Pe rol soluţionarea cauzei penale privind pe inculpaţii P. C. C. şi B. G., având ca obiect „propunere arestare preventivă” formulată de Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu s-au prezentat inculpaţii (reţinuţi), asistaţi de apărători aleşi, av. R. M. şi av. C. M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Avocatul ales al inculpaţilor precizează că se doreşte din partea inculpaţilor să se beneficieze de o judecată fără incidenţa că urmează să expire reţinerea acestora, învederând totodată că, având în vedere atitudinea de recunoaştere a inculpaţilor, nu are de formulat cereri şi de ridicat excepţii.
De asemenea reprezentantul Ministerului Public învederează că nu are de formulat cereri şi de ridicat excepţii.
Inculpaţii, având pe rând cuvântul, învederează că nu doresc să dea declaraţie în cauză.
Instanţa, faţă de poziţia inculpaţilor, consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru susţineri pe fondul cauzei.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită admiterea propunerii, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. „f” C.p.p., din probele administrate până în acest moment în cauză rezultând că inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi în raport de modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, prin folosirea de obiecte contondente, instigând şi pe ceilalţi inculpaţi, apreciază propunerea întemeiată, fapt pentru care solicită arestarea preventivă a celor doi inculpaţi pe o perioadă de 29 de zile.
Apărătorul ales al inculpaţilor, dl. av. R. M., având cuvântul, precizează că pentru a se lua această măsură, trebuiesc îndeplinite cumulativ cele două condiţii ale art. 148, respectiv al. 1 teza I şi al. 2 lit. f şi în afară de faptul că inculpaţii au săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, parchetul nu spune nimic cu privire la faptul că ar exista date şi indicii că inculpaţii ar încerca să comită alte infracţiuni, arătând că poziţia inculpaţilor este de recunoaştere a faptelor, fiind deci o neconcordanţă a celor indicate de parchet în referat şi potrivit art. 131 din României, Ministerul Public, prin reprezentanţii săi nu poate solicita arestarea unor inculpaţi pe acest temei de drept, arătând totodată că Ministerul Justiţiei este instituţia care apără ordinea de drept, având ca atribuţii apărarea ordinii şi liniştii publice. Apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii pentru a se solicita arestarea preventivă a celor doi inculpaţi, arătând că parchetul nu a solicitat arestarea preventivă a celor doi inculpaţi cu privire la ordinea publică sau că ar exista probe în acest sens şi de asemenea consideră că la dosar nu sunt indicii care să conducă la supoziţia că lăsaţi în libertate aceştia ar încerca să săvârşească noi infracţiuni. Mai arată că la dosarul cauzei au fost administrate anumite înscrisuri din care rezultă că cei doi inculpaţi au o atitudine cuviincioasă, nu vor tulbura ordinea şi liniştea publică, având depusă în acest sens o caracterizare din partea Primăriei or. Lehliu-Gară şi totodată arată că pentru infracţiunile de distrugere şi lovire inculpaţii s-au împăcat cu partea vătămată şi procesul penal pentru aceste infracţiuni a încetat, dar, datorită timpului scurt, partea vătămată nu s-a putut prezenta pentru a da declaraţii în acest sens, în dosar figurând ca părţi vătămate o persoană fizică care şi-a retras plângerea şi o persoană juridică care nu a înţeles să depună plângere. Mai arată că ar putea figura ca părţi vătămate şi bodyguarzii sau persoanele care păzesc societatea, dar acestora li s-a plătit spitalizarea şi au dat declaraţii că nu înţeleg să formuleze plângere. În ce priveşte persoana inculpaţilor, apărătorul acestora arată că inculpaţii au un domiciliu stabil, au o sursă de venit, având şi au în subordinea lor 5, 6 sau chiar 10 angajaţi, iar în situaţia în care inculpaţii vor fi arestaţi, cu siguranţă angajaţii acestora vor rămâne fără loc de muncă. Solicită să se aibă în vedere că inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, au doar o singură infracţiune, iar când vor ajunge pe instanţă vor dori să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C.p.p., astfel că nu va mai fi îndeplinită condiţia ca pedeapsa să fie mai are de 4 ani, arătând totodată că inculpaţii nu au antecedente penale, nu au avut de-a face cu legea penală, nu sunt recidivişti şi se vor prezenta la toate chemările organelor de cercetare, precizând că inculpaţii s-au prezentat singuri la Poliţia din Călăraşi, precum şi la Poliţia din or. Lehliu-Gară. Consideră că s-au administrat toate probele, iar inculpaţii nu vor îngreuna cu nimic buna desfăşurare a procesului penal. Pentru toate acestea solicită respingerea propunerii parchetului.
