Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă penală nr. 72 din data de 15.01.2014
Dosar nr. xxxxx/193/2009* Art. 189 alin. 2 Cod penal
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BOTOȘANI – SECȚIA PENALĂ
JUDEȚUL BOTOȘANI
Ședința publică din xx.xx.xxxx
PREȘEDINTE –
GREFIER –
Ministerul Public, prin procuror –
SENTINȚA PENALĂ NR. xxx
La ordine judecarea cauzei penale privind pe inculpatul P. P. M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de “lipsirea de libertate în mod ilegal”; prev. și ped. de art. 189 Cod penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din xx.xx.xxxx, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:
J U D E C A T A :
Asupra acțiunii penale de față:
Prin rechizitoriul nr. XXXX/X/XXXX din xx.xx.xxxx, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. P. M., pentru săvârșirea infracțiunii de “viol”, prev. și ped. de art. 197 Cod penal, comisă prin aceea că, în ziua de xx.xx.xxxx, între orele XX-XX în locuința sa, situată pe B-dul X din mun. Botoșani a întreținut raporturi sexuale normale repetate și orale cu părțile vătămate P. L. A. (în vârstă de 15 ani) și C. D. C.(în vârstă de 16 ani) împotriva voinței acestora prin exercitarea de violență fizică și psihică, cu mențiunea că la comiterea actelor infracționale au participat și numiții P. I.și P. E. C., fiul inculpatului.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. XXX/xx.xx.xxxx, în temeiul art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul P. P. M. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de viol în formă continuată prevăzute și pedepsite de art. 197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41,42 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de viol prevăzute și pedepsite de art. 197 alin.1 și 2 Cod penal, deoarece părțile vătămate P. L. A. și C. D. C. și-au retras plângerile.
A condamnat pe inculpatul P. P. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute și pedepsite de art. 189 alin.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art. 189 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 7 ani închisoare (parte vătămată P. L. A.) și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută și pedepsită de art. 189 alin.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art. 189 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 7 ani închisoare (parte vătămată C. D. C.).
În temeiul art.33 lit. a, 34 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A aplicat dispozițiile art.71, 64 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal.
S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la data de xx.xx.xxxxla data de xx.xx.xxxx.
A menținut măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara și obligațiile impuse acestuia prin decizia nr.XXX din xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani-secția penală.
A constatat că părțile vătămate P. L. A. și C. D. C.nu s-au constituit părți civile în cauză.
A obligat părțile vătămate să plătească statului câte 85 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanța a reținut că părțile vătămate P. L. A. și C. D. C. și-au retras plângerea formulată împotriva inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art.197 alin.1 Cod penal, însă prin interpretarea probatoriului administrat a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute și pedepsite de art.189 alin.2 Cod penal, fapte pentru care a fost extins procesul penal, în cursul cercetării judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, P. P. M., invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
A arătat inculpatul în motivarea apelului că, înainte de a interveni retragerea plângerii prealabile, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise în infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, fixând astfel și cadrul procesual. Pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată era imperios necesară existența unității de conținut: fiecare acțiune îndeplinește condițiile legale pentru existența aceleiași infracțiuni. Prin urmare infracțiunea de viol în formă continuată nu putea fi săvârșită decât prin privarea de libertate a părților vătămate în intervalul orar 17,00 – 22,45, având în vedere și faptul că infracțiunea de viol absoarbe în conținutul său infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
A mai arătat inculpatul că, un alt aspect care nu a fost avut în vedere la motivarea soluției de condamnare este cel al venirii părților vătămate în locuința inculpatului. Aspectele reținute de prima instanță (martorul P. I. obișnuia să aducă la domiciliul inculpatului, pe care îl cunoștea de mai mult timp, femei pentru întreținerea de raporturi sexuale contra cost; același martor și-a exprimat anterior intenția de a întreține raporturi sexuale cu cele două fete într-un loc de lângă terasa X, intenție despre care inculpatul a fost anunțat de fiul său P. E. C.; când inculpatul le-a spus părților vătămate motivul real pentru care au fost aduse în acel loc, acestea au părăsit imediat imobilul; după ce părțile vătămate au revenit, inculpatul le-a adresat expresii vulgare, jignitoare și amenințări cu acte de violență, obligându-le să se dezbrace în vederea întreținerii de raporturi sexuale) relevă intenția inculpatului de a întreține acte sexuale cu cele două fete și nu intenția de a le priva de libertate. Dacă ar fi avut această intenție, inculpatul ar fi putut să o facă încă de la venirea pentru prima dată a celor două în locuința sa. De altfel, activitățile de lipsire de libertate nu pot preexista infracțiunii de viol, ci își recapătă autonomia dacă privarea de libertate se realizează fără a se repeta activitatea de întreținere de acte sexuale.
Un alt aspect lăsat nelămurit de prima instanță, pe care-1 invoca inculpatul ar fi fost cel al consumării și epuizării infracțiunii de lipsire de libertate, infracțiune continuă care se prelungește în chip natural după momentul consumării până la încetarea activității infracționale. Această infracțiune nu a fost probată nici sub aspect subiectiv, prima instanță neindicând forma de vinovăție sau probele care conturează intenția inculpatului de a le priva de libertate pe cele două părți vătămate.
A mai criticat sentința și sub aspectul lipsei de rol activ de care a dat dovadă prima instanță, aceasta neaudiind în mod nemijlocit pe martorii PO., PA. și GO. cu privire la noua încadrare juridică dată în urma extinderii procesului penal. Procedând astfel prima instanță a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, prin imposibilitatea acestuia de a pune întrebări martorilor cu privire la noua încadrare juridică care nu a fost avută în vedere în cursul urmăririi penale.
Ca urmare, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta de lipsire de libertate nu există.
Tribunalul Botoșani prin dec.pen. nr. XXXX/xx.xx.xxxx, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. P. M. împotriva sentinței penale nr.XXX din xx.xx.xxxxa Judecătoriei Botoșani, pe care a menținut-o.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că motivele invocate de inculpatul apelant se referă, în primul rând, la imposibilitatea coexistenței între infracțiunea de viol în formă continuată și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, această ultimă infracțiune fiind absorbită de cea dintâi.
S-a reținut că, deși privitor la infracțiunea de viol s-a pronunțat încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerilor prealabile (aspect care nu se numără printre motivele de apel), soluționarea problemei de drept puse în discuție de inculpat impune și verificarea încadrării juridice a faptelor de viol comise de inculpat, și anume dacă în mod corect s-a reținut săvârșirea acestor infracțiuni în formă continuată. In cazul repetării actelor sexuale prin constrângere exercitată o singură dată asupra aceleiași părți vătămate, în baza aceleiași rezoluții, până la satisfacerea apetitului sexual (care diferă de la bărbat la bărbat), s-a stabilit că acestea reprezintă acte ce se succed într-o unitate de timp și de loc, iar în situația în care între ele nu se interpun alte activități există o unitate de execuție materială caracteristică unității naturale de infracțiune. S-a apreciat că nu este și situația în speță. în prezenta cauză s-au analizat actele sexuale întreținute alternativ cu două părți vătămate, într-un interval de timp care exclude de la sine reținerea unității naturale de infracțiune. Din acest punct de vedere s-a apreciat ca relevante vârsta inculpatului și starea acestuia influențată de consumul de alcool, împrejurări care, coroborate cu cele arătate mai sus, au condus la concluzia că în mod corect încetarea procesului penal s-a dispus pentru două infracțiuni prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește susținerile că infracțiunea de viol comisă în formă continuată absoarbe infracțiunea de lipsire de libertate, în sensul că intervalele dintre actele sexuale ce intră în conținutul unității legale se includ în această unitate s-a apreciat că sunt nefondate și se întemeiază pe confuzia între infracțiunea de viol în formă continuată ca unitate legală și actul sexual ca unitate naturală. S-a motivat că, este unanim acceptat că infracțiunea de viol în formă simplă absoarbe infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal pe durata actului sexual. In situația repetării mai multor asemenea acte în executarea aceleiași rezoluții infracționale este evident că aceste acte vor absorbi lipsirea de libertate necesară realizării fiecăruia dintre ele, însă intervalele de timp dintre actele sexuale (intervale care în speță au o durată semnificativă) constituie o realitate faptică și juridică distinctă. Prin urmare în mod justificat prima instanță a tratat distinct aceste fapte.
