Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă penală nr. 71 din data de 10.01.2013
Dosar nr. …….
R O M Â N I A
Cod operator 2444
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEȚUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
Sentința penală nr. 71
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R.Z.N
Grefier: E.B.
Ministerul Public a fost reprezentant de procuror O.A.C din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale având ca obiect ca obiect vătămare corporală ( art. 181 alin.1 C.p.), privind pe inculpatul C.V.C și partea vătămată F.I.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul, asistat de avocat R.G., avocat B.A pentru partea vătămată, și martorii V.G. și G.I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care, au fost ascultați martorii V.G. și G.I., potrivit dispozițiilor art 327 C.proc.pen., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
De asemenea, potrivit art. 323 alin(4), s-a procedat la ascultarea inculpatului C.V.C., cele declarate de acesta fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța pune în discuția părților eventualitatea săvârșirii faptei de către inculpat, în stare de legitimă apărare.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că acest aspect se discută odată cu susținerea concluziilor pe fondul cauzei.
Avocat B.A., pentru partea vătămată, arată că se opune întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, nefiind incidente dispozițiile pentru reținerea stării de legitimă apărare.
Avocat R.G., pentru inculpat, învederează că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 alin(1) și (2) C.pen.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită condamnarea inculpatului la amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 C.proc.pen, cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit b C.pen. coroborat cu art. 76 lit e C.pen., având în vedere că fapta a fost săvârșită în urma provocării și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea Statului. Referitor la latura civilă a solicitat respingerea, ca neîntemeiată.
Avocat B.A., pentru partea vătămată, solicită condamnarea inculpatului, lăsând la aprecierea instanței cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, inculpatul făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 C.pr.pen. De asemenea a precizat că declarațiile martorilor D. sunt subiective, aceștia fiind părinții și respectiv prietena inculpatului și a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată apărătorul părții civile învederează că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 lei despăgubiri civile și suma de 45000 lei daune morale, astfel că solicită disjungerea laturii civile pentru audierea martorilor G.I I și D. N..
Constatând într-adevăr că părții civile i-a fost încuviințată în dovedirea pretențiilor civile proba cu martori, neadministrată până la acest termen, precum și că, sub aspectul laturii penale, cauza se află în stare de judecată, instanța pune în discuție disjungerea cauzei, sub aspectul laturii civile, și constituirea unui nou dosar.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului învederează instanței că nu se opun.
Instanța, deliberând asupra disjungerii laturii civile din dosarul penal de față, dispune disjungerea cauzei, sub aspectul laturii civile, și constituirea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 24.01.2013.
Avocat R. G., pentru inculpat, solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art.10 alin 1 lit.e C.proc.pen., cu aplicarea art. 44 alin 1, 2 ind 1 C.pen.
În subsidiar, solicită condamnarea inculpatului cu aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 74 și art. 76 lit b C.proc.pen. și art. 81 C.pen. , în raport de comportamentul inculpatului atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvântul, precizează că vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în dosarul de urmărire penală este partea vătămată F.I.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu nr. ……./P/2011, înregistrat sub nr. ……….., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.V.C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin(1) C.pen., cu aplicarea art. 73 lit. b C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că la data de 08.08.2011, partea vătămată și învinuitul au avut unele probleme în trafic, în timp ce fiecare își conducea autoturismul, partea vătămată F.I.,. autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare GJ-91-PAD, iar învinuitul, autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare GJ-05-DCL. Datorită acestor probleme, partea vătămată l-a urmărit pe învinuit, iar în momentul în care acesta a oprit, F.I. a oprit și el, între cei doi izbucnind un conflict, în timpul căruia s-au lovit reciproc, partea vătămată fiind cea care a provocat agresiunea. În continuare, în actul de sesizare al instanței, s-a reținut că întrucât învinuitul a fost însoțit de făptuitorul D.V., acesta din urmă a intervenit cu scopul de a stinge conflictul respectiv, încercând să îl imobilizeze pe F.I. . S-a reținut că faptuitorul D.V.V. nu a reușit să o imobilizeze pe partea vătămată, întrucât aceasta din urmă l-a prins de degetul mare de la mâna dreaptă și l-a tras cu putere. În urma țipetelor făptuitorului D.V.V., fiind auzite de tatăl acestuia, făptuitorul D.V., acesta din urmă a ieșit din locuința sa, ce se afla în imediata apropiere a locului conflictului, și a încercat să despartă părțile implicate în conflict, luându-l în brațe pe F.I. Datorită gălăgiei produse, în timpul altercației, la fața locului, s-au deplasat și ceilalți făptuitori, care însă nu au intervenit, doar au observat cum învinuitul și partea vătămată se loveau.
