Dispoziţiile art. 160 alin. 2 din Codul de procedură penală prevăd că durata arestării inculpatului minor între 14- 16 ani în cursul urmăririi penale poate fi prelungită, fără a putea depăşi 180 de zile, în cazurile excepţionale, în care pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 20 ani. în ipoteza conexării a două dosare în care minorul este cercetat, la stabilirea duratei totale a arestării preventive trebuie avută în vedere şi perioada în care minorul a fost arestat preventiv în baza mandatului emis într-unui din dosarele conexate.
(încheierea nr. 694/R din 29 noiembrie 2004 – Secţia a Il-a penală)
Prin încheierea de şedinţă din 23.11.2004 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 6495/2004, s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii mandatului de arestare preventivă formulată de inculpaţii P.C., Ş.M. şi C.A.
S-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în temeiul art. 159 din Codul de procedură penală, s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaţilor B.I., U.C., L.A., cu 30 de zile, de la 29.11.2004 la 28.12.2004, inclusiv.
S-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaţilor P.C. şi Ş.M. cu câte 16 zile fiecare, de la 29.11.2004 la 14.12.2004, inclusiv.
S-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului C.A. cu 15 zile, de la 25.11.2004 la 9.12.2004, inclusiv.
Tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecăţii, în raport de amplitudinea, caracterul complex şi organizat al activităţii infracţionale desfăşurate, calificarea juridică a faptelor penale reţinute a fi fost comise obiectivează un grad de pericol social însemnat, precum şi concluzia că nu au intervenit elemente de natură a schimba temeiurile ce au generat luarea măsurii arestării preventive, temeiurile menţinându-se în continuare şi justificând privarea de libertate a inculpaţilor.
Tribunalul a constatat că, în cererea formulată de Ministerul Public, s-a făcut referire la probatorii şi acte de urmărire penală, ce urmează a fi efectuate de către parchet şi rezidă în: activităţi de confruntare între părţile vătămate şi inculpaţi, audieri de martori, dintre care unii cu identitate reală, iar unii cu identitate protejată, conduceri în teren, precum şi realizarea în cursul activităţii de urmărire penală de acte procesual penale, invocate de inculpaţi cu prilejul formulării apărărilor. Aceste activităţi de urmărire penală enunţate în precedent ar putea fi influenţate prin lăsarea în libertate a inculpaţilor. Este de menţionat că inculpatul B.l. prezintă antecedente penale, situaţie ce atestă o perseverenţă infracţională. în acelaşi timp, prelungirea duratei arestării preventive se justifică şi în vederea stabilirii legăturilor infracţionale ale inculpaţilor arestaţi cu alţi făptuitori, sub aspectul incidenţei art. 7 alin. (1) – (3) din Legea nr. 39/2003.
împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpaţii.
în ceea ce priveşte recursul formulat de inculpatul C.A., Curtea l-a considerat întemeiat.
Faţă de inculpatul minor C.A. s-a luat măsura arestării preventive la 1.05.2004, în Dosarul nr. 2434/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a Il-a penală, pe o perioadă de 15 zile, de la 1.05.2004 la 15.05.2004, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 – 175 alin. 1 lit. i), cu aplicarea art. 99 şi următoarele din Codul penal.
Măsura nu a mai fost prelungită, iar la 15.05.2004 inculpatul a fost pus în libertate.
La 10.06.2004, în Dosarul nr. 3515/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală, s-a emis Mandatul de arestare preventivă nr. 353/U, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi lipsire de libertate în mod ilegal.
La 16.06.2004, la acest dosar a fost conexat şi Dosarul nr. 2355/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în care se emisese Mandatul de arestare preventivă nr. 162 din 1.05.2004, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174- 175 alin. 1 lit. i) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele din Codul penal.
La data de 19.06.2004, prin încheierea de şedinţă nr. 3515/2004, s-a dispus arestarea preventivă a aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. 1 şi 2 din Codul penal şi art. 321 alin. 1 şi 2 din Codul penal, măsura fiind prelungită succesiv.
Faţă de dispoziţiile art. 160h alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevăd că durata arestării inculpatului minor între 14- 16 ani în cursul urmăririi penale poate fi prelungită, fără a putea depăşi 180 zile, în cazurile excepţionale, în care pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 20 de ani, şi având în vedere că cele două dosare în care inculpatul minor a fost cercetat au fost conexate, Curtea a apreciat că la stabilirea duratei totale a arestării preventive, în cauză, trebuie avută în vedere şi perioada 1.05.2004- 14.05.2004, pentru care inculpatul a fost arestat preventiv în baza Mandatului de arestare nr. 162 din 1.05.2004. Ca atare, arestarea preventivă în cauză, pentru faza de urmărire penală, poate dura maxim până la 30.11.2004.
Având în vedere că în cauză există indicii suficiente asupra activităţii infracţionale desfăşurate de inculpat, că e vorba de o cauză complexă în care sunt cercetaţi sus-numiţii coinculpaţi, că prelungirea este necesară pentru întocmirea unor acte procedurale, Curtea a considerat că tribunalul a apreciat în mod corect că se impune prelungirea măsurii arestării preventive.
Ţinând însă cont de durata maximă a arestării preventive în timpul urmăririi penale, Curtea a considerat întemeiat recursul formulat de inculpatul C.A., motiv pentru care a casat în parte încheierea recurată şi, rejudecând în fond, a prelungit durata arestării preventive a inculpatului de la 25.11.2004 la 30.11.2004 inclusiv, pe o durată de 6 zile.
în ceea ce priveşte recursurile celorlalţi inculpaţi, Curtea le-a considerat nefondate.
