Judecătoria Darabani Sentinţă penală nr. 6 din data de 17.09.2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DARABANI
Sentința penală nr.
Ședința publică din
Instanța constituită din :
Președinte –
Grefier –
Ministerul Public este reprezentat de : Procuror –
Pe rol, judecarea acțiunii penale privind pe inculpatul H. D., domiciliat în xxxx, str. xxxxxx, nr.xx, bl. xx, ap.x , județ xxxx, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de “vătămare corporală gravă din culpă”, prevăzută și pedepsită de art.184 alin. 2 și 4 C.pen. și partea vătămată A. V.din xxxxx, str. xxx, nr. xx, județul xxxxx.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din xxxxx, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta sentință, termen la care, motivat de cererea apărătorului părții civile, av.xxxx, pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru xxxxx iar ulterior,motivat de lipsa concluziilor scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, xxxxx.
Lucrările din timpul ședinței de judecată au fost înregistrate potrivit art. 304 Cod procedură penală, nu s-au solicitat copii după notele grefierului și nici transcrierea înregistrării.
INSTANȚA,
Prin rechizitoriul nr.xxxx din xxxx, Parchetul de pe lângă Judecătoria xxxxx a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului H. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de “vătămare corporală gravă din culpă”, prevăzută și pedepsită de art.184 alin. 2 și 4 C.pen., faptă constând în aceea că, la data de xxxxx, în jurul orelor xxxx, în timp ce manevra cu spatele autoutilitara marca xxxx cu nr. de înmatriculare xxxxx în parcarea autogării xxxxxx a acroșat-o pe partea vătămată A. V. de xxxx ani din xxxx, jud. xxxxx , cauzându-i astfel leziuni traumatice vindecabile în 85-90 zile de îngrijiri medicale conform concluziilor specialiștilor din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală xxxxxx inserate în certificatul medico-legal nr. xxxx din xxxx.
In dovedirea situației de fapt și a răspunderii penale a inculpatului, la urmărirea penală au fost administrate următoarele mijloace de probă:
– proces-verbal de sesizare din oficiu ( f. 7);
– plângerea și declarațiile părții vătămate ( f. 8; 18,19; 35);
– proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă acestuia (f.9-17);
certificatul medico-legal nr.xxxx din xxxxx întocmit de specialiștii din cadrul Serviciului de Medicină Legală xxxx ( copie) ( f. 20 dosar);
– declarațiile martorilor (f. 31-33; 36-40 );
– adresa nr. 2774/21.02.2012 întocmită de Primăria orașului xxxxx prin care se atestă că segmentul de drum unde a survenit accidentarea victimei este(era) drum public și era deschis circulației rutiere la data critică ( xxxxx) ( f. 49);
completările la certificatul medico-legal nr.xxxx din xxxx întocmite de specialiștii din cadrul Serviciului de Medicină Legală xxxxxx ca urmare a solicitărilor în acest sens ale prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria xxxxx ( f. 46);
– declarațiile inculpatului ( f. 23-25; 77).
La cercetarea judecătorească au fost administrate următoarele mijloace de
:declarațiile martorilor(f. 60, 68, 106,125,126 ), proba cu înscrisuri și j .i cu expertiză tehnică autovehicule circulație realizată de expertul tehnic xxxx( f.47-58, 88-89 ds.).
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 30.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale(f.24 ds.).
In cauză a fost introdus, în calitate de asigurător de răspundere civilă, Bulgarski Imoti Vienna Insurance Group(cod BG 04) din Bulgaria , iar ca mandatar – B.A.A.R. – Societateam Uniqa Asigurări S.A.
Inculpatul H. D., prin declarația dată în instanță, a recunoscut și regretat fapta pentru care a fost trimis în judecată, dar nu se consideră vinovat de producerea acesteia pentru că nu a văzut-o pe partea vătămată în timp ce efectua manevra de întoarcere(f.37 ds.).