Situația de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului; plângerea și declarațiile părții vătămate; declarații martori; certificat medico-legale nr. 1071/12.09.2011 emis de SML Gorj; acte medicale.
Sub aspectul laturii civile, la termenul de judecată din data de 25.10.2012, înainte de citirea actului de sesizare al instanței, partea vătămată F.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal, cu suma de 3000 lei, reprezentând daune materiale, și 45000 lei, reprezentând daune morale.
La termenul de judecată din data de 25.10.2012, înainte de începerea cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 320 ind. 1 C.proc.pen. introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelarea soluționării proceselor, inculpatul a declarat personal că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe de care a luat cunoștință cu ocazia prezentării materialului de urmarire penală și pe care și le însușește.
Cu toate acestea, nefiind lămurită asupra situației de fapt reținută în actul de sesizare, și întrucât, în ipoteza în care în urma cercetării judecătorești rezulta că inculpatul ar fi săvârșit fapta, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței, ar fi beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă, neavând nicio culpă în faptul că instanța a dispus continuarea judecății, instanța a luat act de faptul că inculpatul C.V.C. a înțeles să beneficieze de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.proc.pen. și a dispus continuarea cercetării judecătorești.
La același termen de judecată, a fost ascultat inculpatul C.V.C. , potrivit art. 323 C.proc.pen, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 08.11.2012 a fost ascultată și partea vătămată F.I., potrivit art. 326 C.proc. pen.; în aceeași ședință, sesizând contradicții în declarațiile acesteia, a făcut aplicarea art. 325 alin(1) C.proc.pen. și a procedat la citirea declarațiilor date de partea vătămată în cursul urmăririi penale.
La același termen de judecată, au fost ascultați, sub prestare de jurământ, martorii D.L.M., D.V.M., D.V. și N.A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 29.11.2012, au fost ascultați, sub prestare de jurământ, martorii F.M., F.I., V.I., G.B.M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 10.01.2013, au fost ascultați, sub prestare de jurământ, martorii GI și VG, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În cauză, partea vătămată F.I. a mai fost examinată în cursul lunii decembrie 2012 și s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 2091/7.12.2012, întocmit de SML Gorj, din ale cărui concluzii instanța constată că afecțiunile suferite de aceasta nu constituie deficiență funcțională semnificativă, nu se încadrează în gradul de invaliditate, însă prezintă o incapacitate adaptativă de cca 5 % până în prezent și în continuare pentru încă 12 luni de la data expertizei, după care urmează a fi reevaluat. Din același act medical, instanța reține că pentru vindecarea leziunilor suferite au fost necesare același număr de îngrijiri medicale, de 40-45 zile, astfel cum s-a stabilit și prin certificatul medico-legal nr. 1071/12.09.2011 emis de SML Gorj.
Analizând actele și lucrările dosarului, atât probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține:
La data de 08.09.2011,în jurul orelor 21:00, după ce pe raza satului Sohodol, comuna Tismana, au trecut cu autoturismele pe care le conduceau, unul pe lângă altul, inculpatul C.V.C. oprind mașina în curtea familiei D., partea vătămată a întors mașina, a oprit pe partea dreaptă a carosabilului, în fața curții familiei D, s-a dat jos din mașină și, înainte ca inculpatul să coboare din autoturismul condus de acesta, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, iar inculpatul, pentru a se apăra, a lovit-o la rândul său pe partea vătămată cu un pumn. În continuare, cei doi s-au lovit reciproc, pe o grămadă de pietre, între aceștia intervenind făptuitorul D. V. V, împrejurare în care partea vătămată i-a rupt degetul, ulterior intervenind martorul D.V., care a luat-o pe partea vătămată și a scos-o din curte.