Inculpaţii, pe rând, având pe rând ultimul cuvânt, arată că regretă sincer fapta şi nu se va mai întâmpla niciodată.
La acest moment instanţa constată că pentru inculpatul P. C. C. a expirat reţinerea la ora 1315, iar pentru inculpatul B. G. urmează să expire reţinerea la ora 1325.
I N S T A N T A
Asupra cererii de faţă:
La data de 18.01.2012, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 137/249, referatul nr. 2131/P/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, cu propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor B. G. şi P. C. C., pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 18.01.2012, până la data de 15.02.2012.
În motivarea propunerii se arată că prin rezoluţia din data de 05.01.2012 ora 12,30, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei or. Lehliu Gară au început urmărirea penală faţă de învinuiţii B. G. şi P. C. C. pentru faptul că, în data de 25.12.2011, în jurul orei 23,15, inculpaţii B. G. şi P. C. C. împreună cu inculpaţii S. C. I., P. M., P. E., S. F. şi N. D. M., aflându-se la discoteca “I” din oraşul Lehliu Gară, jud. Călăraşi, au provocat un scandal tulburând ordinea şi liniştea publică, perturbând programul normal de desfăşurare al discotecii şi, totodată, l-au lovit cu pumnii şi picioarele pe tot corpul pe partea vătămată S. P. (administratorul discotecii), provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 5 – 6 zile de îngrijiri medicale. În împrejurările sus arătate, inculpatul B. G. a distrus prin spargere cu o bâtă din lemn geamul de la holul de acces în discotecă, iar inculpatul P. C. C. a distrus o pubelă pentru colectarea deşeurilor menajere, faptele constituind infracţiunile de „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice” prev. de art. 321 al. 1 C.p., „distrugere” prev. de art. 217 al. 1 C.p., „lovire sau alte violenţe” prev. de art. 180 al. 2 C.p.
Se mai precizează că prin ordonanţa nr. 2131/P/2011 din data de 18.01.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de învinuiţii P. C. C. şi B. G. pentru infracţiunile menţionate mai sus, iar prin Ordonanţele de reţinere din 17.01.2012 emise de IPJ – SIC s-a luat faţă de inculpaţi măsura reţinerii pe 24 de ore, începând cu data de 17.01.2012 ora 13,15, respectiv 13,25.
De asemenea, se mai arată că din probele administrate (declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorilor; procesul – verbal de cercetare la faţa locului; planşe fotografice; certificatul medico – legal al părţii vătămate; fişele de judiciar) a rezultat că inculpaţii se află în situaţia prev. de art. 148 lit.”f” din Codul de procedură penală, din datele existente rezultând că aceştia au săvârşit o infracţiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar în raport de circumstanţele săvârşirii faptelor, respectiv prin violenţe exercitate asupra părţii vătămate S. P. (administratorul discotecii „I”), prin folosirea unui obiect contondent (bâtă din lemn), fiind cei ce au generat, perpetuat starea de violenţă şi i-au „instigat” pe ceilalţi inculpaţi la săvârşirea actelor de agresiune, inculpatul B. G. fiind şi sancţionat anterior pentru acelaşi gen de infracţiuni (art. 321 C.p.) pentru care a şi fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an (reabilitat), generând stare de teamă şi nesiguranţă pentru persoanele aflate în incinta discotecii, ce au asistat la cele întâmplate, există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În faţa organelor de urmărire penală inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, descriind amănunţit modalitatea şi împrejurările comiterii acestora.
