R O M Â N I A
JUDECATORIA TG-JIU
SENTINTA PENALA NR. 1238
Sedinta publica din data de 11.07.2011
Instanta constituita din:
PRESEDINTE: Angela Elena Gavanescu
GREFIER: Mihaela Sîrbu
Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu a fost reprezentat de procuror Pestisanu Gheorghe.
Pe rol se afla pronuntarea asupra cauzei penale de fata, privind pe inculpatul parte vatamata MF, trimis în judecata în stare de libertate pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, inculpatul parte vatamata PE, trimis în judecata în stare de libertate pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., parte civila PE.
Dezbaterile în fond au avut loc în sedinta publica din data de 30.06.2011, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data ce face parte integranta din prezenta sentinta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de astazi, 11.07.2011, când a hotarât urmatoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei penale de fata, retine urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5224/P/2009 din data de 19.04.2011 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu, înregistrat pe rolul acestei instante la data de 22.04.2011 sub nr. 6763/318/2011, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpatului PE, pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. si a inculpatului MF pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În actul de sesizare a instantei s-a retinut în fapt în esenta ca între parti exista o stare conflictuala de mai mult timp, cu privire la linia de hotar ce desparte proprietatile acestora, motiv pentru care între PE si MF a existat diferite litigii de natura penala si civila.
I. Pe fondul acestor neîntelegeri, în seara zilei de 19.08.2009, inculpatul MF a avut o discutie contradictorie cu vecinul sau PE, într-un loc unde gardul ce desparte proprietatile lor se întrerupea.
În aceste împrejurari, MF a exercitat acte de violenta asupra partii vatamate PE, iar în urma loviturilor aplicate cu pumnii si picioarele, l-a doborât la pamânt.
În aceste împrejurari, MF a exercitat acte de violenta asupra partii vatamate PE, iar în urma loviturilor aplicate cu pumnii si picioarele, l-a doborât la pamânt.
În scurt timp, la fata locului si-au facut aparitia organele de politie care au surprins pe inculpatul MF în timp ce lovea pe PE, aspect consemnat si în procesul-verbal din 19.08.2009 întocmit de organele de cercetare penala din cadrul Postului de Politie P.
În urma actelor de agresiune, PE a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, asa cum rezulta si din CML nr. 1150/21.08.2009 întocmit de SML G.
În urma actelor de agresiune, PE a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, asa cum rezulta si din CML nr. 1150/21.08.2009 întocmit de SML G.
De asemenea, s-a retinut ca pe fondul acestor neîntelegeri, în data de 29.09.2010, între inculpatii MF si PE a avut loc un alt conflict. Astfel, în ziua de 29.09.2010, în jurul orei 14:00, PE s-a întors de la Tg- si în momentul în care intentiona sa patrunda în curtea locuintei sale, a avut un conflict cu vecinul sau, MF
În acele împrejurari, PE si MF s-au lovit reciproc cu pumnii si picioarele, acesta din urma folosindu-se în timpul agresiunii si de o bâta de lemn, cu care l-a lovit pe adversarul sau.
În urma actelor de agresiune, MF a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, iar PE a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, asa cum rezulta si din certificatele medico-legale nr. 1430 si 1431 din 30.09.2010 întocmite de SML Gorj.
La data de 05.11.2010 partea vatamata MF, potrivit art. 180 alin. 3 C.penal, a formulat, în termenul legal de 2 luni prevazut de art. 284 C.proc.pen., plângere penala împotriva inculpatului PE (fila 11 d.u.p.)-fapta din 29.09.2010, la data de 04.10.2010 partea vatamata PE, potrivit art. 180 alin. 3 C.penal, a formulat, în termenul legal de 2 luni prevazut de art. 284 C.proc.pen., plângere penala împotriva inculpatului MF(fila 12 d.u.p.)-fapta din 29.09.2010, la data de 01.09.2009 partea vatamata PE, potrivit art. 180 alin. 3 C.penal, a formulat, în termenul legal de 2 luni prevazut de art. 284 C.proc.pen., plângere penala împotriva inculpatului MF (fila 95 d.u.p.)-fapta din 19.08.2009.
Pentru dovedirea situatiei de fapt retinute în rechizitoriu, au fost administrate în cursul urmaririi penale urmatoarele mijloace de proba: declaratii inculpat parte vatamata MF( filele 11, 13, 14, 42, 108, 109 d.u.p.), declaratii inculpat parte vatamata PE (filele 12, 17, 18, 21, 95, 96, 110, 137 d.u.p.), acte medicale (filele 15, 19, 97, 98, 140, 141, 142 d.u.p.), declaratii de martori (filele 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35 d.u.p.), procese-verbale (filele 36, 111 d.u.p.), raport de expertiza medico-legala (fila 40 d.u.p.).
La termenul de judecata din data de 26.05.2011, instanta a adus la cunostinta inculpatilor, potrivit art. 70 C.proc.pen. si art. 322 C.proc.pen., faptele pentru care au fost trimisi în judecata si încadrarea juridica a acestora, precum si ca au dreptul sa nu dea nicio declaratie, atragându-li-se atentia ca daca vor da o declaratie, tot ceea ce vor spune va putea fi folosit si împotriva lor.
Inculpatii a consimtit sa dea declaratii si în fata instantei, depozitiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar (filele 23,24).
La acelasi termen, partea vatamata PE a declarat ca se constituie parte civila în procesul penal cu suma de 4500 lei pentru fapta din 19.08.2009 si cu suma de 2100 lei pentru fapta din 29.09.2010.
