Arestare preventivă. Temeiurile măsurii.
Prin încheierea de şedinţă din data de 6 septembrie 2006, Tribunalul Braşov a menţinut – în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin.3 Cod procedură penală – măsura arestării preventive a inculpatului NN, apreciindu-se că subzistă în continuare temeiul avut în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, instanţa constată următoarele:
Tribunalul Braşov a dispus arestarea preventivă a inculpatului NN pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.2 lit. c Cod penal, constând în aceea că în data de 19.06.2006, în jurul orelor 14,00, în timp ce se afla pe strada Valea Terii din municipiul Braşov, a urmărit-o pe partea vătămată FV şi, profitând de faptul că la acea oră zona nu era circulată, s-a apropiat de aceasta din spate, smulgându-i geanta pe care o avea asupra sa şi care conţinea acte de identitate şi suma de 1800 RON.
Temeiurile arestării preventive le-au constituit prevederile art. 148 lit. b şi h Cod procedură penală, apreciindu-se că infracţiunea este flagrantă, legea prevede pentru săvârşirea acesteia pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Temeiul prevăzut de art.- 148 lit b Cod procedură penală a fost înlăturat ulterior de instanţă.
Ţinând seama de stadiul cercetării judecătoreşti şi raportat la probele administrate în cauză până la acest moment, se constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică întrucât temeiul prevăzut de art. 148 lit. h Cod procedură penală, având drept corespondent în noua reglementare procesual penală prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală – temei care a stat la baza luării măsurii preventive – subzistă şi în prezent, menţinerea arestării preventive fiind justificată de buna desfăşurare a procesului penal, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 136 Cod procedură penală.
Având în vedere condiţiile concrete în care s-a comis fapta, după o prealabilă urmărire a părţii vătămate, modul de operare şi mijloacele folosite, natura şi gravitatea infracţiunii, faţă de persoana inculpatului care deşi nu are antecedente penale, nu are un loc de muncă, deci nu are surse de venit, existând posibilitatea de a fi oricând supus tentaţiei de a obţine venituri ilicite în condiţii asemănătoare, consecinţele produse precum şi rezonanţa socială pe care o au astfel de fapte în conştiinţa cetăţenilor, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică, existând suficiente probe certe în acest sens la dosarul cauzei.
Se constată, de asemenea, că durata arestării preventive nu depăşit, în prezenta cauză, termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor omului.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat şi va menţine încheierea atacată, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Decizia penală nr. 493/ din 11 septembrie 2006