În faţa instanţei, inculpaţii nu au dorit să dea declaraţii.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului P. C. C. rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului B. G. rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an cu aplicarea art. 81 – 82 C.p. pentru art. 312 C.p. în anul 1997, condamnare pentru care a intervenit reabilitarea, aplicându-i-se şi o amendă administrativă pentru art. 321 al. 1 C.p. în anul 2007.
Dispoziţiile art. 136 al. 1 C.p.p., prevăd că se poate lua una dintre măsurile preventive indicate la lit. a) – d) pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată or, în speţă există indicii pentru luarea măsurii solicitate de parchet.
De asemenea, art. 148 al. 1 C.p.p. condiţionează luarea măsura arestării preventive a inculpatului de întrunirea condiţiilor prevăzute în art. 143, iar pentru a fi în prezenţa prevederilor art. 148 lit. „f” C.p.p. trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiţii, respectiv pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existenţa probelor certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, potrivit art. 143 al. 1 C.p.p., măsura reţinerii poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că învinuitul/inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
De asemenea, potrivit art. 681 C.p.p. „Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta.”
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că în cauză sunt indicii temeinice că inculpaţii B. G. şi P. C. C., în data de 25.12.2011 au săvârşit infracţiunea de „„ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice” prev. de art. 321 al. 1 C.p., iar pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Astfel, din procesul – verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organul poliţiei judiciare la data de 25.12.2011, rezultă că geamul din dreapta uşii de acces în hol este spart în totalitate şi are o lungime de 2,20 m şi o înălţime de 2,10 m, pe jos, atât la exterior, în faţa geamului, cât şi în interiorul holului fiind urme de cioburi; pe pardoseala holului şi pe uşa de acces în discotecă se observă mai multe urme de culoare brun roşcate, ce par a fi de sânge, iar pubela de gunoi menajer de culoare verde are o roată ruptă, aspecte reliefate şi în planşa fotografică de la dosar.
În declaraţia dată inculpatul B. G. a precizat împrejurările în care a ajuns la discoteca I, respectiv în urma telefonului dat de N. D. M. care i-a adus la cunoştinţă faptul că fiul său B. M. F. şi P. C. C. au fost bătuţi de agenţii de pază ai discotecii, situaţie faţă de care, speriat, a luat o bâtă şi s-a deplasata la sediul discotecii.
A mai declarat că la uşă se înghesuiau mai multe persoane, ţipând şi aducându-şi injurii reciproce cu agenţii de pază şi întrucât nu a putut intra, a spart un geam de lângă uşa principală pentru a intra, iar în interior s-au bătut în parte cu agenţii de pază, scandalul durând circa 2 minute
Şi inculpatul P. C. C. a descris în declaraţia sa împrejurările în care a ajuns la discoteca I, respectiv în urma telefonului dat de N. D. M. care i-a solicitat să vină la club că are o problemă, ceea ce a şi făcut, plecând la club însoţit de B. M. (concubina sa) şi B. M. F.
A mai declarat că au fost verificaţi de agenţii de pază, permiţând doar unei singure persoane să intre în club, situaţie faţă de care a insistat, a intrat în holul discotecii însoţit de cele două persoane cu care venise, fiind însă lovit de unul din agenţii de pază şi daţi afară de ceilalţi doi agenţi, situaţie faţă de care s-a supărat, a început să le adreseze cuvinte injurioase, să se agite, intenţionând să intre pentru a-l bate pe agentul care-l lovise, că avea o bâtă în mână cu care s-a repezit la un agent să-l lovească, dar a fost oprit de B. M. F., că a luat un tomberon în care se aflau resturi menajere pe care l-a aruncat spre uşă, împrăştiindu-se gunoiul şi că la un moment data i-a văzut la intrarea în holul discotecii pe prietenii săi P. E., S. F., P. M., S. C., care erau agitaţi.