În ceea ce privește motivul de apel că prima instanță nu a dat o corectă apreciere probatoriului, s-a reținut că hotărârea atacată se referă în detaliu la situația de fapt care a determinat reținerea faptelor de lipsire de libertate, fiind indicate atât intervalele orare, cât și probele avute în vedere (filele 7-9 din sentință). Au fost analizate în acest scop atât declarațiile inculpatului și ale celor două părți vătămate, cât și declarațiile martorilor, motiv pentru care s-a apreciat că aceste declarații reflectă preocuparea primei instanței pentru clarificarea și stabilirea corectă a situației de fapt.
S-a mai constatat că, reținând justificat existența infracțiunii prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, prima instanță a omis să dea eficiență prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal și în privința acestei infracțiuni, având în vedere că cele două părți vătămate au fost lipsite de libertate în mod repetat, atât anterior realizării actelor sexuale, cât și între aceste acte, împrejurările de timp și de loc conducând la concluzia că și aceste activități au fost comise în executarea aceleiași rezoluții. Astfel, instanța de apel a constatat că din aceste motive rezultă și neconcordanța între reținerea unor infracțiuni de viol în formă continuată.
Alături de infracțiuni de lipsire de libertate în formă simplă. Fiind în apelul declarat de inculpat, iar reținerea formei continuate de săvârșire (cauză de agravare a răspunderii penale) ar echivala cu înrăutățirea situației acestuia în propria cale de atac, tribunalul nu a pus în discuție o schimbare de încadrare juridică în acest sens.
În ceea ce privește faptul că inculpatul a invocat și încălcarea dreptului său la apărare prin aceea că prima instanță nu a procedat la o nouă audiere a martorilor PO., PA. și GO. cu privire la infracțiunile de lipsire de libertate, fiind astfel lipsit de dreptul de a pune nemijlocit întrebări acestor martori referitor la noua încadrare juridică, tribunalul a apreciat că martorii nu erau chemați să declare asupra unei anumite încadrări juridice, ci asupra împrejurărilor de fapt pe care le-au perceput, împrejurări cu privire la care au declarat amănunțit, în condiții de contradictorialitate ce i-au oferit inculpatului asistat de apărători posibilitatea de a formula toate întrebările pe care le considera relevante.
În considerarea celor expuse și văzând că nu sunt date motive de nelegalitate sau netemeinicie care să fie luate în discuție din oficiu, instanța de apel a respins apelul ca nefondat, menținându-se hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, arătând în motivele de recurs că: a) – instanța nu a fost sesizată legal cu judecarea a două infracțiuni de lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin.2 Cod penal, fiind încălcate prevederile art.336 alin. 1, lit.a Cod procedură penală care atrag nulitatea absolută a hotărârii de condamnare conform art. 197 alin.2 Cod procedură penală; b) – judecătorul care a judecat cauza în fond, având ca obiect două infracțiuni de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin.2 Cod penal s-a aflat în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.47 alin.2 Cod procedură penală și art.48 alin.1 lit. a Cod procedură penală; c) – pe fond nu s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor, având în vedere că cele două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzut de art. 189 alin.2 Cod penal sunt absorbite în conținutul celor două infracțiuni complexe de viol prevăzute de art. 197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și d)- s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei greșite hotărâri de condamnare.
Curtea de Apel Suceava pronunțându-se prin dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx, a admis recursul inculpatului, a fost casată decizia Tribunalului în integralitatea sa, iar sentința Judecătoriei în parte, menținându-se actele și lucrările dosarului până la data de xx.xx.xxxx, precum și declarația părții vătămate C. D. C.de retragere a plângerii din data de xx.xx.xxxx, cauza fiind trimisă primei instanțe pentru rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că în cauză este dat motivul de incompatibilitate prevăzut de art.47 alin.2 Cod procedură penală. Astfel, prin încheierea de ședință din xx.xx.xxxx, în baza art.336 alin.1 lit. a Cod procedură penală, instanța de fond a dispus extinderea procesului penal cu privire la două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute și pedepsite de art.189 alin.1 Cod penal, motivând că din declarațiile părților vătămate și ale martorilor GO. D., P. I.și P. E. C. a rezultat că inculpatul le-a reținut pe cele două părți vătămate, le-a împiedicat efectiv să se deplaseze și să acționeze după voința lor între raporturile sexuale și după terminarea ultimului raport sexual.
Având în vedere că prima instanță a indicat probele din care rezultă comiterea celor două infracțiuni de lipsire de libertate, arătând și în ce constau acestea, respectiv că inculpatul le-a împiedicat pe cele două părți vătămate să se ” deplaseze după voința lor între raporturile sexuale și după terminarea ultimului raport sexual, precum și faptul că a reținut că infracțiunea de viol absoarbe în conținutul său doar infracțiunea de lipsire de libertate strict necesară realizării actului sexual prin constrângere și că dacă victima este reținută și după consumarea actului sexual, infracțiunea de lipsire ilegală își recapătă autonomia, precizând “așa cum s-a întâmplat în cauză”, Curtea de Apel apreciind că judecătorul și-a exprimat părerea cu privire la existența celor două infracțiuni de lipsire de libertate, cât și cu privire la probele pe care se sprijină o astfel de soluție, a admis recursul, a casat în totalitate sentința, cât și decizia penală și a trimis cauza primei instanțe spre rejudecare.
De asemenea, au fost menținute actele și lucrările dosarului efectuate de prima instanță până la data xx.xx.xxxx inclusiv, a menținut și declarația de retragere a plângerii penale formulată de partea vătămată C. D. C. și a stabilit ca, în rejudecare să aibă în vedere și celelalte aspecte invocate în motivele de recurs.
Reinvestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. XXX din xx.xx.xxxx, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.proc.pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul P. P. M. (fiul lui P. și M., născut la xx.xx.xxxx în mun. Botoșani jud. Botoșani, domiciliat în mun. Botoșani B-dul. X nr. Y jud. Botoșani, cetățean român, fără antecedente penale, studii 12 clase, divorțat, administrator SC “X” SRL Botoșani, CNP XXXXXXXXXXXXX), pentru săvârșirea infracțiunii de “viol” în formă continuată, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., deoarece partea vătămată P. L. A. și-a retras plângerea.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.proc.pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul P. P. M. (fiul lui P. și M., născut la xx.xx.xxxx în mun. Botoșani jud. Botoșani, domiciliat în mun. Botoșani B-dul. X nr. Y jud. Botoșani, cetățean român, fără antecedente penale, studii 12 clase, divorțat, administrator SC “X” SRL Botoșani, CNP XXXXXXXXXXXXX), pentru săvârșirea infracțiunii de “viol”; în formă continuată, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., deoarece partea vătămată C. D. C.și-a retras plângerea.
În baza art. 334 C.proc.pen. a dispus schimbarea încadrărilor juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus extinderea acțiunii penale, prin încheierea din xx.xx.xxxx față de inculpatul P. P. M. (fiul lui P. și M., născut la xx.xx.xxxx în mun. Botoșani jud. Botoșani, domiciliat în mun. Botoșani B-dul. X nr. Y jud. Botoșani, cetățean român, fără antecedente penale, studii 12 clase, divorțat, administrator SC “X” SRL Botoșani, CNP XXXXXXXXXXXXX), în sensul reținerii a două fapte de “lipsire de libertate în mod ilegal”, prev. și ped. de art. 189 alin. 2 C.pen., aflate în concurs real, părți vătămate fiind P. L. A. și C. D. C.