Astfel, din declarațiile inculpatului C.V.C., a căror consecvență s-a păstrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății(filele 14-16, 40 d.u.p, 17 și 73 d.j.), instanța reține, în esență, că la data de 08.09.2011, în jurul orelor 21.00, în timp ce se deplasa cu autoturismul, marca Dacia, cu nr. de înmatriculare GJ-05-DCL, pe drumul comunal din satul Sohodol, a observat că din sens opus venea autoturismul, marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare GJ-91-PAD, inculpatul, continuându-și drumul, a oprit și parcat autoturismul în curtea martorei D.M.. Imediat, după ce a oprit, înainte de a coborî din autoturism, inculpatul, văzând-o pe partea vătămată F.I. la geamul portierei stânga față și deschizând portiera, pentru a o întreba ce vrea, a fost lovită de aceasta cu un pumn în zona capului. În continuare, inculpatul a arătat că a împins-o pe partea vătămată, care a revenit, a lovit-o din nou cu pumnul în cap, după care i-a tras tricoul peste cap și a lovit-o cu pumnii în zona capului. De asemenea, inculpatul a declarat că după ce s-a dat jos din mașină și a reușit să își dea tricoul, tras de partea vătămată pe cap, jos, cei doi au început să se lovească reciproc cu pumnii, după care s-au îmbrâncit, iar acesta a căzut pe o grămadă de pietre, moment în care partea vătămată a continuat să îl lovească. A mai declarat inculpatul că inițial a intervenit făptuitorul D. V. V., iar ulterior și martorii D. V., D.L. și N. A., care după ce au reușit să o ia pe partea vătămată au scos-o din curte.
Declarațiile inculpatului, sub aspectul situației de fapt reținută și, în special, asupra împrejurărilor în care s-a declanșat altercația dintre cele două părți, se coroborează cu toate declarațiile martorilor, prezenți la fața locului.
Așadar, din declarația martorei G.B.M. (fila 44), audiată în fața instanței de judecată, persoană neimplicată în nici un fel în conflict și care nu are nicio legătură cu niciuna din părți, prezentă în momentul în care a izbucnit conflictul, instanța reține că în seara conflictului, fiind la poartă cu martora D. M. și fratele acesteia, când a inculpatul C.V.C. și a parcat autoturismul în curtea familiei D. și în momentul imediat următor și partea vătămată care a parcat pe partea dreaptă, în fața locuinței familiei D., a văzut-o pe partea vătămată F.I., care s-a dat jos din mașină și s-a dus spre mașina inculpatului C.V. și, înainte ca acesta să se dea jos din mașină, l-a lovit pe inculpat cu un pumn în zona feței. Totodată, martora a precizat că înainte să îl lovească pe inculpat, acesta nu i-a adresat părții vătămate nicio injurie și că, de altfel, nici nu ar fi avut timp întrucât intenționa să se dea jos din mașină.
În același sens a declarat și martora D.M. (filele 23-24 d.u.p, 27 d.j.), că în seara zilei de 08.09.2011, fiind la poartă cu martora G.B., când a venit inculpatul și a parcat mașina în curtea familiei sale, și în urma acestuia și partea vătămată, a văzut cum, înainte să coboare din mașină, inculpatul C.V.C. a fost lovit cu pumnul în față de către partea vătămată F.I. . A mai declarat martora că partea vătămată l-a lovit de mai multe ori pe inculpat cu pumnul în zona capului și pe corp, i-a tras tricoul pe față inculpatului, după care a continuat să îl lovească.
De asemenea, declarațiile mai sus reținute se coroborează și cu declarațiile martorilor D.L., D. V. și N. A., ce au ieșit din casă la zgomotul de afară și au perceput nemijlocit continuarea faptelor. Astfel, martorul D. V. a declarat că, în urma țipetelor celor două părți implicate în conflict, a ieșit afară și i-a văzut pe inculpat și partea vătămată cum se loveau reciproc, cu pumnii și picioarele, și că s-a dus și a scos-o pe partea vătămată afară din curte, după care a luat legătura cu tatăl acesteia, căruia i-a comunicat să vină să vadă ce a făcut fiul acesteia. Martorul D. V. a mai arătat că de la fiul acestuia știe că partea vătămată este cea care s-a dus la mașina inculpatului și a tăbărât pe acesta.
Martora D.L. a declarat că, atunci când a ieșit afară, l-a luat pe fiul acesteia, D.V V., care era între inculpat și partea vătămată, pe o grămadă de pietre, pentru a-i îngriji degetele și i-a lăsat pe cei doi, lovindu-se în continuare reciproc. De la fiul acesteia, martora știe că înainte ca inculpatul să se dea jos din mașină a fost lovit de partea vătămată, care i-a pus tricoul în cap inculpatului, după care s-au lovit reciproc.