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază ca temeinic dovedită, următoarea situație de fapt:
La data de xxxxxx, în jurul orelor xxx, inculpatul H. D. a parcat autoutilitara marca xxxxxxx cu numărul de înmatriculare xxxxx în parcarea autogării xxxxxxxx, revenind după aproximativ 10 minute.
Inculpatul s-a urcat la volanul autoutilitarei, s-a asigurat, uitându-se în oglinzile retrovizoare, după care a început manevra de mers înapoi, deplasându-se aproximativ 0,50 metri , împrejurare în care nu a observat că în spatele autovehiculului se deplasa, în calitate de pieton, partea vătămată A. V. de xx ani din orașul xxxxxx, impactându-1.
In urma accidentului, partea vătămată a fost proiectată pe carosabil suferind leziuni la nivelul șoldului stâng, fiind necesar transportul acestuia de urgență la Spitalul Județean xxxxxx, unde a fost operată.
S-a procedat la testarea cu aparatul etilotest în vederea stabilirii eventualei alcoolemii în aerul expirat a conducătorului auto sau a pietonului , rezultatul fiind zero în ambele cazuri.
In urma examinării medico-legale efectuată de specialiști din cadrul S.M.L. xxxxxxx privind vătămarea corporală suferită de numitul A. V., prin
certificatul medico-legal nr. xxx/xxxx s-a stabilit un număr de 85 – 90 zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.
Pe timpul efectuării cercetărilor, inculpatul H. D. a adoptat o atitudine de recunoaștere și regretare a faptei comise, încercând o conciliere cu partea vătămată cu privire la pretențiile sale civile , achitându-i totodată suma de 4.000 lei.
Prin rechizitoriu s-a reținut că accidentul de circulație s-a produs din culpa atât a inculpatului, cât și a părții vătămate, respectiv inculpatul nu a respectat prevederile art. 54 din “Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează sa efectueze o întoarcere ori sa meargă cu spatele, este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure ca o poate face fără sa perturbe circulația sau sa pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic” și art. 128 alin 2 din H.G 1391/2006 “în locurile in care mersul înapoi este permis, dar vizibilitatea in spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de cel puțin o persoană aflată în afara vehiculului. Persoana care dirijează manevrarea cu spatele a unui vehicul este obligată sa se asigure că manevra se efectuează fără a pune în pericol siguranța participanților la trafic”
Totodată, partea vătămată A. V. a încălcat prevederile art. 167 din HG 1391/2006, respectiv : “Se interzice pietonilor si persoanelor asimilate acestora să traverseze partea carosabilă prin fața sau prin spatele vehiculului oprit in stațiile mijloacelor de transport public de persoane, cu excepția cazurilor în care există treceri pentru pietoni, semnalizate corespunzător.
în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei în materialitatea sa , a încercat să acrediteze ipoteza culpei exclusive a părții vătămate A. V. Astfel, inculpatul a invocat prevederile art.72 alin.(4) din O.U.G. 195/2002 prezentându-1 însă în mod trunchiat respectiv “Pietoni surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise)…(sau a nerespectării altor obligații stabilite prin normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor…”omițând în mod voit citarea tezei finale a articolului susmenționat care stipulează “… în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația pe acel sector”, prevederi legale /obligații care sunt reliefate de art. 165 alin. 2 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 în care se statuează că “în cazul în care vizibilitatea în spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai când conducătorul acestuia este dirijat de cel puțin o persoană aflată în afara vehiculului”, obligații pe care învinuitul le-a ignorat în momentul în care a manevrat dubita sa – care nu era prevăzută cu geamuri în partea posterioară și era cu volan pe partea dreaptă – în marșarier din alveola/locul de parcare al Autogării xxxxx înspre drumul public deschis circulației publice la respectiva dată.
