Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a mculpatului se face de către instanţă în camera de consiliu, în condiţiile art. 160 alin. 2, raportat la art. 3001 din Codul de procedură penală, doar la primul termen stabilit în cauză, după ce dosarul a fost înaintat la instanţă şi s-a făcut sesizarea acesteia prin rechizitoriul procurorului, în toate celelalte situaţii când se verifică legalitatea şi temeinicia arestării preventive şedinţa de judecată fiind publică, conform regulii generale înscrise în art. 290 alin. 1 din Codul de procedură penală. Ca urmare, în ipoteza în care cauza nu se află la termenul stabilit imediat după sesizarea instanţei prin rechizitoriul procurorului, ci în rejudecare după desfiinţarea sentinţei de către instanţa de apel, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3001 din Codul de procedură penală, ci cele ale art. 3002, raportat la art. 160b din Codul de procedură penală, verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului făcându-se în şedinţă publică, potrivit regulii generale.
(Decizia nr. 1630/R din 10 septembrie 2004 – Secţia Ipenală)
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 2.09.2004, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a dispus, în baza art. 3001 din Codul de procedură penală, menţinerea stării de arest a inculpatului P.S.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere gravitatea faptei şi împrejurările comiterii acesteia, precum şi probele certe privind săvârşirea cu vinovăţie a faptei de către inculpat.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.S., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei menţineri de către instanţa de fond a măsurii arestării preventive.
Curtea, verificând încheierea recurată din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a apreciat recursul declarat de inculpat ca fiind fondat, însă sub alte aspecte decât cele invocate de acesta, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Examinând încheierea recurată, Curtea a constatat că în mod nelegal instanţa de fond a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului P.S. în şedinţa camerei de consiliu în conformitate cu dispoziţiile art. 3001 din Codul de procedură penală, aceste dispoziţii legale nefiind aplicabile în speţă.
Astfel, potrivit art. 160 din Codul de procedură penală, când procurorul dispune prin rechizitoriu trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării, instanţa urmând să procedeze în camera de consiliu, potrivit art. 3001 din Codul de procedură penală, iar potrivit acestui din urmă text de lege, după înregistrarea dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, aceasta este datoare să verifice din oficiu în camera de consiliu legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.
Aşadar, interpretând aceste dispoziţii legale, a rezultat că verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului se face de către instanţă, în camera de consiliu, în condiţiile art. 160, raportat la art. 3001 din Codul de procedură penală, doar la primul termen stabilit în cauză, după ce dosarul a fost înaintat la instanţă şi s-a făcut sesizarea acesteia prin rechizitoriul procurorului, în toate celelalte situaţii când se verifică legalitatea şi temeinicia arestării preventive şedinţa de judecată fiind publică, conform regulii generale înscrise în art. 290 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Or, în speţă, cauza nu se afla la termenul stabilit imediat după sesizarea instanţei prin rechizitoriul procurorului, ci în rejudecare după desfiinţarea sentinţei de către instanţa de apel, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3001 din Codul de procedură penală, care prevăd judecarea în camera de consiliu, ci dispoziţiile art. 3002, raportat la art. 160b din Codul de procedură penală, potrivit cărora verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii se face în şedinţă publică, potrivit regulii generale.
Ca urmare, având în vedere că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale privind şedinţei de judecată, încălcare sancţionată cu nulitatea absolută, conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, a admis recursul declarat de inculpat, a casat încheierea de şedinţă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea discutării stării de arest a inculpatului.
