S-a mai reţinut in rechizitoriu că prin încălcarea obligaţiei prevăzute în mod expres de art.158 al.1 lit.e din OUG.195/2002, cât şi prin depăşirea vitezei legale de deplasare, inculpatul se face vinovat de producerea accidentului prin faptul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos dar a sperat fără temei că nu se va produce şi, totodată, indubitabil este şi faptul că victima se face şi ea vinovată de producerea accidentului, aceasta neasigurându-se la traversarea părţii carosabile, situaţie în care rezultă că accidentul s-a produs ca urmare a culpelor concurente, atât ale inculpatului, care nu prezenta alcool în sânge la data producerii accidentului, cât şi ale părţii vătămate.Situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu s-a bazat pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului, împreună cu planşe foto, raport de expertiză medico-legal de autopsie nr.2658/A.3/12.01.2006, raport de expertiză criminalistică tehnică judiciară nr.64/22.02.2007 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice , declaraţii martori, declaraţii învinuit, înscrisuri.În faza cercetării judecătoreşti a fost luată o declaraţie părţii vătămate care a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, a fost ascultat inculpatul şi au fost audiaţi nemijlocit martorii C.E., B. M. M., N. DDeoarece în faza cercetării judecătoreşti avocatul inculpatului a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice, arătând că în faza de urmărire penală au fost efectuate două expertize tehnice care au ajuns la două concluzii diferite, iar în rechizitoriu s-a făcut referire doar la o singură expertiză, înlăturându-se cealaltă expertiză fără nicio motivaţie, instanţa a chemat expertul R. R. pentru a da explicaţii în legătură cu modul de calcul şi cu rezultatele expertizelor efectuate în cauză, acesta fiind audiat în data de 17.10.2007 .Având în vedere depoziţia expertului R.R., depoziţiile martorilor audiaţi, precum şi concluziile contradictorii ale expertizelor efectuate în faza de urmărire penală, instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize în cauză de către INEC Bucureşti.Expertiza a fost întocmită în data de 4 iulie 2008 de către experţii G. C. F. R.şi G. B., asistaţi de expertul asistent L.V.Analizând întregul material probator, administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, instanţa constată şi reţine următoarele:În seara zilei de 21.08.2005, afară fiind încă lumină, inculpatul a plecat la volanul autoturismului proprietate personală marca Dacia 1310 la locuinţa părinţilor săi situată pe raza com.Greceşti, sat Bărboi, către municipiul Craiova, iar în timp ce se deplasa pe DJ.606 B, pe raza com.Cernăteşti a observat două fetiţe care se aflau pe acostamentul din partea dreaptă a părţii carosabile, fără intenţia de a traversa. Inculpatul şi-a continuat deplasarea, iar la un moment dat a observat o a treia fetiţă, respectiv minora parte vătămată C. A. E. care s-a angajat în traversarea părţii carosabile, prin loc nepermis, fără să se asigure şi în fugă, moment în care inculpatul a acţionat sistemul de frânare al maşinii, a efectuat o manevră de ocolire a victimei, trăgând stânga de volan, dar cu toate acestea a lovit-o pe victimă cu partea dreaptă faţă de autoturismului, victima fiind proiectată pe capota autoturismului şi apoi pe partea carosabilă. Urmare a manevrei de evitare a impactului, prin încercarea de ocolire a victimei prin virare către stânga, autoturismul a intrat în impact cu aripa stângă faţă cu glisiera metalică aflată pe acostament, după care a reintrat pe partea carosabilă. Inculpatul a transportat victima cu maşina proprie la Spitalul de Urgenţă Craiova, unde victima C. A. E. a decedat, moartea acesteia fiind violentă şi datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale consecinţa unui traumatism cerebral cu fractură de boltă şi bază de craniu, leziuni ce s-au produs prin lovire cu şi de corpuri dure, în condiţiile accidentului de circulaţie suferit la data de 21.08.2005.In rechizitoriu s-a reţinut că prin încălcarea obligaţiei prevăzute în mod expres de art.158 al.1 lit.e din OUG.195/2002, cât şi prin depăşirea vitezei legale de deplasare, inculpatul se face vinovat de producerea accidentului prin faptul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos dar a sperat fără temei că nu se va produce, fapt ce ar rezulta din expertiza tehnică întocmită în faza de urmărire penală de către expert L.C.Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală instanţa constată că în această fază s-a dispus o expertiză tehnică având ca obiective: stabilirea mecanismelor producerii accidentului de circulaţie, viteza de deplasare a autovehiculului, distanţa la care se afla acesta faţă de victimă în momentul în care victima a început să traverseze, dacă inculpatul putea evita producerea accidentului şi cu ce viteză ar fi trebuit să se deplaseze autovehiculul, ca să evite accidentul.Iniţialexpertiza a fost realizată de către expert R. R. acesta concluzionând că inculpatul circula cu o viteză de 46,45 km/h, era la o distanţă de 12,67 metri de grupul de copii când victima s-a desprins din acest grup, iar inculpatul ar fi putut evita accidentul doar dacă ar fi avut o viteză de sub 25 km/h, iar în condiţiile date, accidentul nu putea fi evitat de către conducătorul auto.
