În aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu poate fi făcută abstracţie de gravitatea faptei; sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, şi din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.
Secţia penală şi de minori, Încheierea nr. 86 din 16 octombrie 2007
Prin încheierea penală nr. 49 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a admis propunerea formulată de DIICOT Biroul Teritorial Bistrița Năsăud și în temeiul art. 1491C.proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H.S.G. pe o durată de 29 de zile începând cu data de 9 octombrie 2007 și până la 7 noiembrie 2007, cercetat fiind pentru comiterea infracțiunilor de constituire în grup infracțional organizat și trafic de migranți prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003,art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 și art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Din probele dosarului a rezultat că inculpatul H.S. a organizat, împreună cu celelalte persoane cercetate, trecerea frauduloasă a frontierei României, a cetățenilor moldoveni C.V., C.I., C.D., B.A., A.I., Z.I. și A.I. care au folosit în acest scop, fie cărți de identitate falsificate, fie documente originale ale unor cetățeni români, acte remise de inculpat.
Tribunalul a reținut că în speță există indicii temeinice privind presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat din: declarațiile cetățenilor moldoveni C., C. și C., din verificarea actelor remise de inculpat (false), precum și din transcrierile înregistrărilor telefonice efectuate în cauză.
împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul H.S.G., solicitând casarea ei în întregime și rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prevăzute de art. 148 lit. f) C.proc.pen., iar, pe de altă parte, nu există nici probe de vinovăție raportat la faptele ce i se impută.
Recursul declarat în cauză este nefondat deoarece instanța de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art. 143 și art. 148 lit. f) C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de constituire în grup infracțional organizat și trafic de migranți, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 și art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. de către DIICOT – Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud.
La data de 9 octombrie 2007 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr. 11 din 9 octombrie 2007 de către Tribunalul Bistrița-Năsăud pe o durată de 29 de zile, măsura arestării preventive care este contestată potrivit art. 1491alin. (13) C.proc.pen.
Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) C.proc.pen., în sarcina inculpatului reținându-se infracțiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege depășesc 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prevăzute de art. 148 lit. f) C.proc.pen.
împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
în consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art. 148 și urm. C.proc.pen., în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art. 5 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
în legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în dispozițiile art. 148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) C.proc.pen.
în ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art. 148 lit. f) C.proc.pen., este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Probele și indiciile temeinice în speță sunt: declarațiile inculpatului date în fața instanței, declarațiile cetățenilor moldoveni și transcrierile înregistrărilor telefonice coroborate cu documentele de identitate falsificate sau documentele originale ale cetățenilor români, remise de inculpat cetățenilor moldoveni.
în conformitate cu art. 5 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de aceste considerente, curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. a respins recursul inculpatului ca nefondat.