Pe de altă parte, completările la certificatul medico-legal nr. xxxxx din xxxxx solicitate de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria
xxxxxxx ca urmare a cererii formulate în acest sens, în apărare, de inculpat prin avocatul ales, au infirmat posibilitatea ca leziunile să fi fost cauzate prin lovituri/căzături multiple astfel încât , coroborând rezultatele actelor medico-legale întocmite în cauză cu declarațiile martorilor – și în principal a martorului ocular/direct, nemijlocit xxxxx – rezultă că acestea (leziunile) au fost cauzate numai de impactarea/împingerea părții vătămate A. V. de către autovehiculul condus de inculpatul H. D. urmată de căderea susmenționatei părți vătămate pe carosabilul acoperit cu înveliș asfaltic. De asemenea, este de menționat că într-adevăr este posibil – după cum susține inculpatul și este confirmat și de medicul legist în completările la certificatul medico-legal nr. xxxx din xxxx întocmite de specialiștii din cadrul Serviciului de Medicină Legală xxxxx , că leziunile suferite de partea vătămată să se fi amplificat ca urmare a afecțiunilor sale organice preexistente ( maladia “PARKINSON”) dar acest aspect nu exclude culpa inculpatului, rezultatul socialmente periculos fiind progresiv în timp.
Din raportul de expertiză în cauză rezultă că accidentul s-a produs din următoarele cauze:
inculpatul H. D., de la începerea manevrei de mers înapoi nu s-a asigurat temeinic că poate face această manevră fără să pună în pericol pe ceilalți participanți la trafic, încălcând astfel prevederile art.54 alin.(l) din O.U.G. 195/2002;”
inculpatul H. D. , care la manevra de mers înapoi, neavând vizibilitate totală asupra traseului imediat pe care urma să-1 parcurgă autoutilitara, a pornit fără să fie dirijat de o persoană aflată înafara autovehiculului său, încălcând astfel prevederile art. 128 alin.(2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002;
administratorul societății”xxxxx”, care nu a amenajat incinta autogării cu marcaje pentru parcare, astfel încât să nu permită autovehiculelor ieșirea cu spatele în str.xxxxx, sau să numească o persoană care să dirijeze autovehiculele care nu au vizibilitate totală la mersul înapoi;
administratorul străzii xxxxx , respectiv Primăria or.xxxxx, care nu a amenajat prin marcaje și indicatoare această stradă în zona autogării, astfel încât toți participanții la trafic , inclusiv pietonii, să se poată deplasa în deplină siguranță;
nu se poate considera a fi vinovat de producerea acestui accident partea vătămată A. V.
Au fost respinse obiecțiunile formulate de inculpat asupra concluziilor raportului de expertiză pentru următoarele considerente:
Nu se poate face referire la art.72 din O.U.G.915/2002 și nici la art. 167 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, deoarece:
partea vătămată nu s-a angajat în traversarea unei străzi ; aceasta s-a deplasat de la o bancă din incinta autogării spre un autobuz care urma să parcheze în incinta autogării. Nu se poate vorbi de obligațiile părții vătămate de a urma un anume traseu amenajat, deoarece acesta nu există nici în prezent în autogara ” xxxxxx” sau pe strada xxxxx, așa după cum s-a arătat și în raport.
S-a apreciat că inculpatul a încălcat prevederile art.128 alin.(2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, deoarece autoutilitara xxxxx este prevăzută cu două oglinzi retrovizoare(dreapta și stânga) care nu asigură vizibilitatea în toată zona din spate a acesteia și, în consecință, orice persoană aflată în spatele autovehiculului nu poate fi observată de conducătorul auto. Partea vătămată aflată, din nefericire, în zona fără vizibilitate din spatele autoutilitarei, nu a încălcat nicio prevedere din legislația specifică, deoarece nici autogara și nici strada nu sunt amenajate pentru circulația pietonilor, iar aceștia trebuie să aibă posibilitatea să se deplaseze terestru.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța reține culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație.