A condamnat pe inculpatul P. P. M. (fiul lui P. și M., născut la xx.xx.xxxx în mun. Botoșani jud. Botoșani, domiciliat în mun. Botoșani B-dul. X nr. Y jud. Botoșani, cetățean român, fără antecedente penale, studii 12 clase, divorțat, administrator SC “X” SRL Botoșani, CNP XXXXXXXXXXXXX), pentru săvârșirea infracțiunii de “lipsire de libertate în mod ilegal”; față de partea vătămată P. L. A., prev. și ped. de art. 189 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b C.pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
A condamnat pe inculpatul P. P. M. (fiul lui P. și M., născut la xx.xx.xxxx în mun. Botoșani jud. Botoșani, domiciliat în mun. Botoșani B-dul. X nr. Y jud. Botoșani, cetățean român, fără antecedente penale, studii 12 clase, divorțat, administrator SC “X” SRL Botoșani, CNP XXXXXXXXXXXXX), pentru săvârșirea infracțiunii de “lipsire de libertate în mod ilegal”; față de partea vătămată C. D. C., prev. și ped. de art. 189 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b C.pen. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, și anume pe cea de 6 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul P. P. M. să execute 7 ani închisoare în regim de detenție.
A aplicat dispozițiile art. 71, art. 64 lit. (a) teza a II-a și lit. (b) C.pen..
În temeiul art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsa stabilită perioada reținerii luată prin Ordonanța nr. XXXX/xx.xx.xxxxde Poliția mun. Botoșani.
În temeiul art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsa stabilită perioada arestării preventive, respectiv xx.xx.xxxxla xx.xx.xxxx.
A constatat că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara și obligațiile impuse acestuia prin dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani au încetat de drept prin dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxxa C. Ap. Suceava.
A luat act că partea vătămată P. L. A.nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. în temeiul art. 17 C.proc.pen. raportat la dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx a C. Ap. Suceava, prin care a fost casată în totalitate sent.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, având în vedere și dispozițiile art. 2 coroborat cu art. 38518 C.proc.pen., instanța a constatat că nu se poate pronunța din oficiu asupra acțiunii civile pentru persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă P. L. A., parte vătămată în procesul penal.
A luat act că partea vătămată C. D. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. în temeiul art. 17 C.proc.pen. raportat la dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxxa C. Ap. Suceava, prin care a fost casată în totalitate sent.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, având în vedere și dispozițiile art. 2 coroborat cu art. 385 C.proc.pen., instanța a constatat că nu se poate pronunța din oficiu asupra acțiunii civile pentru persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă P. L. A., parte vătămată în procesul penal.
A luat act că partea vătămată C. D. C.nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. în temeiul art. 17 C.proc.pen. raportat la dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxxa C. Ap. Suceava, prin care a fost casată în totalitate sent.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, având în vedere și dispozițiile art. 2 coroborat cu art. 385 C.proc.pen., instanța a constatat că nu se poate pronunța din oficiu asupra acțiunii civile pentru persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă C. D. C., parte vătămată în procesul penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 coroborat cu art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b C.proc.pen. a obligat pe inculpatul P. P. M. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 450 lei.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a obligat partea vătămată P. L. A. (fiica lui D. și A., născută la xx.xx.xxxxîn mun. Botoșani jud. Botoșani, domiciliată în mun. Botoșani al. X nr. Y sc. Z et. T ap. U jud. Botoșani, CNP XXXXXXXXXXXXX) să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a obligat partea vătămată C. D. C.(fiica lui D. și R. M., născută la xx.xx.xxxx în mun. Botoșani jud. Botoșani, domiciliată în com. Curtești sat Mănăstirea Doamnei jud. Botoșani, CNP XXXXXXXXXXXXX) să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de xx.xx.xxxx, în jurul orei 12.00, numitul P. I.a apelat-o pe partea vătămată C. D. C.cunoscând numărul de telefon a acesteia de la martorul R. I. . Cei doi au stabilit să se întâlnească în jurul orei 15.00 în zona parcului X pentru a face cunoștință și eventual a începe o relație de prietenie cu mențiunea că partea vătămată C. D. C. i-a precizat numitului că va veni însoțită de o prietenă de-a sa, respectiv de cealaltă parte vătămată P. L. A.. Numitul P. I.era însoțit la rândul său de numitul GO. D.-C. și de martorii R. I. și G. D. -D.. Cei menționați mai sus s-au întâlnit la ora și locul stabilit, după care s-au plimbat pe pietonalul Unirii.
În jurul orei 16.00 numitul P. I.i-a telefonat numitului P. E. C., propunându-i să-1 viziteze la domiciliul său situat pe b-dul X nr.Y din mun. Botoșani, în spatele barului “X”. în consecință, numitul P. I.și numitul GO. D.-C., însoțiți de cele două părți vătămate s-au deplasat la locuința numitului P. E. C., fiul inculpatului P. P. M.. Cei în cauză au intrat în una dintre încăperi, unde au consumat capucino și au ascultat muzică. între martori și părți vătămate s-a creat o atmosferă de intimitate. Martorii R. I. și G. D. D. nu au fost de acord să se deplaseze împreună cu învinuiții la domiciliul inculpatului P. P. M..
În timp ce părțile discutau, la un moment dat, a intrat în încăperea respectivă inculpatul P. P. M. care se afla în stare vădită de ebrietate. Acesta a strigat la cele două părți vătămate, ordonându-le să se dezbrace pentru a întreține cu el raporturi sexuale. La auzul acestor expresii, părțile vătămate au părăsit locuința inculpatului. La scurt timp numitul P. I. le-a telefonat celor două minore rugându-le să se întoarcă pentru a continua discuția asigurându-le că inculpatul P. P. M. a plecat din casă. Părțile vătămate au fost de acord și, în consecință, au revenit la locuința inculpatului
Între timp, P. P. M. se deplasase la barul X din imediata apropiere unde a mai consumat băuturi alcoolice, după care s-a întors la domiciliu. La vederea celor două părți vătămate inculpatul P. P. M. s-a adresat acestora cu expresii jignitoare și amenințări cu acte de violență, obligându-le să se dezbrace în vederea întreținerii de raporturi sexuale.
Partea vătămată P. L. A. a încercat să părăsească imobilul însă inculpatul P. P. M. a lovit-o cu palma în zona feței, a izbit-o de ușă, după care a continuat să o agreseze, într-o încăpere alăturată. Ulterior, revenind în camera în care se aflau și ceilalți tineri, inculpatul a trântit-o pe partea vătămată P. L. A., după care le-a amenințat pe cele două minore avertizându-le că dacă nu vor întreține raporturi sexuale vor fi omorâte din bătaie. Prin atitudinea sa de o intensă violență fizică și verbală, inculpatul P. P. M. a creat o stare puternică de temere atât părților vătămate cât și celorlalți tineri din încăpere, respectiv numiții PO. I., P. E. C. și GO. D.-C., în condițiile în care inculpatul le-a ordonat și acestora din urmă să se dezbrace pentru a întreține fiecare raporturi sexuale normale și orale cu părțile vătămate. La insistențele numitului PO. I., inculpatul P. P. M. i-a permis părții vătămate C. D. C.să părăsească locuința în jurul ore 19.40 reținând-o însă pe partea vătămată P. L. A. cu care a continuat să întrețină raporturi sexuale până în jurul orei 23.00
După ce au reușit să scape din locuința inculpatului, părțile vătămate au sesizat organele de poliție cu privire la abuzul sexual la care au fost supuse.
A mai reținut prima instanță că în cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale, părțile vătămate au arătat că au întreținut raporturi sexuale normale și orale atât cu inculpatul P. M.cât și cu numiții P. E. C. și P. I.de frică să nu fie agresate mai ales că P. I.le-a spus să nu mai plângă și să nu mai tremure pentru că P. P. M. se va enerva și mai tare.
În ceea ce privește atitudinea părților vătămate față de numiții P. I.și P. E. C. C., s-a reținut că declarațiile acestora au fost contradictorii în sensul că inițial au susținut că și numiții menționați au fost constrânși psihic de către inculpatul P. P. M. să întrețină cu ele raporturi sexuale după care au revenit asupra declarațiilor arătând că aceștia nu au fost amenințați în nici un mod în acest sens fiind de acord să aibă raporturi sexuale cu fiecare din ele. Din declarațiile părților vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor și ale inculpatului a rezultat că cele două minore P. L. A. și C. D. C.au fost obligate să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul P. P. M. care a exercitat asupra lor atât acte de constrângere fizică, cât și psihică. Din comportamentul părților s-a dedus că au acceptat să întrețină raporturi sexuale cu numiții P. I.și P. E. C., însă nu în condițiile impuse de inculpatul P. P. M. și mai ales în prezența acestuia, sub imperiul stării de temere ce a fost creată prin atitudinea violentă a inculpatului. S-a putut aprecia că părțile vătămate au preferat să întrețină raporturi sexuale cu tinerii P. E. C. și P. I. pentru a nu fi supuse la a întreține un număr mai mare de raporturi sexuale cu inculpatul P. P. M..
