Citeste şi


Art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p privind vânzarea de droguri de risc, fără drept. Prezumţia de nevinovăţie. Infracţiuni prevăzute în legi şi decrete


Tip sentinţă

Nr/dată/229/007

Domeniu asociat

Art.2 al.1 Lg.143/2000

Art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 c.p. privind vânzarea de droguri de risc, fără drept.

Prezumţia de nevinovăţie.

Infracţiunea prev.de art.2 alin1 din Legea 143/2000, poate fi reţinută decât în condiţiile în care este demonstrat cu probe legale că, inculpatul a săvârşit cu vinovăţie o faptă penală, acte materiale (acte de executare) de punere în vânzare şi comercializare de droguri din categoria celor prevăzute în anexa legii. Simpla existenţă în cauză a unui proces –verbal încheiat de organele de cercetare penală, în care s-au făcut menţiuni cu privire la faptul că inculpatul s-a deplasat la autogara din municipiul Lugoj, pentru a intra în posesia unor colete cu droguri expediate din Franţa, în măsura în care nu se coroborează cu alte probe certe, nu poate reprezenta o probă legală, în sensul disp.art.63 c.pr.pen., prevalând prezumţia de nevinovăţie prev. de art.51 c.p.p.

( Sent.penală nr.229/09.07.2007 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin dec.pen.nr.610/20.02.2009 a Î.C.C.J )

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi , instanţa a fost investită cu judecarea inc.C.G, pentru săvârşirea infr.prev.de art.2 alin.1 din Lg.143/2000 cu aplic art.41 alin.2 c.p, privind punerea în vânzare şi comercializarea de droguri de risc , fără drept.

În fapt , s-a reţinut că, în cursul lunii iunie 2006, în mod repetat, în trei rânduri, în ziua de 15 şi de două ori în ziua de 17, inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire, droguri de risc(cannabis).

Din actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut că această faptă pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu a fost dovedită cu probe legal administrate, în condiţiile prev.de art.63 c.pr.pen .

De asemenea s-a considerat că, simpla existenţă în cauză, a unui proces –verbal încheiat de organele de cercetare penală, în care s-au făcut menţiuni cu privire la faptul că inculpatul s-a deplasat la autogara din municipiul Lugoj, pentru a intra în posesia unor colete cu droguri expediate din Franţa, în măsura în care nu se coroborează cu alte probe certe, nu poate reprezenta o probă legală, în sensul disp.art.63 c.pr.pen., în condiţiile în care coletele nu au fost percheziţionate de lucrătorii de poliţie, iar declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză nu au confirmat că inculpatul a vândut drogurile investigatorului sub acoperire, iar pe de altă parte din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că operaţiunile ar fi avut loc în luna mai şi nu iunie cum s-a reţinut prin rechizitoriu.

În raport de aceste considerente , instanţa a tras concluzia că, în speţă, a prevalat prezumţia de nevinovăţie prev. de art.52 c.p.p, deoarece nu s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul a fost cel care a vândut drogurile, dispunând achitarea acestuia pentru infr.prev.de art.2 alin.1 din Lg.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 c.p., în temeiul disp.art.10 lit.c cod proc.pen.