Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis faptele pentru care s-a pus în mişcarea acţiunea penală împotriva acestora, respectiv tentativă de omor, şantaj, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, aderare şi constituire a unei organizaţii criminale. Totodată, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 148 lit. f) din Codul de procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracţiuni ce sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanţele reale reţinute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia şi rezonanţa publică, modul de percepere al activităţii ilicite de către comunitatea în care aceştia locuiau, caracterul organizat al presupusei activităţi ilicite ce implică participarea unui număr însemnat de persoane, ferocitatea celor implicaţi şi care presupune comiterea unor acte din cele mai dure pentru asigurarea supremaţiei în cadrul grupului. Infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv vieţii persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului. În condiţiile speţei, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecţia cetăţenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează viaţa.
Secţia penală, Decizia nr. 884 din 7 iunie 2012
Prin încheierea penală nr. 14/30.05.2012, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 2542/115/2012, în baza art. 136, art.146, art.148 lit. f) și art.1491 și art. 151 C.proc.pen., a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă îCCJ – DIICOT – Biroul Teritorial Caraș-Severin și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: B.B., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și constituire a unei asocieri infracționale in vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 și 4 din Legea nr. 39/2003; T.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4 si 6 din Legea nr. 39/2003; infracțiunea de tentativă la omor calificat faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 alin. (1) C.pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C.pen.; infracțiunea de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. (1) C.pen., nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și art. 279 alin. (3) lit. a) C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; R.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4 și 6 din Legea nr. 39/2003; infracțiunea de tentativă la omor calificat faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 alin. (1) C.pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C.pen.; infracțiunea de șantaj, fapta prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. (1) C.pen., nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și art. 279 alin. (3) lit. a) C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; Ș.S., pentru săvârșirea infracțiunilor, de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 si 4 din Legea nr. 39/2003, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 30.05.2012 și până la 27.06.2012 inclusiv.
S-a dispus emiterea în mod corespunzător a mandatelor de arestare preventivă.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, prima instanță a reținut că:
Prin rezoluția din 24.05.2012 dată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă îCCJ – DIICOT – Biroul Teritorial Caraș-Severin, emisă în dosarul nr. 23-D/P/2012, s-a început urmărirea penală, iar prin ordonanța din data de 29.05.2012, față de inculpații: B.B., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 si 4 din Legea nr. 39/2003; T.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare si constituire a unei asocieri infracționale in vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4 și 6 din Legea nr. 39/2003; infracțiunea de tentativă la omor calificat faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 alin. (1) C.pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C.pen.; infracțiunea de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. (1) C.pen., nerespectarea regimului armelor si munițiilor, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și art. 279 alin. (3) lit. a) C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; R.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare si constituire a unei asocieri infracționale in vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj si omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4 și 6 din Legea nr. 39/2003; infracțiunea de tentativă la omor calificat faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 alin. (1) C.pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), C.pen.; infracțiunea de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. (1) C.pen., nerespectarea regimului armelor si munițiilor, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și art. 279 alin. (3) lit. a) C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; Ș.S., pentru săvârșirea infracțiunilor, de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 și 4 din Legea nr. 39/2003; U.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 și 4 din Legea nr. 39/2003, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C.pen., constând în aceea că, în contextul ideii de a-și asigura supremația în lumea interlopă din oraș, supremație care în mod cert ar atrage avantaje pecuniare ca urmare a posibilității implicării în profitul unor acte infracționale desfășurate de alte persoane și totodată pe fondul unor conflicte de natură financiară avute cu numiții R.L.C., I.G. zis „T.” și persoane din anturajul acestora, numitul B.B. a organizat activități de intimidare și ulterior anihilare a concurentei folosindu-i în aceste activități în principal pe inculpații: R.T., R.C., U.F. și S.S. precum si alte persoane utilizate punctual.
începând cu luna martie a anului 2012 această grupare a organizat si executat mai multe acte de violență având ca țintă pe numitul R.L.C., patronul mai multor localuri publice din R. și pe prietenul acestuia I.G. zis „T.” considerați de gruparea susmenționată ca fiind principalii lideri ai lumii interlope din R.