Inculpatul parte vatamata MF a declarat ca nu se constituie parte civila în cauza.
În sedinta publica, instanta, apreciind asupra pertinentei, utilitatii si concludentei probelor solicitate, în temeiul art. 67 C.proc.pen., a încuviintat pentru partea civila PE proba cu înscrisurile depuse la dosar, luând act de faptul ca prin declaratia de la fila 35 acesta a aratat ca nu formuleaza alte cereri de probatorii pentru dovedirea actiunii civile.
Totodata, în temeiul art.327 alin.1 C.proc.pen. instanta a dispus citarea si audierea martorilor propusi prin rechizitoriu, GB (fila 36 d.i.), VG (fila 59 d.i.), PI (fila 57 d.i.), MA (fila 37 d.i.).
Ulterior, inculpatului PE i-a fost încuviintata proba cu martorul Isac Ion (fila 58 d.i.), pe latura penala.
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmarire penala, cât si în faza de cercetare judecatoreasca, în concordanta cu dispozitiile art.63 C.proc.pen., instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
I. În seara zilei de 19.08.2009, inculpatul MF a avut o discutie contradictorie cu vecinul sau PE, într-un loc unde gardul ce desparte proprietatile lor din satul B, comuna P, judetul G se întrerupea.
În scurt timp, la fata locului si-au facut aparitia organele de politie care au surprins pe inculpatul MF în timp ce lovea pe PE, aspect consemnat si în procesul-verbal din 19.08.2009 întocmit de organele de cercetare penala din cadrul Postului de Politie P..
Situatia de fapt anterior prezentata este probata prin depozitiile martorilor audiati în cauza, precum si declaratiile partii vatamate.
Astfel, din declaratia partii vatamate PE rezulta ca în momentul în care a ajuns în dreptul liniei de hotar ce nu era marcata prin gard despartitor, inculpatul MF a intrat cu un pas pe terenul sau si l-a lovit în fata cu pumnul. Urmare a loviturii partea vatamata a cazut la pamânt, inculpatul MF continuând sa-l loveasca pâna la sosirea organelor de politie.
Declaratia partii vatamate se coroboreaza cu declaratia martorului P,I (fila 57 d.i.), care a declarat ca în timp ce se afla în curtea sa, amplasata vis-a-vis de curtile ambelor parti, a auzit pe sotia inculpatului, numita MA, strigând “nu mai da, ca-l omori”, s-a apropiat de gard si a vazut pe PE cazut si pe MF cum îl lovea.
Desi martorul PI este tatal partii vatamate PE, instanta apreciaza ca declaratia sa nu este subiectiva, întrucât chiar si martora MA a recunoscut ca politia i-a gasit pe cei doi cazuti jos (fila 37 d.i.), iar organele de politie au constatat personal, cu propriile simturi, asa cum rezulta din procesul-verbal aflat la fila 111 în dosarul de urmarire penala, altercatia.
Retinând ca agresiunea nu a fost reciproca, asa cum a sustinut inculpatul MF, ci doar acesta a lovit partea vatamata, instanta are în vedere faptul ca organele de politie au constatat în acea împrejurare ca doar partea vatamata PE prezenta leziuni la nivelul corpului, ” fiind gasit sângerând la nivelul fetei si având hainele patate de sânge”, iar inculpatul MF “nu prezenta leziuni vizibile si în repetate rânduri a adresat amenintari la adresa numitului PE”, cum ar fi “o sa te omor”.
De asemenea, declaratiile partii vatamate se coroboreaza si cu concluziile certificatului medico-legal nr.1150/21.08.2009 (fila 97 d.u.p.), din care rezulta ca partea vatamata a suferit leziuni constând în “OD si OS, periorbitar catre o echimoza brun violacee de 6/5 cm fiecare, pe umarul drept excoriatie de 3/2 cm, plica cotului drept excoriatie de 6/3 cm”, leziuni ce pot data din data de 19.08.2011.
Asadar, instanta retine ca depozitiile partii vatamate se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate anterior indicate, împrejurare care confirma aplicarea în prezenta cauza a prevederilor art. 75 C.proc.pen., conform carora declaratiile partii vatamate facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în masura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza.
Desi în cursul cercetarii judecatoresti inculpatul MF nu a recunoscut savârsirea faptei, sustinând ca nu a lovit partea vatamata cu pumnul si nu l-a agresat (fila 24 d.i.), revenind chiar si asupra recunoasterii partiale a faptei din declaratiile de la filele 108,109 din dosarul de urmarire penala în sensul ca s-a aparat de PE “lovindu-l cu pumnul” si precizând ca nu este adevarat ca l-a lovit cu pumnul, ci doar a tinut partea vatamata de mâini, instanta apreciaza ca declaratiile inculpatului nu corespund realitatii, fiind contrazise de probatoriul cauzei analizat mai sus.
Retinând astfel, instanta are în vedere faptul ca potrivit art.69 C.proc.pen. declaratiile învinuitului sau ale inculpatului facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care sunt coroborate cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza, or în speta declaratiile inculpatului sub aspectul neexercitarii unui act de agresiune de catre acesta asupra partii vatamate nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba.
Mai mult, inculpatul nu a probat în conditiile art.66 alin.2 C.proc.pen lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie administrate în cauza.