Numai în ceea ce-1 privește pe numitul GO. D.-C., atitudinea procesuală a părților vătămate a fost constantă. Acestea au declarat că martorul a fost amenințat, cu acte de violență, de inculpat să se dezbrace și să aibă raporturi sexuale cu partea vătămată P. L. A., însă acesta a mimat actul sexual după care a cerut permisiunea să plece invocând ca pretext că trebuie sa ¬și ia ghiozdanul din sala de cursuri.
În consecință, față de numitul GO. D.-C. s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin.1, 2 din Cod penal, în baza art. 10 lit. d Cod proc. penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile elementului material al infracțiunii.
Față de numiții P. I. și P. E. C. s-a dispus soluția de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul comiterii a două infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. 1, 2 Cod penal, întrucât există dubiul, cu privire la acceptul părților vătămate de a întreține raporturi sexuale cu aceștia, precum și cu privire la libertatea celor doi martori în exprimarea voinței de a avea acte sexuale cu minorele.
Prima instanță a respins ca neutilă cauzei solicitarea de reaudiere a martorilor de la urmărirea penală, raportat la faptul că declarațiile acestora sunt anterioare datei de xx.xx.xxxx, fiind menținute de instanța de recurs. Proba cu cercetarea locului săvârșirii faptei și modalității de părăsire de către părțile vătămate a acestuia a fost respinsă ca nefiind pertinentă, raportat la obiectul cauzei. De asemenea, proba în circumstanțiere a fost respinsă, raportat la poziția de nerecunoaștere a inculpatului, iar ancheta socială ca nefiind utilă cauzei.
De asemenea, susținerile inculpatului că faptele de “lipsire de libertate” nu au existat au fost înlăturate de instanță, deoarece acesta a realizat lipsirea de libertate a părților vătămate minore timp de mai multe ore, circa 6 ore, conform declarațiilor părților vătămate C. D.C. și P. L., martorii P. E. C., GO. D.-C. și C. A. F..
Pe baza probatoriului administrat, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de “lipsire de libertate”, prev. și ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, condamnându-1 în baza acestui text de lege.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii “viol” în formă continuată, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., prima instanță a dispus încetarea procesului penal, deoarece părțile vătămate P. L. A. și C. D. C.și-au retras plângerea.
Constatând că cele două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 189 alin.2 Cod penal au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev de art.33 lit.a Cod penal, instanța a contopit pedepsele conform art.34 lit. b Cod penal, iar la pedeapsa cea mai grea a aplicat un spor de 6 luni închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată reținerea inculpatului din ziua de 07 noiembrie 2007 precum și arestarea preventivă a acestuia de la 12 noiembrie 2007 la xx.xx.xxxx.
În privința laturii civile, prima instanță a reținut că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în proces și că nici nu li se pot acorda din oficiu daune morale
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la data de xx.xx.xxxx a declarat apel inculpatul P. P. M. care invocă motive de nelegalitate și netemeinicie
În motivarea apelului inculpatul susține că instanța nu a fost legal investită cu cele două infracțiuni de lipsire de libertate prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal, a încălcat prevederile art.336 alin.1lit. a Cod procedură penală, întrucât deși procurorul a fost de acord cu schimbarea încadrării juridice nu i s-a cerut și nici nu a declarat că pune în mișcare acțiunea penală sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prevăzute de art.189 alin.2 Cod penal. Nu au fost respectate nici prevederile art.334 Cod procedură penală, inculpatul fiind audiat în mod superficial tară a fi întrebat dacă are sau nu probe în apărare și s-a renunțat la audierea părții vătămate C. D. C., deși inculpatul s-a opus categoric acestui lucru, declarația martorei fiind necesară pentru stabilirea adevărului și încadrarea corectă a faptelor.
Ca al doilea motiv de nelegalitate se precizează că la termenul din xx.xx.xxxx, anterior dezbaterilor în fond, instanța nu a reținut și nici nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de inculpat prin apărător de a fi schimbată încadrarea juridică a faptelor din două infracțiuni de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin.2 Cod penal în două infracțiuni complexe de viol prevăzute de art. 197 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 și 42 Cod penal, lucru care se impunea cu atât mai mult cu cât chiar instanța de recurs a indicat ca în rejudecare să fie avută în vedere și această situație.
Sentința este criticată și pentru faptul că inculpatul a fost lipsit efectiv de dreptul la apărare, respingându-se lista de probe de la fila 27 dosar, inclusiv probele în circumstanțiere, iar în final se susține că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt prin condamnarea inculpatului fără să existe probe certe cu privire la vinovăția acestuia.
Tribunalul Botoșani examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alim2.Cod procedură penală a apreciat ca fiind întemeiat apelul declarat pentru următoarele considerente:
“După cum s-a arătat în precedent, prin motivele depuse la Curtea de Apel Suceava (filele 19-33 dosar recurs) inculpatul P. P. M. a criticat sentința penală nr.XXX din xx.xx.xxxxa Judecătoriei Botoșani, cât și Decizia nr.XXXX din xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani ca fiind netemeinice și nelegale pentru patru considerente (filele 21-22 ds recurs):
a) -instanța nu a fost sesizată legal cu judecarea a două infracțiuni de lipsire de libertate prevăzute de art.189 alin.2 Cod penal, fiind încălcate prevederile art.336 alin.1 lit.a Cod procedură penală care atrag nulitatea absolută a hotărârii de condamnare conform art. 197 alin.2 Cod procedură penală;
b) -judecătorul care a judecat cauza în fond, având ca obiect două infracțiuni de lipsire de libertate prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal s-a aflat în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.47 alin.2 Cod procedură penală și art.48 alin.1 lit.a Cod procedură penală;
c) -pe fond nu s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor, având în vedere că cele două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzut de art.189 alin.2 Cod penal sunt absorbite în conținutul celor două infracțiuni complexe de viol prevăzute de art. 197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și
d) – s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei greșite hotărâri de condamnare.
Dintre aceste patru motive de recurs Curtea de Apel Suceava a analizat doar motivul de incompatibilitate prevăzut de art.47 alin2 și 48 lit. a Cod procedură penală în care s-a aflat judecătorul de la instanța de fond, motiv pe care 1-a găsit întemeiat dispunând ca prima instanță căreia i s-a trimis dosarul în vederea rejudecării să aibă în vedere și celelalte trei aspecte invocate de către inculpat prin motivele de recurs.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de fond a ignorat în totalitate decizia instanței de control judiciar, cât și indicațiile care trebuiau respectate.
Potrivit art.385 ind. 18 Cod procedură penală instanța de rejudecare trebuie să se conformeze instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului, rejudecarea cauzei după casarea hotărârii urmând să se desfășoare după regulile generale de judecată, cât și cele ale judecății în primă instanță, dar și în limitele în care s-a dispus casarea-art.385 ind 19 Cod procedură penală.
Deși, din studiul dosarului nr. xxxxx/193/2009 constituit cu prilejul rejudecării cauzei rezultă că nu s-au mai administrat nici un fel de probe cu excepția audierii inculpatului și a unei părți vătămate, declarații care nu au modificat cu nimic situația de fapt, instanța de fond nu a verificat încălcarea sau nu a dispozițiilor art.336 alin.1 Cod procedură penală în ceea ce privește legala sesizare în legătura cu cele 2 infracțiuni de lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin.2 Cod penal, fapt de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii conform art. 197 alin.2 Cod procedură penală și nici nu a făcut o analiză amplă, motivată pe bază de probe, cu privire la faptul dacă cele două infracțiuni de lipsire de libertate sunt sau nu absorbite în conținutul celor două infracțiuni complexe de viol prevăzute de art. 197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice din două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 Cod penal în două infracțiuni de viol în formă complexă prevăzută de art. 197 alin.1 Cod penal cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal, cu privire la care inculpatul susține că a formulat-o prin intermediul apărătorului cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei și pe care prima instanță a refuzat să o ia în discuție și nici nu s-a pronunțat asupra ei, acest aspect nu a putut fi verificat pe baza consemnărilor din partea introductivă a hotărârii și nici din înregistrarea audio defectuoasă a ședinței de judecată, însă trebuie observat că această cerere figurează printre motivele de recurs cu privire la care s-a dispus casarea sentinței și, ca atare, va trebui oricum analizată cu prilejul rejudecării cauzei, așa cum s-a arătat în precedent.