Apreciindu-se că raportul de expertiză tehnică întocmit de expert R. R.nu este de natură să clarifice situaţia din dosar şi că există îndoieli cu privire la modul de calcul cu privire la viteza de circulaţie a autoturismului condus de inculpat, s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize tehnice auto cu aceleaşi obiective. A fost întocmită o nouă expertiză de către expert L.C.n din cadrul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice, iar în expertiza tehnică efectuată de acesta se concluzionează că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat era de circa 52 km/h , că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă ar fi circulat cu o viteză de circa 33,5 km/h şi că inculpatul ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi redus viteza de deplasare la apropierea grupului de minori.Instanţa constată că obligaţiile pe care trebuia să le respecte inculpatul şi nu le-a respectat, reţinute în rechizitoriu, nu se întemeiază pe concluziile expertizelor efectuate în faza de urmărire penală, concluzia procurorului că s-au încălcat disp.art.158 alin.1 lit.e din OUG.195/2002 (textul de lege fiind de altfel şi greşit indicat, fiind vorba de fapt de Regulamentul de Aplicare a OUG.195/2002) şi că a fost depăşită viteza legală, nefiind susţinute decât parţial şi doar de una din expertize.In faza cercetării judecătoreşti a fost efectuată o nouă expertiză tehnică de către trei experţi din cadrul INEC Bucureşti, expertiză care a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat înaintea producerii accidentului era de circa 52 km/h şi că inculpatul nu putea evita producerea impactului, întrucât pericolul a apărut în interiorul spaţiului de siguranţă al vehiculului. Se mai arată în expertiză că incidentul ar fi putut fi evitat dacă inculpatul ar fi redus viteza la cca.35 km/h.Art.178 alin.2 C.p. incriminează uciderea din culpă a unei persoane ca rezultat al nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii sau pentru efectuarea unei anumite activităţi.
Măsurile de prevedere şi dispoziţiile legale în speţa de faţă raportat la prevederile art. 178 alin.2 C.p. sunt prevăzute în şi R.A. al OUG 195/2002. În aceste acte normative se restricţionează viteza de deplasare în localitate a autovehiculelor la 50 km/h deoarece nedepăşirea acestei viteze este considerată o măsură suficientă pentru a se putea evita orice pericol. Aceleaşi acte normative impun anumite obligaţii şi pentru pietoni, obligaţii care evident nu au fost respectate de către victimă, care a traversat carosabilul în fugă, prin loc nepermis şi fără să se asigure.Din toate expertizele efectuate în cauză rezultă că inculpatul conducea autoturismul cu o viteză situată la limita legală, între 46,45 km/h şi circa 52 km/h, concluziile experţilor fiind în sensul că inculpatul nu putea evita accidentul întrucât pericolul a apărut în interiorul spaţiului se siguranţă al autovehiculului.Ca urmare a celor reţinute, instanţa apreciază că în cauză există latura obiectivă a infracţiunii de ucidere din culpă în sensul că inculpatul a accidentat mortal victima dar în ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa constată că nu există culpa inculpatului, nici în forma culpei cu previziune, nici în forma culpei simple (neglijenţă).În consecinţă, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit. d C.p.p., instanţa îl va achita pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată deoarece nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 178 alin.2 C.p.Pe latură civilă, instanţa constată că partea civilă C. A..A. nu s-a constituit parte civilă. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.p.p.Achită pe inculpatul C. A.fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.178 al.2 C.p. În baza art.14 şi 346 C.p.p.Ia act că partea vătămată C. A.A. nu s-a constituit parte civilă.În baza art.192 al.3 C.p.p.,
??
??
??
??
3
