Arestarea preventivă. Termen rezonabil. Arest preventiv


Potrivit art.5, paragraful 3 din Convenţie, orice persoană arestată sau deţinută, în

condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit.c,acelaşi articol, trebuie adusă de îndată

înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea

atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecător, într-un termen rezonabil sau

eliberată în cursul procedurii. Durata rezonabilă a procedurii se apreciază

în fiecare cauză în parte, potrivit art.6 paragraful 1 din Convenţie, în funcţie de

circumstanţele sale, după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt şi în

drept, comportamentul părţilor, comportamentul autorităţilor şi importanţa pentru

părţi a obiectului procedurii.

(Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi

de familie – decizia nr.188/R/23.03.2007)

Prin încheierea din 21 martie 2007, pronunţată de Tribunalul

Vâlcea, în dosarul penal nr.5224/90/2006, s-a dispus înlocuirea măsurii

arestării preventive pentru cei 5 inculpaţi cu măsura obligării de a nu

părăsi localitatea, impunându-li-se obligaţiile prevăzute de art.94 alin.1

Cod pr.penală.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că în cauză

a fost depăşit termenul rezonabil privind durata măsurii preventive

dispuse şi menţinute pentru inculpaţi.

Impotriva încheierii a declarat recurs procurorul, susţinând că

nu a fost depăşit termenul rezonabil şi că se impune menţinerea măsurii

arestării preventive.

Prin decizia nr.188/R din 23 martie 2007, pronunţată de

Curtea de Apel Piteşti, a fost admis recursul, s-a casat în parte încheierea,

în sensul înlăturării înlocuirii măsurii arestării preventive.

S-a reţinut că cei 5 inculpaţi au fost trimişi în judecată, în

stare de arest preventiv, pentru infracţiunea de trafic de persoane şi

asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Curtea a apreciat că, în speţă, durata arestării preventive a inculpaţilor,

respectiv un an, nu depăşeşte perioada rezonabilă a procedurii impuse de

art.5 paragraful 3 din Convenţie, ţinându-se cont de complexitatea cauzei

în fapt şi în drept.