Pe de altă parte, cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei, la cererea reprezentantului parchetului, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.1 Cod penal, în încadrarea prevăzută de art. 189 alin.2 Cod penal, determinat de faptul că părțile vătămate erau minore.
Deși, s-a dat cuvântul procurorului și a apărătorului inculpatului cu privire la problema schimbării încadrării juridice, instanța a ignorat prevederile art.334 Cod procedură penală, cu toate că procedura încadrării juridice presupune două operații: în primul rând să se pună în discuția părților și a procurorului schimbarea încadrării juridice a faptei judecate pentru a asculta concluziile acestora cu privire la corecta aplicare a legii penale, iar în al doilea rând să se pună în vedere inculpatului că are dreptul, în vederea pregătirii apărării, să ceară lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată sau eventual amânarea cauzei pentru o ședință ulterioară.
În vederea garantării dreptului la apărare al inculpatului, instanța era obligată să satisfacă cererea acestuia pentru pregătirea apărării indiferent dacă schimbarea încadrării juridice se face în favoarea sau defavoarea inculpatului ( a se vedea decizia nr. 1050/2004 a ÎCCJ publicată în Revista de drept penal nr.2/2005, p 152).
În speță, nu numai că inculpatului nu i s-a dat posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor (deși această operațiune presupunea o agravare a situației sale juridice întrucât pedeapsa în cazul alineatului 2 al art.187 Cod penal este închisoarea de la 7 la 15 ani, pe când la alineatul 1 al aceluiași articol se prevede o pedeapsă între 3 și 10 ani închisoare ), dar nici măcar formal nu a fost întrebat dacă mai are de propus probe în apărare sau dacă cere sau nu amânarea cauzei, în vederea pregătirii apărării, încălcându-se astfel în mod flagrant dispozițiile art. 5 Cod procedură penală, art.24 din Constituția României, și art.5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale”;.
Pentru considerentele menționate, în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, Tribunalul Botoșani a admis apelul declarat de inculpatul P. P. M. și în consecință a desființat în totalitate sentința apelată, iar cauza a fost trimisă primei instanțe pentru rejudecare, conform deciziei penale nr. XXX/xx.xx.xxxx.
Cu prilejul rejudecării cauzei, s-a dispus instanța să se conformeze deciziei Curții de Apel Suceava, în sensul analizării aspectelor precizate de către inculpat la pct. III literele a, c și d din motivele de recurs (fila 21-22 ds recurs) și, totodată, să aibă în vedere și celelalte critici formulate de către inculpat prin motivele de apel care au făcut obiectul prezentei cauze și care, în realitate, reprezintă o completare a celor trei motive de recurs.
Astfel reinvestită, Judecători Botoșani a reluat procedura de după data de xx.xx.xxxx, având în vedere dispozițiile deciziei nr. XXX din xx.xx.xxxx a Curții de Apel Suceava ce a menținut actele și lucrările dosarului efectuate de prima instanță până la data de xx.xx.xxxx, inclusiv, precum și declarația părții vătămate C. D. C. din data de xx.xx.xxxx de retragere a plângerii penale.
Ca o chestiune prealabilă instanța a verificat respectarea disp. art. 336 alin. 1 Cod procedură penală, privind legala sesizare în legătură cu cele două infracțiuni prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere faptul că la termenul de judecată din xx.xx.xxxx, reprezentantul parchetului a declarat că pune în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru săvârșirea a două infracțiuni de “;lipsire de libertate în mod ilegal”; prev. de art.189 alin. 1 Cod penal și solicită în temeiul art. 336 Cod procedură penală extinderea procesului penal cu privire la aceste două infracțiuni, instanța dispunând în acest sens prin încheierea din xx.xx.xxxx, instanța apreciază că – în acest stadiu – la rejudecare este legal sesizată cu privire la judecarea inculpatului pentru două infracțiuni prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal.
Totodată, instanța, după punerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptei din două infracțiuni prev. de art. 189 alin.1 Cod penal în două infracțiuni prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal având în vedere faptul că la data respectivă, ambele părți vătămate erau minore, în temeiul art. 334 Cod procedură penală va proceda la schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Inculpatul a fost audiat în fața instanței (f. 49 dosar) și a arătat că “; într-o după – amiază după orele 16.00, mă aflam acasă cu fiul meu PA. F. E., eram puțin băut, astfel încât dormeam, între timp a sunat cineva la ușă, venise un coleg de al fiului meu, pe nume I., împreună cu două fete, acum apreciez vârsta lor ca fiind 18 – 19 ani , erau destul de dezvoltate. Cu toții au intrat în camera în care eu mă odihneam, precizez casa o am situată lângă barul X. La un moment dat fetele au cerut țigări și capucino sau cafea, eu am ieșit până alături la bar și le-am adus câte o cafea la fiecare dintre fete și un pachet de țigări. Cât am luat țigările de la bar am mai consumat 100 ml de tărie. înapoi, revenind am stat cu fetele și băieții am fumat câteva țigări, după care le-am întrebat pe fete dacă vor să întrețină relații sexuale. Acestea mi-au răspuns că nu, le-am întrebat atunci pentru ce au și le-am poftit afară, s-au ridicat și au plecat împreună cu I.. Apreciez că timpul scurs până la plecarea lor din momentul în care au venit a fost aproximativ de o oră și jumătate. Am mai stat puțin în casă, după care am plecat din nou în bar. Fiul meu rămânând acasă. In bar m-am luat cu unul cu altul , nu mai știu cât am băut, știu doar că m-am simțit amețit după care am plecat acasă, pur și simplu mi s-a rupt filmul, m-am trezit a doua zi cu poliția la ușă. De abia la poliție am aliat că fetele ar fi venit înapoi și ce aș fi făcut eu. Mențin declarațiile date în instanță, în cursul judecății inclusiv cea prezentată astăzi de la fila 173 dosar XXXXX/193/2009 cu precizarea că am dat aceste declarații întrucât mi s-a comunicat, deoarece mi s-au comunicat învinuirile la poliție, deoarece mi s-a comunicat la poliție învinuirile, de altfel nici nu îmi imaginez la cât de beat eram să fi avut cinci relații sexuale cu o femeie. In condițiile în care fetele ar fi strigat după ajutor sigur ar fi fost auzite de consumatorii de la Barul X.”; .
În apărarea sa inculpatul P. P. M. – asistat de avocat ales O. G. – a depus la dosar o notă de probe (f. 47 dosar) prin care a solicitat reaudierea martorilor din lucrări GO. D. C., PO. I., R. I. și C. A. F., audierea părților vătămate P. L. A. și C. D. C., efectuarea unei cercetări la fața locului, proba cu o nouă expertiză medico-legală psihiatrică precum și probe în circumstanțiere (anchetă socială și proba cu martorul în circumstanțiere S. G.).
Instanța, prin încheierea din xx.xx.xxxx a admis doar probele constând în reaudierea martorilor din lucrări precum și probele în circumstanțiere.
Instanța a respins proba constând în cercetarea la fața locului ca nefiind utilă cauzei deoarece amplasarea și configurația locului faptei, respectiv a locuinței inculpatului, se pot determina și prin administrare probei cu martori. Instanța respins și proba cu o nouă expertiză medico-legală psihiatrică, această probă fiind administrată deja în cursul cercetării judecătorești în primă instanță (f. 94 dosar) pe de o parte, iar pe de altă parte nu este utilă cauzei având în vedere timpul scurs de la data săvârșirii presupuselor fapte și până în prezent.