Astfel la mijlocul lunii martie a anului 2012, într-o dimineață în jurul orelor 5 a luat foc autoturismul marca Porsche aparținând numitului R.L.C.. Pompierii chemați la fața locului au considerat că incendiul s-a datorat unui scurt circuit. Imediat după sărbătorile pascale, tot într-o dimineață, în jurul orelor 5 au fost sparte geamurile locuinței lui R.L.C., cu trei bucăți de cărămidă. La scurt timp au fost distruse trei autoturisme aparținând numiților R.L.C. și I.G. zis „T.” staționate în stația de benzină OMV din cartierul T. din R.
în același context de anihilare a numitului R.C. și I.G. zis „T.”, B.B. și oamenii acestuia au desfășurat începând cu luna martie și până în prezent acte de intimidare/atragere de partea lor a unor persoane cunoscute ca fiind prieteni cu susnumiții.
Astfel în cursul lunii aprilie 2012 R.C. l-a contactat sub pretextul unor zvonuri privind conflicte existente, pe numitul B.G. zis „B.” față de care a executat acte de șantaj, respectiv solicitându-i să rupă orice legătură cu R.C. și T. și să treacă de partea grupării lui B.B., în caz contrar dându-i de înțeles că va exercita acte de violență asupra familiei sale. La începutul lunii mai 2012 T.R. l-a contactat sub pretextul unor zvonuri privind conflicte existente pe numitul C.R. zis „P.” față de acesta executând acte de intimidare și amenințare, respectiv solicitându-i să treacă de partea grupului condus de B.B., să nu mai lucreze în localurile patronate de R.L.C. (B. și M.), în caz contrar dându-i de înțeles că mașina personală va sări în aer.
Toate aceste activități violente au culminat cu tentativa de asasinat a numitului R.L.C. din data de 23.05.2012.
Astfel în zilele premergătoare datei de 23.05.2012 numitul B.B. aflat pe raza municipiului București a coordonat toate activitățile necesare pregătirii acțiunii: obținerea de date privind deplasarea țintelor; pregătirea autoturismului care urma să fie folosit în vederea evitării oricăror posibilități a organelor statului de a-l identifica (un autoturism necunoscut în oraș cu numere false de Spania); asigurarea intrării în oraș fără a se cunoaște de către nimeni acest fapt, având în vedere că datorită evenimentelor anterioare descrise mai sus avea convingerea că va fi principalul suspect.
în dimineața zilei de 21.05.2012 numitul B.B. împreună cu T.R. au în oraș luându-și măsuri de precauție, sens în care U.F. s-a deplasat cu un autoturism în gara B.H. de unde i-a preluat și au venit la R. pe drum ocolitor respectiv pe ruta B.A.
La R. s-au deplasat într-o garsonieră pregătită de S.S.
în data de 22.05.2012 B.B. a executat personal pânde la domiciliul numitului R.C., așa cum reiese din indicațiile date în data de 23.05.2012 lui T.R.
în după-amiaza zilei de 23.05.2012 în jurul orelor 17:00 numiții T.R. și R.C. s-au deplasat cu autoturismul de Spania cu numere false într-o parcare de lângă bloc, cu vizibilitate spre scara în care locuiește R.L.C., au acoperit parbrizul autoturismului cu un parasolar pentru a crea impresia că nu este nimeni în autoturism, stând în mașină și așteptând apariția „țintei” R.L.C., având asupra lor letale și neletale.
Această stare de fapt este dovedită în sensul existenței indiciilor temeinice din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, de declarațiile martorilor audiați, de procesele verbale de percheziție, probe existente în dosarul de urmărire penală.
Analizând probele existente, prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1491C.proc.pen. referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, reținând că, potrivit art. 1491C.proc.pen., pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C.proc.pen. și să existe în mod corespunzător vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C.proc.pen.