În concluzie, constatarea de catre instanta a împrejurarii potrivit careia inculpatul este autorul infractiunii de lovire sau alte violente ce face obiectul prezentului dosar a fost în mod cert dovedita prin întreg materialul probatoriu administrat în cauza, astfel cum acesta a fost analizat si coroborat prin considerentele ce preced.
În drept, fapta inculpatului MF, care în data de 19.08.2009, în jurul orelor 21.00, la limita dintre proprietatile partilor din satul ………….., a exercitat acte de lovire asupra partii vatamate în zona fetei, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 7-8 zile de îngrijire medicala, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2 C pen.
Având în vedere ca din concluziile certificatului medico-legal rezulta faptul ca partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, instanta retine incidenta în cauza a formei agravante a infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de alin. 2 al art. 180 C.pen.
Elementul material al laturii obiective a infractiunii a constat în mai multe actiuni de lovire în zona capului, realizate cu piciorul si cu pumnul.
Urmarea imediata a infractiunii consta în vatamarea corporala a partii vatamate PE si cauzarea unor leziuni traumatice descrise în amanunt în certificatul medico-legal nr.1150/21.08.2009 (fila 97 d.u.p.) – leziuni care nu i-au pus viata în primejdie si în urma carora partea vatamata nu a ramas cu infirmitati.
Legatura de cauzalitate dintre elementul material -actele de agresiune exercitate de inculpatul MF si urmarea imediata este dovedita cu certitudine de mijloace de proba administrate, din care a rezultat faptul ca între actiunile de lovire si leziunile traumatice exista legatura directa de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauza sau conditie care ar fi putut sa întrerupa lantul cauzal.
Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma intentiei directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., inculpatul MF prevazând rezultatul faptei, date fiind circumstantele în care a lovit-o pe partea vatamata – cu piciorul si pumnul în zona capului- si urmarind producerea de leziuni acesteia, aspect concluzionat de instanta având în vedere motivatia actiunilor inculpatului, aceea de a aplica o corectie partii vatamate pe fondul neîntelegerii ivite în legatura cu linia de hotar.
În acest context, instanta retine ca rezolutia infractionala în baza careia a actionat inculpatul este dovedita prin elementele exterioare ale faptei sale: lovituri aplicate în zona fetei partii vatamate, regiunea corporala atacata, afirmatiile amenintatoare proferate de catre inculpat ulterior savârsirii faptei, în prezenta organelor de politie. Actionând în modul descris, inculpatul a prevazut, neîndoielnic, rezultatul posibil al faptei sale pe care l-a si urmarit.
Inculpatul a invocat prin aparator circumstanta atenuanta a depasirii limitelor legitimei aparari, prevazuta de art.73 lit.a din Codul penal si circumstanta atenuanta a provocarii prevazute de art.73 lit.b din Codul penal, invocând faptul ca partea vatamata l-a amenintat, având intentia de a-l lovi cu un obiect taios, astfel ca a fost nevoit sa-l imobilizeze pâna la venirea politiei (fila 109 d.u.p.).
Instanta apreciaza aceste aparari ca neîntemeiate.
Astfel, probatoriul administrat în cauza nu a evidentiat un atac al partii vatamate sau un comportament provocator al partii vatamate, simpla sustinere a inculpatului MF în sensul ca a fost atacat sau cel putin provocat nefiind suficienta pentru retinerea acestor circumstante, din moment ce nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba.
Instanta apreciaza ca în situatia în care inculpatul ar fi fost atacat sau provocat de partea vatamata, atunci consecinta logica ar fi fost ca acesta sa fi evidentiat aceste împrejurari si organelor de politie, care si-au facut aparitia în timp ce agresiunea era în desfasurare, împrejurari care ar fi fost consemnate în procesul-verbal aflat la fila 111 în dosarul de urmarire penala.
Neprocedând în acest fel, invocând circumstantele atenuante abia ulterior, la data de 27.09.2009 (fila 109 d.u.p.), cât si în cursul cercetarii judecatoresti, instanta prezuma ca împrejurarile invocate nu au existat, inculpatul urmarind doar sa îsi construiasca ulterior o aparare care sa îi creeze o situatie mai usoara din punct de vedere al raspunderii penale.
Mai mult, desi martora MA a descris în declaratia data în fata instantei un comportament provocator al partii vatamate, constând în patrunderea în curtea inculpatului si urcarea treptelor scarii casei inculpatului (fila 37 d.i.), amenintari cu acte de violenta (fila 102 d.u.p.), instanta apreciaza ca declaratia sa este subiectiva cu privire la aceste împrejurari, nu în mod automat pentru ca este sotia inculpatului, ci datorita faptului ca nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba.
Dimpotriva, daca acest comportament provocator al partii vatamate ar fi existat, consecinta logica ar fi ca si inculpatul sa-l fi descris întocmai ca si martora, ceea ce nu rezulta din compararea tuturor declaratiilor celor doi, iar pe de alta parte martorul PI a declarat ca din curtea locuintei sale a avut vizibilitate la locuintele partilor si nu a observat ca înaintea începerii conflictului PE sa intre în curtea inculpatului M si sa urce pe treptele scarii casei acestuia.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanta va avea în vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) raportate în prezenta cauza, respectiv gradul foarte ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstantele concrete ale savârsirii faptei si împrejurarile care agraveaza si cele care atenueaza raspunderea penala. Astfel, pe de o parte, instanta va avea în vedere gradul foarte ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vatamate – integritatea fizica si psihica a persoanei, urmarile acesteia – leziunile traumatice produse într-o regiune vitala a corpului uman -zona capului, astfel cum acestea au fost descrise în certificatul medico-legal, dar si acelea care s-ar fi putut produce, si anume lezarea unui organ vital.