Părțile vătămate nu au putut fi nici ele reaudiate, acestea nefiind prezente în fața instanței, și fiind plecate în loc necunoscut. Pentru lămurirea situației de fapt a procedat la reaudierea martorilor din lucrări R. I. , P. I. și GO. D. C., susținerile acestora fiind consemnate în procese – verbale atașate la dosar (f. 89,116 și 117 dosar).
Martorul C. A. F.nu a putut fi reaudiat acesta – așa cum rezultă din mandatul de aducere emis pe numele lui – fiind plecat la muncă în Italia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Martorul P. I. îl cunoaște pe inculpatul P. P. M. de mai mult timp și, potrivit declarațiilor celui din urmă ( f. 10 ds. nr. 10200/193/2007, fila 18 din XXXXX/193/2007) dar și ale martorului PA. E.-C. (fila 70 ds. UP) obișnuia să aducă la domiciliul acestuia femei pentru întreținerea de raporturi sexuale contra cost.
În ziua de xx.xx.xxxx, martorul P. I.era interesat să cunoască o fată pentru a merge împreună la domiciliul inculpatului, motiv pentru care i-a cerut colegului său de clasă R. I. -B. numere de telefon ale unor fete. Acesta i-a indicat numărul de telefon al părții vătămate C. D. C.. Prezentându-se ca fiind R. I. -B. , martorul PO. I. a contactat-o pe partea vătămată și au stabilit să se întâlnească, în jurul orei 1500, în zona Parcului X, cerându-i să mai vină cu o prietenă (fila 84 ds. UP – declarație martor GO. D., fila 16 ds. declarația părții vătămate C. D. C.).
Aceștia s-au întâlnit la locul stabilit, PO. I. fiind însoțit de martorii GO. D.-C., R. I. -B. și G. D. -D.. Partea vătămată C. D. C.a venit la întâlnire împreună cu colega sa, partea vătămată P. L. A..
De menționat că anterior întâlnirii, martorul PO. I. și-a exprimat intenția de a întreține raporturi sexuale cu cele două fete, menționând că are “un loc”; lângă terasa “X”; unde poate să întrețină raporturi sexuale (filele 92, 96 – 99, 100 – 103 ds. UP, fila 50 ds. – declarațiile martorilor GO. D.-C., R. I. -B. și G. D. -D.).
În jurul orei 1600, martorul PO. I. i-a telefonat martorului P. E. C., anunțându-l că va veni în vizită, după care i-a propus părții vătămate C. D. C.să-l însoțească pentru a servi câte o ciocolată caldă. PA. E. -C. l-a anunțat pe tatăl său, inculpatul P. P. M., despre intenția martorului P. I.(fila 100 ds.). Acesta și partea vătămată C. D. C.au ajuns primii la domiciliul inculpatului din municipiul Botoșani, bulevardul X nr. Y. Martorul PO. I. i-a invitat și pe ceilalți tineri la locuința inculpatului, răspunzând invitației doar martorul GO. D.-C. și partea vătămată P. L. A..
Inculpatul, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, le-a oferit tinerilor țigări, ciocolată caldă și capucino. La un moment dat le-a spus părților vătămate că motivul real pentru care au fost aduse în locul respectiv este întreținerea de raporturi sexuale. Părțile vătămate și-au manifestat dezacordul, părăsind imediat imobilul.
La scurt timp, martorul P. I. le-a telefonat celor două minore, rugându-le să revină și asigurându-le totodată că inculpatul a plecat din casă. Din naivitatea specifică vârstei, dar și din dorința firească de a ajunge la relații de prietenie sincere cu cei doi tineri (P. I.și GO. D.-C.), părțile vătămate au acceptat cu ușurință să revină la locuința inculpatului, în contextul în care acesta plecase.
Între timp, inculpatul s-a deplasat la barul din apropiere, unde a mai consumat băuturi alcoolice, după care s-a întors la domiciliu. La vederea celor două părți vătămate, inculpatul s-a adresat acestora cu expresii vulgare, jignitoare și amenințări cu acte de violență, obligându-le să se dezbrace în vederea întreținerii de raporturi sexuale.
Partea vătămată P. L. A. a încercat să părăsească imobilul, însă inculpatul a lovit-o cu palma în zona feței, a prins-o de păr și a izbit-o cu capul de ușă, spărgând sticla geamului, a tras-o de mână în încăpere unde a continuat să o agreseze, lovind-o cu capul de un dulap și trântind-o apoi pe un pat. Inculpatul le-a amenințat pe minore că vor fi “omorâte din bătaie”; dacă nu vor întreține raporturi sexuale.
Prin atitudinea sa de intensă violență fizică și verbală, inculpatul a creat o stare puternică de temere părților vătămate și martorului GO. D.-C.. De menționat că inculpatul le-a spus și tinerilor să se dezbrace pentru a întreține raporturi sexuale cu părțile vătămate.
Deși procurorul a reținut că învinuiții PO. I. și PA. E. -C. au fost constrânși psihic să întrețină raporturi sexuale cu părțile vătămate, din probatoriul administrat în fața instanței rezultă că cei doi erau “familiarizați”; cu astfel de practici, respectiv întreținerea de raporturi sexuale cu aceeași femeie, și nu au lăsat impresia celorlalți că le este teamă de inculpat. După modul în care au procedat (P. I. le-a convins pe părțile vătămate să nu mai plângă, să nu mai tremure și să se dezbrace mai repede pentru că inculpatul “se va enerva și mai tare”;, luându-le telefonul să nu anunțe pe nimeni, cei doi s-au înțeles cu privire la alegerea părților vătămate, P. E. C. și-a aplicat prezervativ, PO. I. i-a cerut martorului GO. D.-C. să păstreze tăcere asupra celor întâmplate) și după glumele pe care P. I. le făcea pe seama lui GO. D.-C. (“ce molâu ești, ai și tu o ocazie și refuzi”; arătându-i cum se procedează la întreținerea unui raport sexual), rezultă că cei doi își doreau să întrețină raporturi sexuale cu părțile vătămate. Dacă ar fi fost constrânși psihic, aceștia s-ar fi aflat în imposibilitate fiziologică de a întreține un raport sexual, cum s-a întâmplat în cazul martorului GO. D.-C. care a mimat raportul sexual. Toate aceste aspecte rezultă din declarațiile acestui martor și ale părților vătămate.
În acest context, părțile vătămate au întreținut raporturi sexuale repetate, normale și orale, cu inculpatul și cei doi învinuiți.
Inculpatul a adoptat o atitudine violentă verbală și față de martorul GO. D.-C. căruia nu i-a permis să plece decât după întreținerea unui raport sexual cu una dintre părțile vătămate. Din această cauză, martorul a mimat un raport sexual cu partea vătămată P. L. A., după care inculpatul i-a permis să plece.
După finalizarea fiecărui raport sexual, părțile vătămate mergeau la baie, dezbrăcate și însoțite de unul dintre învinuiți. Părțile vătămate i-au cerut în repetate rânduri inculpatului să le permită să plece la școală, dar acesta refuza categoric. În cele din urmă, la insistența fiului său, inculpatul i-a permis părții vătămate C. D. C. să plece, în jurul orei 19, la școală după ghiozdane, dar numai însoțită de fiul său și cu condiția de a reveni pentru continuarea raporturilor sexuale. După plecarea celor doi, a plecat și învinuitul PO. I., partea vătămată P. L. A. rămânând în continuare deoarece inculpatul nu i-a permis să plece.
Partea vătămată C. D. C.a rămas în sala de clasă un timp, reușind astfel să scape de fiul inculpatului care a renunțat s-o mai aștepte.
Partea vătămată P. L. A. a fost reținută de inculpat până în jurul orei 2300, timp în care a mai întreținut cu aceasta vreo 5 – 6 raporturi sexuale, fiecare având o durată de maximum 10 minute.
Deși a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi învinuiți, pe motiv că există dubiu cu privire la acceptul părților vătămate de a întreține raporturi sexuale și cu privire la întrunirea laturii subiective a infracțiunii de viol în sensul libertății de exprimare a voinței, fiind exclusă astfel participarea acestora la săvârșirea faptei ca infracțiune, procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol în formă agravată, prev. și ped. de art. 197 alin. 1, 2 lit. a din Codul penal, respectiv pentru fapta săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.
