Bucureşti la 26.02.1999.
Cei doi inculpaţi au fost puşi în libertate la 1.02.1999, prin expirarea termenului până la care fusese dipusă anterior durata prelungirii arestării preventive, prin încheierea din 22.12.1998.
în consecinţă, rezultă că starea de arest a inculpaţilor a încetat, în mod legal, anterior datei până la care trebuia înaintat dosarul şi soluţionat recursul declarat de parchet şi deci, măsura arestării preventive nu mai este în curs de şi nu mai poate fi prelungită.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul parchetului, ca nefondat. (Judecator Antoaneta Nedelcu – sectia I penala CAB)