Martorul N.A. (filele 25-26 d.u.p., 29 d.j.)a declarat că a ieșit din casă în momentul în care inculpatul și partea vătămată încetaseră să se mai lovească și că la întrebarea acestuia cu privire la motivul pentru care se află în curtea proprietatea sa, partea vătămată i-a răspuns, gesticulând din mâini, tot aceasta fiind cea care era intrigată de întrebare.
Cu toate acestea, în ceea ce privește împrejurările în care s-a declanșat conflictul, partea vătămată F.I., din ale cărei declarații instanța reține că acesta a manifestat inconsecvență pe întreg parcursul procesului penal, a susținut, inițial(fila 6 d.u.p.), că în seara zilei de 08.09.2011, în jurul orelor 21:00, pe raza satului Sohodol, a fost așteptată de către inculpat cu o bâtă în mijlocul drumului și, fiindu-i frică să nu îi spargă parbrizul, a oprit autoturismul și, instantaneu, a fost lovită de inculpat cu bâta peste mână, intenția acestuia fiind să o lovească în cap, iar, ulterior(fila 11 d.u.p.), că în aceeași seară, conducând autoturismul proprietate personală, pe raza satului Sohodol, s-a intersectat cu autoturismul condus de inculpat, care venea din sens opus și care din cauza vitezei mari i-a aruncat pietriș de la roți, înfundându-i capota și spoilerul și că auzind aceste zgomote a oprit mașina și constatând avariile și că inculpatul oprise de asemenea la 30m, l-a întrebat de ce conduce cu viteză, însă inculpatul s-a dus la mașina, de unde a luat o bâtă de baseball, cu care a lovit-o în zona capului, pentru ca, în final(fila 25 d.j), în fața instanței de judecată, să susțină că în seara zilei de 08.09.2011 a fost așteptată de familia D. și inculpat, care i-a făcut semn să oprească și când a coborât inculpatul a lovit-o cu pumnul de mai multe ori, iar martorul D.V. cu o bâtă de baseball.
În atari condiții, instanța nu poate reține nicio declarație a părții vătămate asupra împrejurărilor inițiale ale faptelor de care este acuzat inculpatul, întrucât nu pot servi la aflarea adevărului câtă vreme art. 75 C.proc.pen. impune cerința ca declarațiile părții vătămate să se coroboreze cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În acest sens, nici mama părții vătămate, martora F. M., nu a putut declara în sensul celor relatate de fiul acesteia, astfel că la interpelarea instanței cu privire la aspectul relativ la care dintre cei doi a lovit primul, martora a arătat(fila 42 d.j.) că nu știe dacă prima lovitură a fost aplicată de inculpat sau de partea vătămată.
În ceea ce privește declarațiile martorilor G.I. și V.G., propuși de partea vătămată, instanța constată că aceștia nu au relevat o altă situație de fapt, decât cea reținută în prezenta.
Prin urmare, instanța consideră că fapta inculpatului, care inițial a fost lovit de partea vătămată cu un pumn în zona feței, de a se apăra împotriva loviturilor continuate de acesta, concretizată în lovituri aplicate părții vătămate, a fost săvârșită în stare de legitimă apărare, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 44 alin(1) și (2) C.pen.
Potrivit art. 44 alin(1) C.pen., nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.
Conform art. 44 alin(2) C.pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
Așadar, pentru a conchide că în speță este vorba de o cauză care înlătură caracterul penal al faptei- legitima apărare, instanța a reținut îndeplinite condițiile acesteia în ceea ce privește atacul părții vătămate și acțiunile inculpatului-apărarea.
În concret, instanța consideră că atacul părții vătămate îndeplinește condițiile de a fi material, direct, imediat, injust și pune în pericol grav persoana inculpatului.
În ceea ce privește caracterul material al atacului, acesta trebuie să fie exercitat prin mijloace fizice și să se îndrepte împotriva existenței fizice a valorii sociale ocrotite. Așa cum s-a afirmat în doctrină, atacul este material atunci când pentru efectuarea lui se recurge la violență fizică, cu sau fără folosirea unor mijloace ofensive. În cauza pendinte, instanța consideră că această cerință nu comportă discuții din moment ce toți martorii prezenți la fața locului au declarat că partea vătămată a aplicat inculpatului un pumn în față, iar susținerea contrară a părții vătămată nefiind susținută de nicio probă, declarațiile tatălui și mamei acesteia al căror conținut s-a bazat doar pe relatările fiului neconstituind probe directe care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt.