Pericolul concret pentru ordinea publică presupune o stare de fapt şi care se manifestă printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunităţii, stare de fapt ce trebuie întemeiată pe probe certe, în conformitate cu art. 148 lit. “f” C.p.p. Aceasta presupune existenţa unei reacţii colective faţă de anumite stări de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice.
În speţă, din probele administrate, nu rezultă că s-a produs un astfel de impact imediat şi mediatic în rândul opiniei publice, astfel că nu se poate vorbi de existenţa unei temeri colective, iar în analizarea pericolului social concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere toate circumstanţele referitoare la fapte, dar şi la persoana inculpaţilor.
Pentru a se susţine că inculpaţii prezintă un pericol public concret prin lăsarea lor în libertate care să justifice luarea arestării preventive trebuie să se demonstreze că întreaga colectivitate este pusă în primejdie dacă aceştia sunt liberi, fiind necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte, fără echivoc, pericolul pentru ordinea publică, întrucât în caz contrar se poate ajunge la arbitrariul, situaţie inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privinţa libertăţii persoanei.
Dispoziţiile art. 23 din Constituţia României garantează libertatea individuală a persoanei, arestarea unei persoane făcându-se numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. Este de principiu că starea naturală a individului este starea de libertate, privarea de libertate fiind excepţia.
Nu în ultimul rând trebuie menţionate dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care prevăd şi excepţiile lipsirii de libertate, lit. „c” referindu-se la situaţia „dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia”.
În speţă s-a început urmărirea penală faţă de învinuiţii B. G., P. C. C., S. C. I., P. M., P. E., S. F. şi N. D. M., dar reţinerea şi propunerea de arestare s-a făcut doar pentru inculpaţii B. G. şi P. C. C., din actele dosarului nerezultând însă motivele pentru care aceştia sunt mai periculoşi faţă de ceilalţi, iar dacă, într-adevăr, cei doi inculpaţi prezentau o periculozitate deosebită, se pune întrebarea de ce nu au fost prezentaţi instanţei cu propunere de arestare imediat după săvârşirea faptei şi nu după 3 săptămâni.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că întregul grup menţionat mai sus a avut aceeaşi atitudine agitată, forţând uşa de la intrare, intrând în altercaţie cu agenţii de pază, manifestându-se violent.
Astfel, învinuitul P. E. a declarat: „…am alergat spre uşa de intrare în club, în faţa mea alergând P. M., am forţat intrarea, doi agenţi de pază am început să-i împingem şi să-i lovim cu pumnii, în spatele meu erau S. F., S. C., P. C. care ne împingeau pentru a intra în holul discotecii” şi că „În spatele nostru era B. G., care avea o bâtă în mână…” că „…după ce am intrat în holul discotecii noi ne adresam cuvinte injurioase cu agenţii de pază, că „Am dat de mai multe ori cu pumnii, am lovit mai multe persoane, dar nu ştiu pe cine am lovit…”.
În acelaşi sens au fost şi declaraţiile învinuitului S. F. şi N. D. M., acesta din urmă declarând: „Nu ştiu cine i-a anunţat pe P. E., P. M., S. F., S. C. I. care au forţat intrarea, se înjurau cu agenţii de pază, ţipau şi loveau cu pumnii.” Şi că „Am intrat în holul discotecii, am lovit cu pumnul pe S. P., i-am dat doi pumni în spate, dar nu am văzut să cadă…”
De asemenea, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat în seara respectivă se aflau în zona respectivă un grup de 7 – 10 persoane, aspect care rezultă şi din planşa fotografică cu imaginile stop – cadru de pe filmarea pusă la dispoziţie de administratorul discotecii.
S-au evidenţiat aceste aspecte tocmai pentru a reliefa gradul de participare al tuturor învinuiţilor la scandal.