Instanta apreciaza ca fapta prezinta un grad ridicat de pericol social rezultat din împrejurarile comiterii faptei, respectiv la limita proprietatilor partilor, motivatia exercitarii actului de agresiune-motive de razbunare pe baza existentei unui conflict mai vechi legat de limita proprietatilor, urmarea produsa- leziuni în zona fetei, precum si împrejurarea ca a fost necesara interventia organelor de politie pentru aplanarea conflictului.
La individualizarea sanctiunii, instanta are în vedere pe de o parte faptul ca în mod constant inculpatul a negat savârsirea faptei, iar pe de alta parte faptul ca din fisa sa cu antecedente penale (fila 49 d.i.) rezulta ca nu este cunoscut cu antecedente penale.
Asadar, constatând ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpatul MF, instanta, potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., va condamna pe acesta pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. la o pedeapsa de 800 lei amenda penala, apreciind ca pedeapsa astfel stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.
Totodata, instanta va atrage atentia inculpatului MF asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
Fata de circumstantele reale si personale ale comiterii faptei evidentiate mai sus, instanta apreciaza ca fapta inculpatului MF prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, iar pentru atingerea scopului educativ al pedepsei este necesara executarea amenzii, nejustificându-se aplicarea în cauza a dispozitiilor art.81 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanta retine ca prin manifestarea de vointa consemnata în declaratia de la fila 23, partea vatamata PE s-a constituit parte civila cu privire la fapta din 19.08.2009 cu suma de 4000 lei daune morale si 500 lei despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea taxelor platite pentru efectuarea expertizei medico-legale, obtinere certificat medico-legal si taxe medic specialist.
Conform art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 C.civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si pentru prejudiciul cauzat prin imprudenta sau neglijenta sa.
În ceea ce priveste actiunea civila a partii civile PE se constata ca aceasta a fost formulata cu respectarea dispozitiilor procedurale. De asemenea, sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998, 999 C.civ., în sensul ca inculpatul MF, cu privire la fapta din 19.08.2009, este culpabil pentru lovirea partii civile PE, care a suferit leziuni traumatice pentru a caror vindecare au fost necesare un numar de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Daca în privinta daunelor morale stabilirea cuantumului acestora se face prin apreciere de instanta, este de principiu ca daunele materiale trebuie dovedite, atât în ceea ce priveste existenta lor, cât si sub aspectul întinderii lor.
Potrivit principiului instituit de art. 1169 C.civ., aplicabil în materia raspunderii civile delictuale, orice persoana care face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca (sarcina probei revine celui care face o afirmatie, emite o pretentie – onus probandi incumbit actori si probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat). Instanta nu îl poate obliga pe inculpat la plata unor sume stabilite aleatoriu de partea civila, întrucât potrivit principiilor generale ale raspunderii civile delictuale se poate dispune repararea prin echivalent doar cu privire la prejudiciile determinate sau determinabile: acestea cuprind prejudiciile prezente, precum si cele viitoare, în masura în care existenta si întinderea lor este sigura sau cel putin poate fi stabilita în raport de anumite criterii obiective.
Sarcina probei în dovedirea prejudiciului invocat prin actiunea civila exercitata în cadrul procesului penal apartine partii civile, conform dispozitiilor art.14 alin.3 C.proc.pen. si art.1169 C.civil.
Acordându-i-se cuvântul cu privire la probatiune, partea civila PE a declarat ca în dovedirea actiunii civile solicita ca proba doar înscrisurile aflate la dosarul cauzei, fara a formula alte cereri de probatorii (fila 35 d.i.).
Din acest punct de vedere se remarca faptul ca partea civila nu a facut dovada întinderii prejudiciului material solicitat a fi acoperit decât în parte, desi este de necontestat faptul ca un astfel de prejudiciu a existat, astfel ca nu justifica decât în parte despagubirile materiale solicitate, cu consecinta admiterii în parte a acestui capat de cerere al actiunii civile, respectiv cu privire la suma de 38 lei reprezentând taxa de obtinere a certificatului medico-legal, prejudiciul suferit cu acest titlu fiind dovedit prin chitanta aflata la fila 98 în dosarul de urmarire penala.
În ceea ce priveste cererea de acordare a unor daune morale, instanta retine ca Recomandarile Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniaza, între altele, ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despagubirea având rolul de a acorda o compensare victimei, principiu oglindit si de prevederile art.14 alin.5 C.proc.pen.
Se constata ca inculpatul MF, prin fapta sa culpabila, a determinat producerea unor leziuni traumatice partii vatamate PE, acesta având nevoie de 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ceea ce a presupus certe suferinte fizice si traume psihice. Cuantumul daunelor morale solicitat de partea civila va fi stabilit în functie de gravitatea leziunilor, de vârsta victimei si de starea anterioara de sanatate a acesteia, de imposibilitatea temporara a partii vatamate de a participa la viata sociala, de efortul suplimentar pe care a trebuit sa-l depuna partea vatamata pentru a reveni la o viata normala. Despagubirea ce se acorda în acest caz nu reprezinta, asadar, un pret al durerii – pretium doloris -, ci are scopul de a “alina, prin mijloacele reparatiunii banesti, conditiile de viata alterate ale victimei”. Desigur, se va avea în vedere si faptul ca forma de vinovatie cu care a actionat inculpatul este intentia directa.
