Solicitarea şi, respectiv, prelungirea arestării preventive se fac înaintea expirării duratei acestei măsuri.
Prin încheierea de şedinţă, instanţa de fond a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului şi înlocuirea acestei măsuri cu obligaţia de a nu părăsi iocalitatea.
Hotărârea a rămas definitivă, prin respingerea recursului declarat de procuror.
La o dată ulterioară (după 10 zile), aceeaşi instanţă a admis sesizarea parchetului şi a prelungit măsura arestării preventive, a aceluiaşi inculpat, cu 30 zile.
Recursui inculpatului declarat împotriva acestei încheieri este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că, la data de 8.09.1999, măsura arestării preventive a inculpatului a fost revocată, rămânând definitivă.
Cu toate acestea, prima instanţă a prelungit arestarea preventivă a aceluiaşi inculpat la 18.09.1999, soluţie ce reprezintă o greşită aplicare a legii, respectiv motivul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 171 Cod procedură penală.
Potrivit art. 156 Cod procedură penală, procurorul solicită prelungirea arestării preventive înainte de expirarea termenului duratei arestării, iar soluţionarea acestei sesizări se face, de asemenea, înaintea aceleiaşi date.
Concluzia desprinsă este aceea că, din momentul în care măsura arestării preventive a fost revocată sau a încetat, în vreunul din modurile prevăzute de lege, aceasta nu mai poate fi prelungită, deoarece nu mai există.
în situaţia în care organul de urmărire sau instanţa de judecată apreciază că, potrivit legii, este necesară continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de arest preventiv, este necesară o nouă arestare a acestuia, în baza unui nou mandat, cu justificarea temeiurilor care impun luarea unei astfel de măsuri. (Judecator Stan Mustata – sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 1.259/1999)