Tribunalul a constatat că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin dispozițiile art. 143 alin. (1) raportat la art. 681C.proc.pen., care îndreptățesc și la acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care împotriva lor s-au formulat acuzații de natură penală, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor care, așa cum s-a mai menționat, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză până la acest moment procesual, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de percheziție toate aflate la dosarul de urmărire penală.
în același sens, și în jurisprudența CEDO, s-a statuat în mod constant că datele și informațiile care susțin bănuielile pe care se întemeiază măsura arestării preventive nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit condamnarea unei persoane. Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (în acest sens CEDO în cauza Fox, Campbell și Hartley c. Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, par. 31-32).
Așadar, este de netăgăduit existența în cauză cel puțin a unor indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că faptele reținute în sarcina inculpaților au fost săvârșite în condiții care să atragă incidența dispozițiilor legii penale, așa cum cer dispozițiile art. 143 raportat la art. 681C.proc.pen.
Pe de altă parte, pentru a fi în prezența prevederilor art. 148 lit. f) C.proc.pen. trebuie îndeplinite cumulativ cele doua condiții, respectiv pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența probelor certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
în ce privește limitele de pedeapsă acestea sunt clare și nu există nici un fel de dubiu, faptele presupuse a fi săvârșite de inculpați sunt sancționate cu pedepse ce depășesc cu mult limita impusă de Codul de procedură penală, conform art.148 lit. f).
în ce privește pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în liberate a inculpaților, prima instanță a avut în vedere în special natura și gravitatea semnificativă a faptelor pe care se presupune că aceștia le-au săvârșit, pusă în evidență nu numai de regimul juridic sancționator sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru infracțiunea de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și omor calificat, și, respectiv pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, dar și de modalitatea de săvârșire a faptelor – fiind vorba de acte repetate, de o periculozitate deosebită ce implică posesia și folosirea armelor.
Totodată, săvârșirea repetată de către inculpați a mai multor fapte constând în organizarea și executarea mai multor acte de violență având ca țintă pe numitului R.L.C., patronul mai multor localuri publice din R. și pe prietenul acestuia I.G. zis „T.” considerați de gruparea susmenționată ca fiind principalii lideri ai lumii interlope din R., desfășurate în mod coordonat în cadrul unei grupări de criminalitate organizată anume constituită în acest scop, relevă că aceste fapte nu s-au circumscris unor întâmplări ci, prin însăși repetabilitatea și amploarea lor deosebită, ele constituie o dovadă a perseverenței inculpaților în sfera aceluiași ilicit penal și denotă capacitatea redusă a autorilor lor de estimare a consecințelor antisociale ale comportamentului lor infracțional, această implicare a inculpaților, activă și conștientă, în activitățile infracționale fiind de natură să justifice în mod rezonabil și temerea că, aflați în libertate, aceștia ar putea comite și alte fapte penale de aceeași natură.
Prima instanță a avut în vedere la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică și natura și gravitatea faptelor, modalitatea în care se presupune că au acționat inculpații. Fapte de natura celor de care sunt acuzați inculpații presupun o puternică rezonanță socială negativă, o stare de indignare, de dezaprobare publică.
Ordinea publică se asigură prin respectarea drepturilor cetățenilor, prin menținerea siguranței acestora, iar în momentul în care acestea sunt afectate ca urmare a săvârșirii unor fapte cu un grad ridicat de pericol social, trebuie luate măsuri împotriva infracționalității.
Astfel, prima instanță a apreciat că este îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. f) teza a II-a C.proc.pen.
Pentru toate aceste considerente legate de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților B.B., T.R., R.C., Ș.S. (atitudinea acestora din faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată de a nu colabora cu organele de cercetare pentru aflarea adevărului), s-a reținut că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsurile alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol.
Prima instanță a considerat că măsura arestării preventive a inculpaților B.B., T.R., R.C., Ș.S. se impune și în contextul unei mai bune desfășurări a procesului penal, conform art. 136 alin. (1) C.proc.pen.