La stabilirea cuantumului daunelor morale se va mai tine seama si de natura acestora, respectiv de faptul ca au scopul de a atenua suferintele cauzate prin atingerea adusa drepturilor persoanei. Totusi, ele nu trebuie sa constituie masuri excesive pentru autorul faptei si nici venituri nejustificate pentru cel vatamat. Concluzionând ca partea civila a suferit un prejudiciu moral prin agresiunea îndreptata împotriva sa (aceasta suferind o trauma emotionala care poate avea urmari în comportamentul sau si în relatiile sociale), în lipsa unor criterii legale de determinare a prejudiciului moral, instanta este tinuta de conditia aprecierii rezonabile pe o baza echitabila, corespunzatoare atingerii aduse psihicului si vietii sociale a partii civile.
Este mai presus de orice îndoiala ca leziunile traumatice cauzate partii civile prin actiunile inculpatului i-au pricinuit suferinte fizice si este neîndoielnic ca în perioada celor 7-8 zile de îngrijiri medicale partea civila nu a putut avea un regim de viata obisnuit, împrejurari care în mod evident se circumscriu notiunii de prejudiciu personal nepatrimonial ce se reclama a fi reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despagubiri cu titlu de daune morale.
În raport de aceste criterii de apreciere, instanta considera ca obligarea inculpatului MF la plata sumei de 800 lei cu titlu de daune morale reprezinta o reparatie pecuniara justa si echitabila a prejudiciului moral suferit, astfel cum a fost retinut anterior.
În temeiul art. 191 alin. 1 si 2 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen. instanta va obliga pe inculpatul MF la plata sumei 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din aceasta suma 150 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmaririi penale, conform rechizitoriului, iar 50 lei cheltuieli efectuate în cursul cercetarii judecatoresti.
II.În data de 29.09.2010, inculpatul parte vatamata MF, în jurul orelor 14.00-15.00, se deplasa pe drumul public din satul B…….., pe partea stânga, catre locuinta sa, venind de la gradina si având asupra sa plase cu ardei. Inculpatul parte vatamata PE se afla în dreptul locuintei sale, în drumul public, discutând cu martorul GB, care însa s-a îndepartat.
Când inculpatul parte vatamata MF s-a apropiat de locuinta sa, inculpatul parte vatamata PE a trecut strada si dintr-o plasa pe care o avea în mâna, a scos o bucata de teava metalica cu care a lovit pe inculpatul parte vatamata MF peste piciorul stâng.
În încercarea de a se apara si de a-l deposeda de obiectul contondent pe inculpatul PE, inculpatul MF l-a lovit pe acesta cu teava la nivelul fetei.
Situatia de fapt mai sus prezentata a fost relatata de catre inculpatul MF în cursul urmaririi penale (fila 13 d.u.p.) si mentinuta partial în cursul cercetarii judecatoresti (fila 24 d.i.), când însa nu a mai recunoscut ca a lovit pe PE în timp ce l-a prins de mâini pentru a-l deposeda de obiectul contondent.
Potrivit art.69 C.proc.pen. declaratiile învinuitului sau ale inculpatului facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care sunt coroborate cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza.
În speta, declaratiile inculpatului MF date în cursul urmaririi penale în sensul ca a lovit pe inculpatul PE doar în încercarea de a se apara de acesta se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza.
Astfel, din depozitia martorei oculare MA, neaudiata în cursul urmaririi penale cu privire la fapta din 29.09.2010, desi s-a aflat la o distanta de 7-8 m de locul conflictului, rezulta ca inculpatul PE se afla la poarta la el si vorbea cu martorul G Între timp martorul G s-a îndepartat, iar PE a scos o teava din plasa si a lovit pe inculpatul MF cu ea peste piciorul stâng. Martora a precizat ca MF nu s-a adresat în nici un fel lui PE, neprovocându-l pe acesta. Ca fiind lovit cu teava, inculpatul MF a lasat jos plasa, a pus si el mâna pe teava, “învârtindu-se amândoi, tinând de teava, din aceasta îmbrânceala PE zgâriindu-se cu capul tevii”.
Desi inculpatul PE a sustinut ca MA nu a fost de fata, sustinerea sa este contrazisa prin depozitia martorului GB, care a confirmat ca aceasta se afla în spatele lui MF, la o distanta de 7-8 m (fila 36 d.i.).
Instanta apreciaza ca declaratia martorei MA nu este subiectiva cu privire la actiunile celor doi din acest incident percepute de martora, desi martora este sotia inculpatului MF, întrucât împrejurarea ca acest inculpat nu a actionat cu intentia de a lovi, ci doar pentru a se apara, este confirmata si de martorul GB.