Atacul este direct atunci când se pune în pericol nemijlocit valorarea socială ocrotită. În cauză, nici această condiție nu poate fi pusă la îndoială câtă vreme ce partea vătămată l-a agresat pe inculpat în mod nemijlocit, prin aplicarea loviturii cu pumnul în zona feței.
Caracterul imediat al atacului presupune ca acesta să fie iminent sau în curs de desfășurare. În cazul atacului în curs de desfășurare, acesta legitimează o apărare atâta timp cât nu s-a epuizat. Din probele administrate în cauză rezultă că în momentul în care inculpatul a ripostat lovind-o pe partea vătămată, atacul acesteia era în curs de desfășurare, fiind astfel îndeplinită condiția atacului de a fi imediat. Totodată, nicio parte nu contestă și nici un martor nu declară că atacul și apărare nu au avut un caracter de continuitate.
Referitor la condiția atacului de a fi injust, lipsa autorizării acestuia de către ordinea juridică îi conferă acestuia caracterul de a fi injust. În speță, acțiunea părți vătămate constând în lovirea inculpatului cu pumnul în zona feței, provocându-i leziuni în zona capului, este o faptă penală, în privința căreia, dacă inculpatul făcea demersurile necesare, inclusiv o plângere penală, putea fi eventual urmărită și sancționată penal.
În ceea ce privește condiția atacului de a pune în pericol grav valorile arătate în art. 44 alin(2) C.pen., caracterul grav al pericolului care amenință valorile sociale ocrotite se apreciază în funcție de intensitatea atacului, de urmările pe care acesta le poate produce, condiția fiind îndeplinită atunci când atacul implică producerea unui rău greu de remediat. Așadar, dintre condițiile atacului săvârșit de partea vătămată asupra inculpatului, pericolul grav suportă discuție, dar este justificat de acțiunile părții vătămate, care s-a dus la mașina inculpatului și fără o discuție prealabilă l-a lovit inițial cu un pumn în față, după care, după ce i-a pus tricoul în cap, a continuat să îl lovească cu pumnii și picioarele și de faptul că apărarea s-a realizat printr-o faptă prevăzută de legea penală, care a fost precedată de atac, săvârșită asupra agresorului, necesară pentru înlăturarea atacului și proporțională cu gravitatea acestuia. În acest context, reacția inculpatului de a o lovi la rândul său pe partea vătămată cu pumnii și picioarele constituie un reflex natural de apărare și, prin urmare, un act necesar comis în legitimă apărare.
Nu în ultimul rând, relativ la pericolul grav al valorilor arătate în art. 44 C.pen., cerut pentru reținerea legitimei apărări, în prezenta cauză, instanța are în vedere că partea vătămată a continuat atacul, ce ulterior s-a materializat în lovituri reciproce ale ambelor părți, în urma cărora acestea au fost pline de sânge. Astfel, din declarațiile martorilor D. L., D.M., D.V., N.A., instanța reține că după conflict, partea vătămată prezenta urme de sânge pe față, iar inculpatul atât pe față cât și pe spate.
În continuare, instanța va analiza condițiile apărării, pentru ca aceasta să beneficieze de efectul justificativ, respectiv acțiunile pentru care este acuzat inculpatul.
Așadar, pentru a se reține legitima apărare, este necesar ca aceasta să îmbrace forma unei fapte prevăzute de legea penală, să fie necesară și să fie proporțională cu gravitatea atacului.
În cauză, apărarea inculpatului s-a materializat într-o faptă penală, pentru care de altfel a și fost trimis în judecată, fiind vorba de o faptă tipică, din moment ce inculpatul a acționat, animat de dorința de a se apăra de acțiunile părții vătămate.
Totodată, fapta inculpatului a fost necesară pentru înlăturarea atacului, câtă vreme aceasta a fost săvârșită în intervalul în care s-a declanșat atacul și până la finalizarea acestuia.