împotriva încheierii penale nr. 14/CC/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr.2542/115/2012 au declarat recurs inculpații T.R., B.B., Ș.S. și R.C., în termen legal, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 5.06.2012.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. (1) C.proc.pen. și 148 C.proc.pen., precum și art. 5 din Convenția europeana a drepturilor omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul de procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148 C.proc.pen. Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției europene a drepturilor omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 parag. 1 lit. c) al Convenției, precum și cu jurisprudența CEDO, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
în mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 alin. (1) și art. 148 lit. f) C.proc.pen., respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unor fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care s-a pus în mișcarea acțiunea penală împotriva acestora, respectiv tentativă de omor, șantaj, nerespectarea regimului armelor și munițiilor,aderare și constituire a unei organizații criminale .Indiciile temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile martorilor, ale părților vătămate. în acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681C.proc.pen., art. 139 și 160b C.proc.pen., măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt. Astfel, din actele de urmărire penală administrate până în prezent, în principal din declarațiile martorilor și a interceptărilor convorbirilor telefonice rezultă cu certitudine că gruparea infracțională a fost organizată pe principii mafiote cu reguli stricte de conspirativitate și sarcini precise pentru fiecare membru, reținându-se în acest sens: neafișarea împreună în locuri publice, folosirea unor mijloace de comunicare considerate sigure, neutilizarea în comunicare a unor date concrete (mărci, culori, numere de mașini, ore și locuri de întâlnire, nume de persoane); membrii grupării și-au tatuat pe brațe chipuri de oameni cu gura legată cu sârmă, semnificând „Omerta”; au preluat idei din filme cu mafioți la inițierea noilor membrii (în cursul anului 2011 inculpatul T.R. a fost împușcat în picior de membrii rețelei, iar în fața poliției a inventat o poveste cu răpiri, dovedindu-și astfel loialitatea față de grup prin nedenunțarea membrilor; inculpatul R. după aderarea la grup în vederea intimidării unei persoane cu care liderul grupării avea diferende financiare, a tăiat capul câinelui acestuia, pe care mai apoi l-a pus pe mașina acestuia).
în ceea ce privește depozițiile martorilor, C.R.M. a arătat că știe că din grup fac parte B.B. care este considerat liderul grupării, R.T., un anume C. al cărui frate – M. lucra la sala de jocuri. în același sens, martorul S.R.F. a arătat că după revenirea sa în țară a aflat că numitul B.B. este liderul grupului, și în ultima perioadă a amenințat mai mulți prieteni de-ai săi, auzind de la o persoană T. că gruparea lui B.B. dorește să devină „stăpânii orașului”. Martorul B.G. a declarat că știe despre faptul că R.C. este prieten cu B.B. și T.R. și că aceștia au afirmat în mai multe locuri că doresc stăpânii orașului și că sunt adevărați mafioți și a văzut personal pe brațul lui R. un tatuaj cu chipul lui legat cu sârmă simbolizând legea tăcerii. Martorul I.G. a arătat că a discutat cu diverse persoane despre B.B., despre care a aflat că a racolat mai mulți tineri cu care voia să dezvolte o grupare mafiotă, sens în care și-au tatuat pe mâini figuri cu buzele legate cu sârmă reprezentând semnul tăcerii, și-au cumpărat arme și echipamente militare desfășurând antrenamente pe dealurile din împrejurimile R. și au stabilit tot felul de reguli de conspirare întâlnindu-se doar în anumite locuri.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) C.proc.pen., acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică, modul de percepere al activității ilicite de către comunitatea în care aceștia locuiau, caracterul organizat al presupusei activități ilicite ce implică participarea unui număr însemnat de persoane, ferocitatea celor implicați și care presupune comiterea unor acte din cele mai dure pentru asigurarea supremației în cadrul grupului. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv vieții persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. în condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează viața.
Astfel fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. instanța a respins ca nefondat recursul declarat de inculpații T.R., B.B., S.S. și R.C., împotriva încheierii penale nr. 14/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 2542/115/2012.