De asemenea, în speţă, nu rezultă că după data de 25.12.2011 cei doi inculpaţi au avut un comportament, o atitudine total antisocială de natură să pericliteze ordinea şi liniştea publică, nu au exercitat influenţe asupra părţilor vătămate şi martorilor.
Mai mult decât atât, în declaraţia dată la data de 12.01.2012, numita S. G. V., asociat la SC T. T. SRL, a menţionat că îşi retrage plângerea pentru infracţiunea de „distrugere” formulată împotriva inculpaţilor B. G. şi P. C.
Partea vătămată S. P., în declaraţia dată la data de 10.01.2012, a precizat că-şi retrage plângerea pentru infracţiune de „lovire” formulată împotriva inculpatului B. G., iar în declaraţia dată în data de 18.01.2012, a precizat că îşi retrage plângerea formulată împotriva inculpatului P. C.
Prin urmare, dacă, în speţă, prima condiţie este îndeplinită, nu acelaşi lucru se poate spune despre cea de-a doua condiţie, respectiv pericolul concret, aceasta nefiind îndeplinită, având în vedere motivele menţionate mai sus.
Având în vedere modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor – crearea unei busculade la care au participat un număr mare de persoane, împrejurări care, coroborate cu alte date personale ale inculpaţilor nu sunt de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflaţi în libertate, aceştia prezintă un risc ridicat de comitere şi a altor fapte antisociale, că faptele pentru care există presupunerea rezonabilă că a fost săvârşite de inculpaţi prezintă un real pericol.
Nu în ultimul rând, de reţinut şi circumstanţele personale ale ambilor inculpaţi, inculpatul P. C. nefiind cunoscut cu antecedente penale, iar B. G. suferind o condamnare în anul 1997, pentru care a intervenit reabilitarea, aplicându-i-se o amendă administrativă în anul 2007.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că ambii inculpaţi îşi câştigă existenţa prin muncă, au surse de venituri.
Astfel, inculpatul P. C. C. deţine o întreprindere familială cu sediul în or. L. – G., jud. C. înregistrată la RC sub nr. XXXXXXX (certificatul de înregistrare seria B nr. ********** emis de ORC de pe lângă Tribunalul Călăraşi – filele 127, 128).
Inculpatul B. C. deţine o societate comercială, respectiv SC G. SRL cu sediul în or. L. – G., jud. C., înregistrată la RC sub nr. XXXXXX (certificatul de înregistrare seria B nr. ********** emis de ORC de pe lângă Tribunalul Călăraşi – filele 129, 133, 134).
De asemenea, inculpatul B. G. este tatăl a trei copii, din care 2 sunt minori (în vârstă de 13 şi 16 ani), potrivit înscrisurilor aflate la filele 130 – 132 din dosar).
Nu în ultimul rând, din caracterizările întocmite de Primăria or. Lehliu – Gară înregistrate sub nr. 448/18.01.2012, rezultă că ambii inculpaţi sunt cunoscuţi ca cetăţeni oneşti, îşi câştigă existenţa prin mijloace proprii, respectiv prin unităţi private, nefiind cunoscute antecedente anti sociale sau alte acte de violenţă ale acestora, că nu creează probleme şi dau dovadă de un comportament civilizat atât în familie, cât şi în societate.
Instanţa apreciază că în situaţia în care cei doi inculpaţi ar fi lăsaţi în libertate, nu s-ar întreţine climatul infracţional şi nu s-ar diminua încrederea societăţii în organele chemate să îndeplinească actul de justiţie, dar şi respectul faţă de ordine şi lege.
Astfel, toate acestea duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaţilor nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar natura şi gravitatea faptei pentru care inculpaţii sunt cercetaţi nu potenţează pericolul social, nu determină o stare de nelinişte şi insecuritate în rândul societăţii.