Referitor la condiția apărării de a fi proporțională cu gravitatea atacului, instanța o consideră a fi întrunită în cauză, din moment ce inculpatul a ripostat asemenea părții vătămate cu pumnii și picioarele. Astfel, cu excepția părții vătămate, toate persoanele audiate în cauză au declarat că inculpatul și partea vătămată s-au lovit reciproc cu pumnii și picioarele. În acest sens, susținerea părții vătămate potrivit căreia inculpatul l-a lovit cu o bâtă de baseball nu e susținută de nicio dovadă, martorii prezenți la fața locului relatând că nu cunosc ca inculpatul să posede un astfel de obiect și nici nu au văzut un astfel de obiect la fața locului. Mai mult, nici părinții părții vătămate, martorii F.M. și F. I. care deși au ajuns la finalul conflictului, nu au declarat că ar fi văzut un astfel de obiect, ci doar că partea vătămată le-a relatat că a fost lovită cu o bâtă de baseball.
Așadar, constatând îndeplinite condițiile atacului și apărării, pentru reținerea legitimei apărări, instanța reține în continuare că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b C.pen., întrucât inculpatul nu a acționat sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții, determinată de pumnul primit de la partea vătămată, câtă vreme atacul acesteia din urmă a fost continuu, fără a exista un interval de timp între acesta și acțiunile inculpatului, în care eventual ar fi avut timp să reflecteze asupra violențelor săvârșite de partea vătămată asupra sa.
Față de cele ce preced, reținând îndeplinite condițiile atacului părții vătămate și ale apărării inculpatului, iar nu săvârșirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de agresiunea părții vătămate, instanța va dispune achitarea inculpatului C.V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, întrucât fapta de care este acuzat nu constituie infracțiune, existând o cauză care înlătură caracterul penal al faptei – starea de legitimă apărare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța nu poate primi susținerea apărătorului părții vătămate F.I. avocat B.A., potrivit căreia în cauză este imposibilă pronunțarea unei soluții de achitare câtă vreme inculpatul și-a recunoscut vinovăția și a solicitat ca judecata să se facă potrivit dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.proc.pen., deoarece admisibilitatea procedurii nu înseamnă obligația judecătorului de a condamna pentru săvârșirea infracțiunii reținute în actul de inculpare. Procesul penal parcurge – chiar în cazul aplicării procedurii simplificate – etapa dezbaterilor și a ultimului cuvânt acordat inculpatului, iar instanța își păstrează intacte atributele de deliberare și de decizie, dispunând rezolvarea acțiunii penale. Mai mult, în prezenta cauză instanța a efectuat cercetare judecătorească, în urma căreia a reținut, în parte, aceeași situație de fapt, dar săvârșită în alte împrejurări.
Așadar, simpla manifestare de voință a inculpatului de a i se aplica procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 C.proc.pen., nu conduce în mod automat la declanșarea procedurii abreviate, în cauza de față, instanța a luat act de recunoașterea inculpatului și a dispus continuarea judecății potrivit dreptului comun și, în consecință, a efectuat cercetare judecătorească.
În plus, dispozițiile art. 320 ind. 1 C.proc.pen, nu pot să contravină principiului aflării adevărului, înscris în art. 3 C.proc.pen., care impune ca în desfășurarea procesului penal să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, principiu ce garantează respectarea dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Totodată, întrucât procesual penal român este guvernat de regulile sistemului continental, unde contează adevărul obiectiv, ar fi de neconceput condamnarea inculpatului pentru o altă infracțiune decât cea săvârșită, chiar dacă acesta ar fi ajuns la o “înțelegere”; cu acuzatorul în acest sens.
Față de cele preced, având în vedere cu prioritate aflarea adevărului obiectiv în cauză, instanța va dispune achitarea inculpatului C.V.C., pentru săvârșirea în stare de legitimă apărare a infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C.pen.
În baza art. 192 alin(1) pct. 1 lit. a C.proc.pen, va obliga partea vătămată F.I. la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art.10 alin(1) lit.e C.proc.pen., dispune achitarea inculpatului C.V.C., fiul lui V. și C., născut la data de ……, în Tg-Jiu, Jud. Gorj, de cetățenie română, fără antecedente penale, CNP ………., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin(1) C.pen.
Dispune disjungerea cauzei, sub aspectul laturii civile, și constituirea unui nou dosar, cu termen la data de 24.01.2013.
În baza art. 192 alin(1) pct. 1 lit. a C.proc.pen, obligă partea vătămată F.I. la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpatul prezent la dezbateri și Ministerul Public, și de la comunicare pentru partea vătămată, lipsă la dezbateri.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.01.2013.
Președinte,
R.Z.N.
Grefier,
E.B.