Apărătorii inculpatului au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de viol în formă simplă prevăzută de art. 197 alin. 1 din Codul penal, cu motivarea că între inculpat și învinuiți nu a existat o înțelegere prealabilă cu privire la întreținerea raporturilor sexuale cu părțile vătămate, învinuiții nu au exercitat acte de violență fizică sau psihică asupra acestora și nu au acordat nici un ajutor inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol.
Instanța a pus în discuția părților și reținerea formei continuate pentru cele două infracțiuni de viol pentru că inculpatul a întreținut raporturi sexuale repetate, prin constrângerea părților vătămate.
Procurorul a fost de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptelor în două infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41, 42 din Codul penal.
Inculpatul și apărătorii săi nu au fost de acord cu reținerea formei continuate a infracțiunii de viol deoarece a avut loc doar un singur raport sexual cu partea vătămată P. L. A., cu consimțământul acesteia.
După cum s-a arătat anterior, probatoriul administrat în fața instanței conturează o situație de fapt diferită față de cea reținută de procuror cu privire la participarea învinuiților P. I.și PA. C.-E. , respectiv că aceștia nu au fost timorați, constrânși în vreun mod de inculpat să întrețină raporturi sexuale cu părțile vătămate, dimpotrivă, chiar au dorit și au urmărit acest lucru. Mai mult, au exercitat o oarecare presiune psihică asupra părților vătămate, prin insistențele de a se dezbrăca mai repede “ca să nu se enerveze mai tare inculpatul”; și prin deposedarea de telefonul mobil ca să nu apeleze la ajutorul cuiva.
Părțile vătămate au plâns și s-au opus la întreținerea de raporturi sexuale cu inculpatul și învinuiții. Chiar și în situația în care acestea ar fi acceptat să întrețină raporturi sexuale cu învinuiții, este greu de reținut că un asemenea consimțământ ar fi valabil exprimat în starea de șoc indusă de inculpat și în condițiile impuse de acesta.
Însă, toate aceste aspecte nu mai au nicio relevanță în cauză, de vreme ce procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților pentru săvârșirea infracțiunii de viol, excluzând astfel participarea acestora la activitatea infracțională. Prin urmare, actele materiale comise de aceștia se află înafara ilicitului penal deoarece s-a apreciat că părțile vătămate și-ar fi dat acordul cu privire la întreținerea raporturilor sexuale, iar învinuiții au acționat sub imperiul constrângerii psihice exercitate de inculpat.
În acest context, nu se poate reține că faptele de viol pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite de două sau mai multe persoane împreună. Pentru existența agravantei este necesar ca făptuitorii să acționeze împreună pentru intimidarea victimei și înfrângerea voinței acesteia, după care să realizeze succesiv acte sexuale cu aceasta, sau doar unul dintre făptuitori să întrețină actul sexual, iar ceilalți să desfășoare activități simultane în calitate de complici concomitenți.
În speță, activitatea învinuiților nu a fost calificată ca acte de complicitate la infracțiunea de viol comisă de inculpat. De asemenea, nu s-a reținut că inculpatul și învinuiții au avut succesiv acte sexuale cu părțile vătămate, fiecare ajutând și fiind ajutat la rândul său de ceilalți.
Din aceste motive, instanța a dispus schimbarea juridică a faptelor în infracțiunea de viol formă simplă prev. și ped. de art. 197 alin. 1 din Codul penal.
De asemenea, contrar susținerii inculpatului că a întreținut doar un singur raport sexual cu acordul părții vătămate P. L. A., din declarațiile părților vătămate, ale martorului GO. D.-C. și ale învinuiților, audiați în cursul judecății în calitate de martori, rezultă că inculpatul a întreținut, în repetate rânduri, raporturi sexuale normale și orale cu partea vătămată P. L. A. și doar orale cu partea vătămată C. D. C., motiv pentru care instanța a reținut și forma continuată pentru cele două infracțiuni de viol.
După schimbarea încadrării juridice a faptelor, părțile vătămate și-au retras plângerea formulată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
Acțiunea penală pentru infracțiunea de viol prev. și ped. de art. 197 alin. 1 din Codul penal se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit retragerea acesteia.
Având în vedere voința părților vătămate, instanța urmează să dispună, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h din Codul de procedură penală, încetarea procesului penal față de inculpat, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de viol în formă continuată prev. și ped. de art. 197 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41, 42 din Codul penal.
În cursul judecății, procurorul a solicitat extinderea procesului penal față de inculpat și a declarat că pune în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate prev. și ped. de art. 189 alin. 1 din Codul penal, cu motivarea că părțile vătămate au fost reținute fără voia lor între raporturile sexuale, inculpatul cunoscând împrejurarea că acestea sunt minore.
Inculpatul, prin apărători, nu a fost de acord cu extinderea procesului penal deoarece infracțiunea de lipsire de libertate este absorbită de infracțiunea de viol în formă continuată, iar după întreținerea ultimului act sexual, părțile vătămate au plecat imediat. De asemenea, inculpatul nu a dorit să le priveze de libertate pe părțile vătămate, acestea fiind reținute doar în scopul întreținerii de raporturi sexuale. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 51 alin. 2 din Codul penal, în sensul că împrejurarea că părțile vătămate erau minore nu trebuie să constituie o circumstanță agravantă pentru că inculpatul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii faptei.
Este adevărat că infracțiunea de viol absoarbe în conținutul ei, în mod natural, lipsirea de libertate în mod ilegal, necesară actului sexual prin constrângere. Însă, dacă după consumarea raportului sexual, victima este reținută în continuare, atunci infracțiunea de lipsire de libertate își recapătă autonomia. În cazul infracțiunii de viol în formă continuată, între raporturile sexuale – acte materiale ale aceleiași infracțiuni infracțiunea de lipsire de libertate își recapătă autonomia.
În speță, durata lipsirii de libertate a părților vătămate a depășit în mod semnificativ timpul necesar realizării actelor sexuale. Întreaga activitate infracțională s-a desfășurat în intervalul orar 17 – 2245. Inculpatul le-a restrâns părților libertatea de mișcare chiar înainte de întreținerea primului raport sexual. Astfel, inculpatul le-a împiedicat să plece din locuință prin amenințări cu acte de violență și chiar prin exercitarea de asemenea acte față de partea vătămată P. L. A.. După ce le-a cerut să se dezbrace, inculpatul a stat în holul imobilului la o țigară, timp în care părțile vătămate au fost împiedicate să se deplaseze și să acționeze după voința lor ( declarația părții vătămate C. D. C.- fillele 28, 30 ds. U.P., declarația martorului GO. D.-C. – fila 89 ds. U.P., declarația învinuitului PA. C.-E. – fila 67 ds. U.P.). De asemenea, în timpul dintre raporturile sexuale, părțile vătămate au fost reținute de inculpat ilegal. Inculpatul le permitea să meargă la baie doar dezbrăcate și însoțite de unul dintre învinuiți pentru a le împiedica să plece.
Partea vătămată C. D. C. a fost reținută ilegal până în jurul orei 19, când inculpatul i-a permis să plece la școală după ghiozdane (al său și al celeilalte părți vătămate) dar numai însoțită de fiul său și cu condiția să revină. Cealaltă parte vătămată a fost lipsită de libertate în mod ilegal până în jurul orei 2245. Potrivit declarațiilor acesteia, în intervalul orar 19 – 2245 a mai întreținut cu inculpatul vreo 5 – 6 raporturi sexuale, împotriva voinței sale, durata unui raport fiind de maximum 10 minute. La un simplu calcul, se constată că în intervalul de 3 ore și 45 de minute durata însumată a raporturilor sexuale a fost de maximum o oră așa încât în restul timpului infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal și-a recăpătat autonomia.