în drept, fapta inculpatului H. D. , care la data de XXXXX, în jurul orelor XXXX, în timp ce manevra cu spatele autoutilitara marca XXXXXX cu nr. de înmatriculare XXXXXXX în parcarea autogării XXXX a acroșat-o pe partea vătămată A. V. de XX ani din XXXXXX, jud. XXXXXX , cauzându-i astfel leziuni traumatice vindecabile în 85-90 zile de îngrijiri medicale conform concluziilor specialiștilor din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală XXXXXX inserate în certificatul medico-legal nr. XXXXX din XXXXX, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de “vătămare corporală gravă din culpă”, prev. de art.184 alin.(2) și (4) Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța va ține cont de criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, dar și de persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, dar fără a fi recidivist, în cauză fiind aplicabile prevederile art.37 lit.a) și b) și art.38 alin.(2) teza I Cod penal, este șomer, căsătorit, are 2 copii minori în întreținere.
Inculpatul a avut un bun comportament anterior comiterii faptei, a depus eforturi pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții vătămate civile,plătind acesteia suma de 3.370 lei, dar nereușind să ajungă la o înțelegere privind acoperirea integrală a prejudiciului, a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul desfășurării procesului penal, motive pentru care, vor fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a), b) și c) Cod penal.
Ținând cont de toate aceste aspecte, instanța va condamna inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare, pe care o consideră suficientă pentru atingerea țelului și scopului pedepsei prev. de art.52 Cod penal.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României ( hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu
lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 teza I Cod penal, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că “dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 lit. a teza I- Cod penal nu se va face în mod automat prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal”, decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 Cod procedură penală, este obligatorie, urmând astfel ca instanța să îi dea deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.
Astfel, în raport cu natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 Cod penal raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a -Il-a și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
în ceea ce privește modalitatea de a pedepsei față de criteriile expuse și constatând că sunt întrunite cerințele prev. de art.81 Cod penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare calculat conform art.82 Cod penal.
în baza art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate.
în baza art.71 alin.(5) Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Referitor la acțiunea civilă, partea vătămată A. V. s-a constituit parte civilă la termenul din 7 iunie 2012(f.24 dosar) cu suma totală de 30.000 lei, din care : 10.000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale. Partea civilă a recunoscut că inculpatul i-a plătit suma de 3.370 lei, reprezentând 2.370 lei contravaloarea unei proteze medicale și suma de 1.000 lei.
în cauză a fost introdus asigurătorul de răspundere civilă – Societatea de Bulgarski Imoti Vienna Insurance Group(cod BG 04 actualmente Bulstrad) din Bulgaria , Societatea Uniqa Asigurări S.A. București și Biroul Asigurătorilor de Vehicule din România (B.A.A.R.).
în dovedirea pretențiilor civile, partea civilă a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Prejudiciul invocat de partea civilă trebuie dovedit potrivit Normelor aprobate prin Ordinul C.S.A. nr.5/2010 și a dispozițiilor de drept comun din Codul civil privind răspunderea delictuală.
Din declarațiile martorei XXXXX rezultă că a primit de la partea vătămată suma de 2.000 lei pentru a-i presta diferite activități constând în lucrarea terenului grădină, săpat și alte activități(f. 126 ds.), precum și faptul că partea vătămată a cheltuit suma de 4.000 lei pentru spitalizare și medicamentație. Și martorul XXXXX (f.144 ds.) confirmând că grădina părții vătămate , după accident, a fost lucrată de alte persoane care au fost plătite și că a aflat că partea vătămată a împrumutat bani pentru a plăti muncitorii.
Instanța va reține ca dovediră numai suma de 2.000 lei pentru plata lucrărilor efectuate de martora xxxxx și va respinge pretențiile pentru cheltuielile de spitalizare și medicamentație care nu au fost dovedite cu chitanțe, din contra, inculpatul H. D. făcând dovada achitării medicamentelor.
In ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea civilă, potrivit art.14 alin.(3) C.pr.pen. rap. la art.998 C.civ., “orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-1 repara”.
De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirile având rolul de a da o compensare victimei.
Din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din numărul mare de zile în care a fost indisponibilizată la pat, traumele fizice și psihice suferite, care au afectiv participarea acesteia la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
Ca urmare, instanța apreciază că suma de 1.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral.
Autovehiculul condus de către inculpat la data producerii accidentului avea plătită Cartea Verde încheiată în Bulgaria. Potrivit disp.art.54 alin.(2) din Legea nr. 136/1995: ” Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.48 alin.(2)”, iar potrivit art.48 alin.(2) din aceeași lege ” Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, în una din următoarele situații:
a) dacă numărul de înmatriculare/înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor internaționale de asigurare VALABILE în România;
b) dacă posedă documente internaționale de asigurare VALABILE în România”.
Prin adresa OJ 0937/29.03.2013, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România confirmă valabilitatea asugurării autoturismului înmatriculat sub nr.TX 1501 XC la data de 26 mai 2011 – data producerii accidentului și că, în conformitate cu prevederile art.54 alin.(2) coroborate cu cele ale art.48 alin.(2) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, precum și în baza art.4.5 din Regulamentele Interne ale Sistemului Internațional Carta Verde, B.A.A.R. va reprezenta interesele Societății Bulgai^ki Imoti Vienna Insurance Group( actualmente Bulstrad)din Bulgaria, care va răspunde în calitate de asigurător de răspundere civilă, prin mandatarul său legal din România – Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Din aceste motive instanța a dispus scoaterea din cauză a S.C.Uniqa Asigurări S.A.
Față de cele ce preced, în baza art.55 alin.(l), art.50 din Legea nr. 136/1995, va obliga asigurătorul de răspundere civilă BULGARSKI IMOTI VIENNA INSURANCE GROUP (BULSTRAD), prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA să plătească părții civile A. V. suma de 10.000 lei daune morale.
Va respinge celelalte pretenții civile.
Va obliga asigurătorul de răspundere civilă BULGARSKI IMOTI VIENNA INSURANCE GROUP (BULSTRAD), prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA să plătească părții civile AROTĂRIȚEI VASILE suma de 1.000 lei reprezentând onorariu apărător ales.
în baza art.lll alin.(6) din O.U.G. 195/2002 va fi prelungit dreptul de circulație a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, dar nu mai mult de rămânerea definitivă a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Condamnă pe inculpatul H. D., xxxxxxxxx, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. (2) și (4) Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) Cod penal , art. 76 lit. e) Cod penal la pedeapsa de 3 luni închisoare.
In baza art. 71 alin. (2) Cod penal interzice inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) Cod penal.
în baza art. 81-82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și3 luni.
în baza art. 359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate.
în baza art. 71 alin. (5) Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
în baza art. 55 alin. (1), art. 50 din Legea nr. 136/1995 obligă asigurătorul de răspundere civilă BULGARSKI IMOTI VIENNA INSURANCE GROUP
(BULSTRAD), prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA să plătească părții civile AROTĂRIȚEI VASILE suma de 10.000 lei daune morale. Respinge celelalte pretenții civile.
Obligă asigurătorul de răspundere civilă BULGARSKI IMOTI VIENNA INSURANCE GROUP (BULSTRAD), prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA să plătească părții civile A. V. suma de 1.000 lei reprezentând onorariu apărător ales.
In baza art. 191 alin. (1) Cod procedură penală obligă inculpatul H. D., să plătească 780 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prelungește dreptul de circulație a inculpatului pe o durată de 30 zile, dar nu mai mult de rămânerea definitivă a hotărârii.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru partea civilă A. V. și asigurătorul de răspundere civilă BULGARSKI IMOTI VIENNA INSURANCE GROUP (BULSTRAD), prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA.
Pronunțată în ședință publică la data de xxxxxx 2013.