Acest martor a relatat (fila 36 d.i.) ca dupa ce a trecut de casele celor doi, salutând pe PE, dupa aproximativ 40 m, a auzit în spatele sau galagie, iar în momentul când a întors capul a observat pe inculpatul PE aplecat asupra unei persoane de sex masculin, de vârsta înaintata, despre care a aflat ulterior ca este M F, “lovind-o peste picior cu un obiect pe care îl tinea în mâna”. Potrivit depozitiei martorului, inculpatul MF sarea când într-un picior, când în celalalt, spunând “Ce ai ma nebunule, ca nu-ti facui nimic?” , martorul neobservând ca MF sa-l loveasca pe PE, ci “doar tinea un bat sus pentru ca PE sa nu-l loveasca la cap.” Martorul a precizat ca prin afirmatiile facute în declaratiile date în cursul urmaririi penale la filele 28,29 în sensul ca cei doi se loveau reciproc a înteles la momentul declaratiilor respective sa relateze ca PE ataca, iar MF se apara ca sa nu fie lovit la cap de PE. Instanta apreciaza ca aceasta din urma precizare a declaratiei de catre martor reflecta realitatea, coroborându-se cu declaratiile martorei MA, cu declaratia inculpatului MF data în cursul urmaririi penale.
Retinând astfel, instanta are în vedere si împrejurarea ca organele de cercetare penala s-au marginit la luarea unei declaratii sumare martorului, în comparatie cu declaratia data de martor la instanta, martorul nefiind întrebat în concret cu privire la ce acte de lovire a perceput, succesiunea unor astfel de acte sau ce alte persoane s-au aflat în apropiere, pentru înlaturarea oricarui dubiu ulterior asupra situatiei de fapt percepute de un martor, organului de cercetare penala revenindu-i obligatia de a lamuri prin întrebari toate împrejurarile comiterii faptei.
Sustinerea inculpatului PE în sensul ca inculpatul MF a lasat jos plasele si l-a lovit cu parul pe care le transporta este neconforma cu realitatea, martorul GB precizând ca inculpatul MF cu batul pe care îl avea în mâna doar ” s-a aparat ca sa nu fie lovit la cap de PE”.
În ceea ce priveste proba în acuzare constând în declaratia martorului VG instanta retine ca în cursul cercetarii judecatoresti martorul a relatat (fila 59 d.i.) ca declaratiile de la filele 30,31 în dosarul de urmarire penala sunt semnate de el, însa datorita starii de sanatate nu îsi aminteste ce a declarat la politie, având în mod frecvent pierderi de memorie. La întrebarile instantei, martorul a precizat ca într-adevar în toamna anului 2010 s-a aflat pe drumul din satul B si a vazut pe inculpatul parte vatamata MF cum se deplasa pe partea dreapta a drumului, având asupra sa o bâta pe care atârna o galeata si în timp ce acesta se deplasa a observat pe PE cum a trecut strada, întâlnindu-se cu MF. Dupa acest moment, martorul a precizat ca cei doi s-au aflat la o distanta de 100 m de el, a auzit galagie, însa nu a putut preciza cine a vorbit primul, sustinând ca nu aude foarte bine, ca MF a lasat jos galeata, iar apoi martorul a intrat în curte, astfel ca nu a perceput în mod direct actiunile ulterioare ale celor doi. A subliniat ca nu l-a vazut pe MF lovindu-l pe PE si nici pe PE lovindu-l pe MF, întrucât a intrat în curte. De asemenea, martorul a precizat ca are probleme si cu vederea, astfel ca de la distanta la care se afla -100 m, nu a vazut ca cei doi sa se loveasca.
Observând nemijlocit starea de sanatate precara a martorului (paralizie pe partea dreapta, ochelari de vedere, vârsta înaintata), instanta apreciaza ca declaratia data de martor în cursul cercetarii judecatoresti, în sensul ca atât datorita problemelor de sanatate, cât si datorita distantei la care se afla -circa 100 m, precum si faptului ca ulterior a intrat în curte, acesta nu a perceput în mod direct conflictul dintre parti, este cea care corespunde realitatii.
Instanta apreciaza ca declaratia data în fata organului de cercetare penala de catre martor nu are o valoare probatorie superioara celei date în cursul cercetarii judecatoresti, în conditiile în care si în cursul urmaririi penale ascultarea martorului concretizata în declaratiile de la filele 30, 31 a fost administrata de asemenea la o perioada de timp semnificativa de la producerea incidentului -29.09.2010, respectiv 05.01.2011 si 23.02.2011, iar cele doua declaratii nu au fost scrise de catre martor, datorita starii sale de sanatate, ci de catre organul de politie, aspect constatat de instanta din aceea ca din compararea scrierii celor doua declaratii cu declaratia de la fila 28 dosar de urmarire penala rezulta elemente grafice identice.
Mai mult, ambii inculpati au confirmat faptul ca la momentul producerii incidentului martorul VG nu a fost de fata (filele 23,24 d.i.), inculpatul PE sustinând ca având în vedere distanta dintre locuinta martorului si locul incidentului, martorul nu putea observa sau auzi nimic, astfel ca sustinerea martorului VG din cursul cercetarii judecatoresti în sensul ca nu a perceput conflictul propriu-zis este apreciata de instanta ca fiind cea care reflecta realitatea.
Din moment ce nici în cursul urmaririi penale inculpatii nu au facut afirmatii cu privire la perceperea conflictului propriu-zis de catre martorul VG, pentru a evita contradictiile dintre declaratii evidentiate în cursul cercetarii judecatoresti, organul de cercetare penala ar fi trebuit sa procedeze la lamurirea acestor împrejurari, chiar daca aceasta ar fi presupus reaudierea martorilor si a partilor.