De menționat că părțile vătămate i-au cerut inculpatului, în mod repetat să le permită să plece, însă acesta le-a interzis într-un mod categoric. Apărătorii inculpatului au susținut că, dacă părțile vătămate ar fi dorit cu adevărat să plece ar fi putut s-o facă în momentul în care mergeau la baie. Instanța apreciază că acest fapt nu a fost posibil deoarece hainele erau reținute în camera unde se afla inculpatul, părțile vătămate erau însoțite de fiecare dată de către unul dintre învinuiți, iar comportamentul violent al inculpatului le-a insuflat părților vătămate o temere puternică și au gândit că li s-ar putea întâmpla un rău mult mai mare dacă ar încerca să plece. Pe de altă parte, nu are nicio relevanță împrejurarea că lipsirea de libertate s-a săvârșit în asemenea condiții încât, dacă ar fi făcut unele eforturi și ar fi recurs la unele abilități, părțile vătămate s-ar fi putut elibera.
De asemenea, apărătorii inculpatului au susținut că acesta nu a urmărit să le lipsească de libertate în mod ilegal pe părțile vătămate, scopul reținerii acestora fiind întreținerea de raporturi sexuale. Nici această ipoteză nu are nicio relevanță deoarece elementul material al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal constă în săvârșirea unei acțiuni sau inacțiuni ce are ca rezultat privarea de libertate a unei persoane, neinteresând scopul, timpul sau mijloacele folosite de inculpat.
Referitor la împrejurarea că părțile vătămate erau minore, inculpatul a declarat în fața instanței că nu și-a dat seama despre vârsta reală a acestora, respectiv că ar fi minore. În schimb, a apreciat că martorul GO. D. – C. este de aceeași vârstă cu învinuitul PO. I. despre care cunoștea că este minor.
Instanța apreciază că este exclusă ipoteza ca inculpatul să nu-și fi dat seama de vârsta părților vătămate în condițiile în care s-a discutat mult pe tema școlii, respectiv că acestea trebuie să ajungă la școală să-și ia ghiozdanele. Mai mult, în fața procurorului, inculpatul a declarat că “am apreciat că cele două fete au vârsta de până-n 18 ani”; (fila 126 verso ds. U.P.).
Din motivele prezentate , instanța a dispus, în temeiul art. 336 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, extinderea procesului penal cu privire la săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate prev. și ped. de art. 189 alin. 1 din Codul penal, iar la rejudecare s-a schimbat încadrarea juridică în două infracțiuni prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.
Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prev. de art. 189 alin. 2 în două infracțiuni de “;viol”; prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal.
Instanța, după punerea în discuție a acestei schimbări de încadrare juridică a respins-o prin încheierea de amânare a pronunțării având în vedere că, în cauză subzistă atât infracțiunile de viol cât și infracțiunile de “;lipsire de libertate în mod ilegal”; prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.
Este adevărat că legea nu conține nici o precizare în ceea ce privește durata perioadei de timp în care victima trebuie să fie lipsită de libertate pentru ca fapta să constituie infracțiune, ceea ce înseamnă că această durată poate exista în limite largi.
În ceea ce privește limita inferioară a duratei lipsirii de libertate, este unanim acceptată opinia că aceasta trebuie să dureze astfel încât victima să fie împiedicată, efectiv, de a se deplasa și acționa în conformitate cu voința sa.
Așadar, constrângerea morală presupune o amenințare, care trebuie să aibă înțelesul determinat de art. 193 Cod penal și de asemenea, să aibă intensitatea necesară pentru a inspira victimei o temere atât de mare și de puternică, încât să-i înfrângă rezistența sau opoziția și, în speța de față, așa cum s-a arătat în precedente, aceste condiții sunt îndeplinite.
Instanța reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni de lipsire de libertate în baza următoarelor mijloace de probă: referate de evaluare psihologică, declarațiile părților vătămate și declarațiile martorilor GO. D.-C., PO. I., R. I. , PA. C.-E. și C. A. F.. Acesta din urmă este un coleg de clasă căreia partea vătămată C. D. C. i-a povestit cele întâmplate.
La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, gradul de pericol social concret al faptelor comise asupra unor minore în vârstă de 15 ani, respectiv 16 ani, durata lipsirii de libertate în mod ilegal, modalitatea de săvârșire a faptelor, respectiv împiedicarea părților vătămate de a se deplasa și a acționa în conformitate cu propria voință, inculpatul adoptând totodată un comportament agresiv fizic și verbal ce a provocat o puternică temere părților vătămate care la evaluarea psihologică prezentau semne ale abuzului psiho-emoțional, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, nu a recunoscut săvârșirea faptelor și nu a manifestat regret.
Instanța, apreciază că, pentru reeducarea și coerciția inculpatului este necesară aplicarea a câte unei pedepse orientate cu puțin sub minimul prevăzut de lege, pentru fiecare faptă în temeiul art. 76 lit. b Cod penal, ca urmare a reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal, având în vedere că inculpatul este infractor primar.
Astfel, instanța îl va condamna pe inculpatul P. P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de “lipsire de libertate în mod ilegal”; prev. și ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal (ca urmare a schimbării încadrării juridice din două infracțiuni prev. și ped. de art. 189 alin. 1, așa cum s-a arătat anterior) (parte vătămată C. D. C.) cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii “lipsire de libertate în mod ilegal”; prev. și ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal (parte vătămată P. L. A.) cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit., a, art. 34 lit. b Cod penal instanța va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal cu următoarea motivare:
Conform art. 71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) – c) Cod penal se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, prin Decizia nr. XXXIV din 05.11.2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a -c) Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.
În cazul de față instanța apreciază că se impune ca inculpatului să i se interzică drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții efective publice, precum și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Însă, atâta timp cât săvârșirea infracțiunii nu are nici o legătură cu exercitarea vreunei funcții, profesii sau ocupații, interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) nu se justifică.
În cauză nu sunt nici temeiuri pentru interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. d) și e) Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la data de xx.xx.xxxxpână pe data de xx.xx.xxxx, inclusiv.
În temeiul art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la data de xx.xx.xxxxpână pe data de xx.xx.xxxx, inclusiv.
Instanța va constata că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara și a obligațiilor impuse acestuia prin decizia penală nr. XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani au încetat de drept având în vedere decizia penală nr. XXX/xx.xx.xxxxa Curții de Apel Suceava.
Instanța va constata că părțile vătămate C. D. C. și P. L. A. nu s-au constituit părți civile în cauză vizavi de infracțiunea de “lipsire de libertate în mod ilegal”; prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.
Văzând și dispozițiile art. 191 și 192 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ș T E :
I. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul P. P. M. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de “viol”; în formă continuată prev. și ped. de art.197 alin. 1 cu aplicarea art. 41,42 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de “viol”;prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. a Cod penal, deoarece părțile vătămate P. L. A. și C. D. C. și-au retras plângerile.
II. În temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus extinderea acțiunii penale prin încheierea de ședință din xx.xx.xxxx (dosar nr. XXXXX/193/2007 al Judecătoriei Botoșani) din două infracțiuni de “lipsire de libertate în mod ilegal”; prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în două infracțiuni de “lipsire de libertate în mod ilegal”; prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Condamnă pe inculpatul P. P. M., fiul lui P. și M., născut la xx.xx.xxxx în municipiul Botoșani, cu același domiciliu, B-dul X nr. Y, CNP XXXXXXXXXXXXX, posesor al C.I. seria XT nr. 259058 eliberată de Poliția Botoșani, studii 12 clase, divorțat, fără antecedente penale:
– pentru săvârșirea infracțiunii de “lipsire de libertate în mod ilegal”; prev. și ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal (parte vătămată C. D. C.) cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare;
– pentru săvârșirea infracțiunii “lipsire de libertate în mod ilegal”; prev. și ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal (parte vătămată P. L. A.) cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit., a, art. 34 lit. b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, inculpatului îi vor fi interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II -a, lit. b, d și e Cod penal.
Constată că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara și a obligațiilor impuse acestuia prin decizia penală nr. XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani cu încetat de drept având în vedere decizia penală nr. XXX/xx.xx.xxxxa Curții de Apel Suceava.
Constată că părțile vătămate C. D. C. și P. L. A. nu s-au constituit părți civile în cauză vizavi de infracțiunea de “lipsire de libertate în mod ilegal”; prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală coroborat cu art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală obligă părțile vătămate C. D. C. și P. L. A. să plătească statului, fiecare, suma de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședința publică din xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, GREFIER,