– art.149 ind.1 Cod procedura penala ;
– art.150 Cod procedura penala
Procurorul , din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala,daca sunt întrunite conditiile prevazute în art.143 si exista vreunul din cazurile prevazute în art.148,când considera ca în interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului,numai dupa ascultarea acestuia în prezenta aparatorului,întocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului.
Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si de catre judecator,afara de cazul când inculpatul este disparut,se afla în strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla în una din situatiile prevazute în art.149 ind.1 alin.6.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA I-A PENALA, ÎNCHEIEREA PENALA NR.122/12.04.2010)
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 02.04.2010 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala s-a admis propunerea Parchetului de pe lânga Tribunalul Bucuresti si, în baza art. 1491 alin. 10 rap. la art. 143 cu aplicarea art. 148 lit. f Cod procedura penala a dispus arestarea preventiva a inculpatilor N. V., D. D. si G.A si emiterea mandatelor de arestare preventiva.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut, pe baza actelor si lucrarilor dosarului si prin prisma propunerii de arestare preventiva, ca inculpatii sunt cercetati pentru savârsirea infractiunii de tâlharie urmata de moartea victimei, prevazuta la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a si c si alin. 3 Cod penal, constând în aceea ca în noaptea de 24/25.06.2009, au patruns prin efractie în incinta A. F de unde au sustras bunuri si, pentru a-si asigura scaparea au lovit pe victima D. D, provocându-i leziuni traumatice, care au dus la deces.
Din concluziile preliminare ale autopsiei rezulta cu certitudine ca victima a fost lovita în mai multe vitale, între leziunile traumatice si deces, existând o legatura de cauzalitate, ceea ce se coroboreaza si cu declaratiile inculpatilor, care recunosc partial savârsirea faptei, precum si cu procesele verbale de cercetare la fata locului.
Relevante în acelasi sens sunt si declaratiile martorilor, astfel ca probele administrate pâna în prezent, demonstreaza cu certitudine prezumtia inculpatilor si participarea acestora la comiterea faptei pentru care sunt cercetati.
În ceea ce priveste conditia ca lasarea în libertate a inculpatilor sa prezinte pericol pentru ordinea publica, acesta poate rezulta si din chiar pericolul social al faptei, de reactia publica la comiterea unei astfel de fapte, de posibilitatea comiterii unor fapte asemanatoare de catre alte persoane, în lipsa unei reactii corespunzatoare fata de cei banuiti ca autori ai unor astfel de fapte.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatii l.
Pentru motivele aratate, toti inculpatii au solicitat respingerea propunerilor de arestare preventiva si punerea în libertate.
Verificând încheierea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, Curtea constata recursurile nefondate.
În mod corect, instanta de fond a constatat ca inculpatii se afla în situatia prev. de art. 148 lit. f Cod procedura penala.
Astfel, în cauza, exista indicii care conduc la concluzia rezonabila ca inculpatii au comis fapta de tâlharie urmata de moartea victimei, pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare. Aceste probe se afla la dosarul cauzei, respectiv concluziile autopsiei, proces verbal de cercetare la fata locului, declaratiile martorilor , precum si declaratiile inculpatilor.
Pericol pentru ordinea publica rezulta din natura si gravitatea faptei, modalitatea de comitere si lezarea celei mai importante valori ocrotita de legea penala – viata unei persoane.
Cercetarea inculpatilor în stare de arest preventiv este si în interesul urmaririi penale, în scopul aflarii adevarului si pentru o mai buna administrare a probelor.
Asa fiind, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate.
