De asemenea, instanţa trebuie să se preocupe şi să verifice dacă există vreunul dintre cazurile de arestare preventivă prev. de art. 148 alin. 1 lit. a – f cod procedură penală, precum şi dacă la alegerea măsurii arestării preventive a fost respectate criteriile prev. de art. 136 alin. 8 C.p.p.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Mehedinţi , dispunându-se arestarea preventivă a inculpaţilor C.A.V. şi C.D. pe o durată de 29 de zile.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat că la data de 29.12.2006 , pe rolul Tribunalului Mehedinţi a fost înregistrat referatul cu propunere de arestare preventivă a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art 13 al.l şi 3 din Lg.678/2001, art 71 al.l din OUG.105/2001, art. 290 Cp. şi art 2 şi art 7 din Lg.39/2003., pe o durată de 29 de zile.
In motivarea propunerii s-a arătat că din examinarea materialului de urmărire penală privind pe inculpaţii C.A.V. şi C.D., rezultă că prin rezoluţia din 27.12.2006, s-a început urmărirea penală împotriva sus numiţilor, pentru infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de minori, trafic de migranţi, fals în înscrisuri sub semnătură privată , fapte prevăzute de art 13 al.l şi 3 din Lg.678/2001, art 71 al.l din OUG.105/2001 , art 290 Cod penal şi art 2 şi 7 din Legea 39/2003 ,constând în aceea că în perioada ianuarie – noiembrie 2006 au recrutat , transportat şi găzduit în Italia pe minorii G.C.M. , N.S.M. şi V.G.V. , iar în perioada februarie – martie 2006 , au recrutat, transportat şi găzduit în Italia pe minorii D.V.M., T.B. şi G.C.M. , folosindu-se de acte false, unde i-au exploatat.
S-a arătat de asemenea că prin ordonanţa din 28.12.2006 , s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunile sus menţionate .
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art 136 , art 146 şi 148 al.l lit.e şi f C.p.p , în sensul că există date că cei doi inculpaţi exercită presiuni asupra părţilor vătămate , sau încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceştia , iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite este mai mare de 4 ani şi exista probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, s-a admis propunerea privind arestarea preventivă a inculpaţilor pe o durată de 29 de zile.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii.În esenţă, motivele de recurs vizează nemotivarea în fapt a încheierii de către instanţa de fond, extinderea temeiurilor prev. de art. 148 lit. e la ambii inculpaţi şi neprecizarea împrejurărilor ce se concretizează în pericolul social pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpaţii şi care impun privarea de libertate a acestora.
Recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse pentru următoarele motive:
Analizând încheierea supusă recursului, Curtea constată că aceasta este motivată conform art. 1491 alin. 9 C.p.p. cuprinzând împrejurările de fapt şi temeiurile de drept în baza cărora a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor respectând exigenţele impuse de art. 1491 alin. 1 precum şi pe cele impuse de art. 356 C.p.p. referitoare la conţinutul expunerii de motive.
În ceea ce priveşte inexistenţa indiciilor temeinice şi a condiţiilor prev. de art. 148 lit. e şi f C.p.p susţinute de apărare, Curtea constată că din materialul de urmărire penală înaintat alăturat propunerii de arestare preventivă a celor doi inculpaţi, aşa cum în mod corect s-a reţinut şi de către instanţa de fond, rezultă existenţa indiciilor temeinice că aceştia au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, fiind astfel întrunite condiţiile prev. de art. 681 şi 143 C.p.p. dar şi cele prevăzute de art. 5 paragraful 1 lit. c din C.E.D.O. în sensul că există motive verosimile de a bănui că aceştia au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, impunându-se pentru buna desfăşurarea a procesului penal luarea măsurii arestării preventive a acestora.
Curtea constată că la alegerea măsurii arestării preventive a fost respectate criteriile prev. de art. 136 alin. 8 C.p.p. Astfel din declaraţiile date nemijlocit în faţa instanţei, rezultă că aceştia au recunoscut că au ieşit de mai multe ori din ţară, având drept ţară de destinaţie Italia, fiind însoţiţi de minori, persoane cunoscute din cartierul unde locuiesc aceştia.
Aceste declaraţii se coroborează cu declaraţiile victimelor minore din care rezultă că pe lângă transportul acestora în Italia, minorii erau îndemnaţi prin violenţe şi ameninţări să spargă magazine în scopul însuşirii unor bunuri- obiecte de îmbrăcăminte şi telefoane mobile, cumpărate ulterior de inculpatul C.A.V. şi aduse în ţară în scopul revânzării.
Edificatoare în acest sens, pe lângă convorbirile telefonice ale inculpatului C.A.V., procesele-verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la domiciliul acestuia, ocazie cu care s-au găsit o serie de bunuri – obiecte de îmbrăcăminte, precum şi o ştampilă ce falsifică numele notarului A.I., pentru întocmirea frauduloasă a acordului părinţilor victimelor pentru a ieşi din ţară.
În ceea ce priveşte întrunirea condiţiilor prev. de art. 148 lit. e C.p.p, deşi legea nu cere întrunirea cumulativă a tuturor condiţiilor prev. de art. 148 C.p.p. pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpaţilor, acest temei juridic subzistă în persoana ambilor inculpaţi, la dosar existând date din care rezultă încercarea de influenţare a declaraţiei părţii vătămate N.S.M., edificatoare fiind înregistrarea telefonică existentă în dosarul de urmărire penală în baza autorizaţiei nr. 9660/2006 din 07. 11.2006 în care inculpatul C.A.V. îi precizează minorului ce să declare în faţa organelor de urmărire penală, solicitându-i totodată, ca ulterior, după ce dă această declaraţie, să-l sune şi să-i relateze conţinutul.
În ceea ce priveşte pe inculpatul C.D., în dosarul de urmărire există date că acesta încearcă să exercite presiuni asupra părţilor vătămate prin ameninţarea cu moartea în vederea declarării unor aspecte şi împrejurări de natură a-l exonera de răspundere penală. Edificatoare în acest sens sunt declaraţiile părţii vătămate G.C.M. şi a tatălui acestuia, G.I.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 136 rap. la art. 146 şi 148 alin. 1 lit. e şi f C.p.p. admiţând propunerea Ministerului Public de arestare preventivă a celor doi inculpaţi, această măsură preventivă fiind aleasă ţinându-se seama de scopul pentru care a fost instituită de lege şi care nu poate fi realizat decât prin privarea de libertate a celor doi inculpaţi. Sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 şi există cazurile de arestare preventivă arătate, astfel: există date că inculpaţii exercită presiuni asupra persoanelor vătămate minore sau încearcă o înţelegere frauduloasă cu acesta , pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii fiind închisoarea mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică prin implicarea în activitatea infracţională a unor minori, prin repetabilitatea conduitei infracţionale şi încercarea de influenţare în modurile arătate mai sus.
Faţă de acestea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b rap. la art. 136, 146, 148 alin. 1 lit. e şi f şi 1491 alin. 9 şi 13 C.p.p, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi, menţinând ca legală şi temeinică încheierea Tribunalului Mehedinţi, în cauză neexistând motive de casare care potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. 3 care să fie luate în considerare de instanţă din oficiu.