În concluzie, se apreciază că săvârşirea infracţiunii către inculpaţi nu este de natură să împiedice normala funcţionare a unui sistem.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, dispoziţiile art. 136 al. 1 C.p.p., prevăd că se poate lua una dintre măsurile preventive indicate la lit. a) – d) pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată, iar potrivit prevederilor art. 136 al. 8 C.p.p. „Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.”
În speţă, instanţa, apreciază, în raport de criteriile statuate de art. 136 al. 8 C.p.p. şi văzând că sunt îndeplinite dispoziţiile prev. de art. 143 C.p.p., în sensul că există indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit fapta de ultraj, cea mai potrivită măsură preventivă, care să asigure buna desfăşurare a procesului penal şi împiedicarea sustragerii inculpaţilor de la urmărire penală sau judecată este obligarea de a nu părăsi localitatea.
Instanţa apreciază că luarea unei astfel de măsuri ar satisface si exigentele art. 5 paragraf 3 din CEDO potrivit cu care orice persoana arestată sau deţinută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauza la audiere.
Instanţa apreciază că cea mai potrivită soluţie pentru cauza de faţă, este aplicarea dispoziţiilor art. 146 alin. 111 C.p.p. potrivit cărora „În caz de respingere a propunerii de arestare preventivă, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul poate dispune măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi ţara.”
Prin urmare, în baza art. 1491 alin. 9 C.p.p., urmează a respinge propunerea parchetului privind arestarea preventiva a inculpaţilor şi, în conformitate cu prevederile art. 136 al. 1 lit. „b” şi al. 4 C.p.p. rap. la art. 145 c.p.p., a dispune luarea faţă de inculpaţii B. G. şi P. C. C. a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv oraşul L. – G., jud. C., pe o perioadă de 30 de zile.
Urmează, în baza art. 145 alin.1? şi 12 C.pr.pen., a le pune în vedere ambilor inculpaţi să respecte pe durata măsurii interdicţiei de a părăsi localitatea următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, sau după caz la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, sau după caz la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;
b) să se prezinte la Poliţia oraşului Lehliu Gară – organ de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;
b) să se prezinte la Poliţia oraşului Lehliu Gară – organ de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu se apropie de membrii familiei persoanelor împreună cu care a comis fapta, martorii stabiliţi de organul judiciar şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.
e) să nu se apropie de membrii familiei persoanelor împreună cu care a comis fapta, martorii stabiliţi de organul judiciar şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.
Urmează, în baza art. 145 al. 3 C.p.p., a le atrage atenţia ambilor inculpaţi că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor care le revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive în condiţiile prevăzute de lege.
Urmează a lua act că perioada reţinerii de 24 de ore dispusă prin ordonanţele de reţinere din 17.01.2012 ale IPJ Călăraşi – SIC în dosarul nr. 2131/P/2011 a expirat la ora 1315 pentru inculpatul P. C. C. şi la ora 1325 pentru inculpatul B. G.
Conform art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE
D I S P U N E
În baza art. 149? şi urm. C.p.p. respinge propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor B. G. şi P. C. C. formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară.
În baza art. 145 C.p.p. dispune luarea faţă de inculpaţii: B. G. şi P. C. C., a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv oraşul L. – G., jud. C., pe o perioadă de 30 de zile.
În baza art. 145 alin.1? şi 12 C.pr.pen. pune în vedere ambilor inculpaţi să respecte pe durata măsurii interdicţiei de a părăsi localitatea următoarele obligaţii:
În baza art. 145 al. 3 C.p.p. atrage atenţia ambilor inculpaţi că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor care le revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive în condiţiile prevăzute de lege.
Ia act că perioada reţinerii de 24 de ore dispusă prin ordonanţele de reţinere din 17.01.2012 ale IPJ Călăraşi – SIC în dosarul nr. 2131/P/2011 a expirat la ora 1315 pentru inculpatul P. C. C. şi la ora 1325 pentru inculpatul B. G.
Conform art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare, rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 24 de ore de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18.01.2012.