În concluzie, din probatoriul administrat în cauza rezulta cu certitudine ca inculpatul PE a lovit în mod nejustificat pe inculpatul M cu o teava metalica în zona piciorului stâng, actul de agresiune fiind perceput de doi martori (MA si GB), ale caror declaratii se coroboreaza cu concluziile certificatului medico-legal nr.1431/30.09.2010 (fila 15 d.u.p.), din care rezulta ca partea vatamata MF a suferit leziuni ” coapsa stânga pe fata laterala 1/3 medie 2 dungi echimotive violacei de 15/6 cm si 10/6 cm pe fond tumefiat” ce pot data din 29.09.2010, iar sustinerile inculpatului PE, în sensul ca MF a fost cel care a lovit primul, nu se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba.
Pe de alta parte, sub aspectul situatiei de fapt, probatoriul administrat în cauza a evidentiat ca inculpatul MF a lovit la rândul sau pe inculpatul PE în zona tâmplei, relevanta fiind în acest sens recunoasterea inculpatului MF din declaratia data la urmarire penala, coroborata cu concluziile certificatului medico-legal nr.1430/30.09.2010 (fila 19 d.u.p.), din care rezulta ca partea vatamata PE a suferit leziuni ” F stg. si lateroprincenos stg tumefactie violacee de 7/5 cm având suprapusa o exc. de 3/1 cm cu crusta serohematica”, însa doar în încercarea de a se apara de atacul inculpatului PE, relevante în acest sens fiind depozitiile martorilor, care au confirmat ca inculpatul MF doar s-a aparat, neexistând în speta nicio dovada certa ca inculpatul MF a lovit pe PE în mod nejustificat, pentru a-i aplica o corectie, dubiul rezultat din probe sub aspectul actiunilor sale retinute în rechizitoriu profitând inculpatului, care potrivit art.66 Cod procedura penala beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
În raport de situatia de fapt retinuta, instanta constata în ceea ce priveste fapta de lovire savârsita de catre inculpatul MF asupra partii vatamate PE existenta cauzei de înlaturare a raspunderii penale constând în legitima aparare.
Astfel, potrivit art.44 alin.1 Cod penal nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita în stare de legitima aparare, iar potrivit art.44 alin.2 Cod penal, pentru ca atacul sa legitimeze o aparare, trebuie sa material, imediat si injust, sa fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui interes obstesc si sa le puna în pericol grav.
De asemenea, si fapta savârsita în stare de legitima aparare trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii, respectiv sa fi fost necesara pentru înlaturarea atacului si sa fie proportionala cu gravitatea atacului.
Or, în cauza se constata îndeplinite atât conditiile referitoare la atac, cât si cele referitoare la aparare.
Astfel, atacul inculpatului PE s-a exercitat prin violenta fizica, fiind astfel un atac material, a creat un pericol care a amenintat direct partea vatamata MF, iar în momentul în care partea vatamata MF a ripostat, mai întâi aparându-se de lovituri cu o bâta, iar ulterior apucând la rândul sau teava metalica cu care era lovit, împrejurare în care în încercarea de deposedare a agresorului l-a lovit pe acesta în zona tâmplei, atacul era în curs de desfasurare, asa cum a rezultat din depozitiile martorilor si nu era permis de lege.
În ceea ce priveste conditia ca atacul sa puna în pericol grav persoana celui atacat, instanta apreciaza ca având în vedere vârsta înaintata a inculpatului F la momentul incidentului-70 de ani, starea de sanatate precara a acestuia, evidentiata prin înscrisurile medicale aflate în dosar (filele 140-143 d.u.p.), care în mod cert exista si în momentul savârsirii faptei, diferenta de vârsta de 20 de ani existenta între parti, agresiunea exercitata de catre inculpatul PE folosindu-se de o bucata de teava metalica, chiar daca nu a vizat zone vitale ale corpului, a fost de natura sa puna în pericol grav persoana inculpatului Mocanu Florian.
Apararea inculpatului MF a fost necesara pentru respingerea atacului, fiind realizata între momentul în care atacul a devenit iminent si momentul în care s-a consumat, a fost apta sa înlature atacul, a fost precedata de atac, nefiind probat cu certitudine, asa cum s-a mai aratat în analiza probatoriului, faptul ca inculpatul MF a exercitat primul în mod nejustificat vreun act de violenta asupra inculpatului PE.
Aparându-se de lovituri cu o bâta, iar ulterior apucând la rândul sau teava metalica cu care era lovit, împrejurare în care în încercarea de deposedare a agresorului l-a lovit pe acesta în zona tâmplei, instanta apreciaza ca inculpatul MF a realizat o aparare printr-o fapta prevazuta de legea penala a carei gravitate este apropiata de cea a atacului, pe cale de consecinta apararea fiind proportionala cu atacul, neconstituind o riposta exagerata, care ar fi antrenat incidenta în speta a prevederilor art.73 lit.a Cod penal.
În consecinta, în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.e C.proc.pen. cu referire la art.44 Cod penal instanta va achita inculpatul MF pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.2 Cod penal (fapta din 29.09.2010).
Retinerea legitimei aparari în favoarea inculpatului MF înlatura raspunderea civila delictuala a acestuia, ca atare nefiind întrunite conditiile art.998 actiunea civila promovata de partea civila PE, prin care acesta a solicitat obligarea inculpatului la plata de despagubiri materiale si daune morale pentru fapta de lovire din 29.09.2010, va fi respinsa ca neîntemeiata.
În drept, fapta inculpatului PE, care în data de 29.09.2010, în jurul orelor 14.00-15.00, pe fondul unei stari conflictuale vechi legate de limita proprietatilor partilor, a exercitat acte de violenta asupra partii vatamate MF, în drumul public al satului …….. cu consecinta producerii de leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 6-7 zile de îngrijire medicala, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2 C pen.
Având în vedere ca din concluziile certificatului medico-legal rezulta faptul ca partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, instanta retine incidenta în cauza a formei agravante a infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de alin. 2 al art. 180 C.pen.
Elementul material al laturii obiective a infractiunii a constat în actiunea de lovire a partii vatamate cu un obiect metalic în zona coapsei piciorului stâng.
Urmarea imediata a infractiunii consta în vatamarea corporala a partii vatamate …….. si cauzarea unor leziuni traumatice descrise în amanunt în certificatul medico-legal nr.1431/30.09.2010 (fila 15 d.u.p.)- leziuni care nu i-au pus viata în primejdie.
Legatura de cauzalitate dintre elementul material -actul de agresiune exercitate de inculpat si urmarea imediata este dovedita cu certitudine de mijloace de proba administrate, din care a rezultat faptul ca între actiunea de lovire si leziunile traumatice exista legatura directa de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauza sau conditie care ar fi putut sa întrerupa lantul cauzal.
Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma intentiei directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., inculpatul ………… prevazând rezultatul faptei, date fiind circumstantele în care a lovit-o pe partea vatamata – cu un obiect metalic- si urmarind producerea de leziuni acesteia, aspect concluzionat de instanta având în vedere motivatia actiunilor inculpatului, aceea de a aplica o corectie partii vatamate pe fondul neîntelegerii ivite în legatura cu linia de hotar.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanta va avea în vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) raportate în prezenta cauza, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstantele concrete ale savârsirii faptei si împrejurarile care agraveaza si cele care atenueaza raspunderea penala. Astfel, pe de o parte, instanta va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vatamate – integritatea fizica si psihica a persoanei, urmarile acesteia – leziunile traumatice, astfel cum acestea au fost descrise în certificatul medico-legal, dar si acelea care s-ar fi putut produce, si anume lezarea unui organ vital, cât si datorita starii de sanatate precare a partii vatamate.
La individualizarea sanctiunii, instanta are în vedere pe de o parte faptul ca în mod constant inculpatul ……… a negat savârsirea faptei, procesul penal neavând un rol educativ asupra sa, iar pe de alta parte faptul ca din fisa sa cu antecedente penale (fila 34 d.i.) rezulta ca nu a mai fost condamnat pentru savârsirea de infractiuni, însa prin ordonanta nr.111/05.06.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu a fost sanctionat cu amenda administrativa tot pentru o fapta de lovire.
Asadar, constatând ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpatul …………., instanta, potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., va condamna pe acesta pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. la o pedeapsa de 700 lei amenda penala, apreciind ca pedeapsa astfel stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.
Totodata, instanta va atrage atentia inculpatului ………….. asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
În temeiul art. 191 alin. 1 si 2 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen. instanta va obliga pe inculpat la plata sumei 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din aceasta suma 150 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmaririi penale, conform rechizitoriului, iar 50 lei cheltuieli efectuate în cursul cercetarii judecatoresti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
În temeiul art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.e C.proc.pen. cu referire la art.44 Cod penal achita inculpatul ……- fiul lui I. si E.., nascut la data de . în com. ……. domiciliat în comuna ………. cetatean român, studii 4 clase, pensionar, casatorit, stagiu militar satisfacut, fara antecedente penale, CNP…….. pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.2 Cod penal (fapta din 29.09.2010).
În temeiul art. 180 alin.2 C.penal cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a C.pen condamna pe inculpatul MF – fiul lui I SI E, nascut la data de …. în com. F., jud. . domiciliat în comuna ……… cetatean român, studii 4 clase, pensionar, casatorit, stagiu militar satisfacut, fara antecedente penale, CNP ……., la o pedeapsa de 800 lei amenda penala, pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente în forma agravata (fapta din 19.08.2009).
Atrage atentia inculpatului MF asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
În temeiul art. 180 alin.2 C.penal cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a C.pen condamna pe inculpatul PE – fiul lui I SI E, nascut la data de com. …….., domiciliat în comuna ………, cetatean român, studii 10 clase, fara ocupatie, casatorit, stagiu militar satisfacut, fara antecedente penale, CNP ……., la o pedeapsa de 700 lei amenda penala, pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente în forma agravata (fapta din 29.09.2010).
Atrage atentia inculpatului PE asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
În temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil admite în parte actiunea civila formulata de partea civila PE cu privire la fapta din 19.08.2009 si obliga inculpatul MF la plata catre aceasta parte civila a sumei de 38 lei reprezentând despagubiri materiale si 800 lei daune morale.
În temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil, respinge actiunea civila formulata de partea civila PE, având ca obiect obligarea inculpatului MF la plata sumei de 2100 lei, din care 2000 lei cu titlu de daune morale si 100 lei despagubiri materiale, pentru fapta din 29.09.2010, ca neîntemeiata.
Ia act ca partea vatamata MF nu s-a constituit parte civila în cauza.
În temeiul art. 191 alin. 1 si 2 C.proc.pen. rap. la art. 189 C.proc.pen. obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror, pentru inculpat -parte vatamata PE si de la comunicare pentru inculpat -parte vatamata MF.
Pronuntata în sedinta publica, astazi, 11.07.2011 la Judecatoria Tg-Jiu.
Presedinte, Grefier,
Red.Tehn.AGE
24.07.2011-2 ex.
1
