Tip speţă : sentinţă penală
Data speţei : s.p. nr. 156/14.09.2011
Titlu: art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a, alin. 3 lit. b din Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal
Prin rechizitoriul nr.697/P/2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag s-a dispus punerea în mişcare şi trimiterea în judecată a inculpaţilor: M.F., M.L., C.M., I.M., toţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, alin.3 lit.b din Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal şi A.A.N., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, alin.3 lit.b din Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal.
Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul M.F. a declarat că solicită judecata în procedura simplificată prevăzută de art.320 indice 1 Cod procedură penală, învederând că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nesolicitând administrarea de noi probe şi nici de înscrisuri în circumstanţiere.
Faţă de declaraţia inculpatului M.F. de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa a admis cererea de judecare în procedura prevăzută de art.320 indice 1 Cod procedură penală şi a dispus disjungerea cauzei faţă de ceilalţi inculpaţi M.L., C.M., I.M., A.A.N., în temeiul art.38 Cod procedură penală, formându-se prezentul dosar nr.388/179/2011.
Având în vedere că pentru soluţionarea acţiunii civile exercitată de partea civilă s-a impus administrarea de probe în faţa instanţei, s-a dispus, în temeiul art.320 indice 1 alin.5 Cod procedură penală disjungerea acţiunii civile, întinderea prejudiciului fiind contestată.
Prin rechizitoriu, s-a reţinut că în dimineaţa zilei de 08.08.2009, în jurul orelor 630, inculpaţii M.F., M.L. şi A.A.N. s-au deplasat în zona staţiei de pompare SPP 7 Babadag, care face parte din Amenajarea de irigaţii Sud Babadag, administrată de Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare R.A. – Sucursala Teritorială Dobrogea, în scopul sustragerii de componente metalice din incinta acesteia. Cei trei s-au deplasat la locul faptei cu autoutilitara marca Dacia, înmatriculată TL 02 X, aparţinând numitului C.A., bunicul inculpatului M.F.. Cu acest autovehicul inculpaţii au transportat şi un aparat de sudură cu flacără oxiacetilenică, cinci tuburi de oxigen, o butelie de aragaz, o rangă şi un ciocan, bunuri împrumutate de inculpatul M.F. şi utilizate la tăierea şi dezmembrarea componentelor metalice de dimensiuni mari din incinta staţiei. Cu ajutorul aparatului de sudură inculpatul M.L. a tăiat, mai întâi, un hidrofor cu capacitatea de 10 mc, amplasat pe trei piloni din beton armat. După finalizarea tăierii inculpatul M.F. l-a apelat telefonic, în jurul orelor 900, pe inculpatul C.M., căruia i-a solicitat să se deplaseze la locul faptei cu autoutilitara marca Ford, înmatriculată TX1698X, care se afla la sediul S.C. P.R.S.R.L. Babadag, situat în Babadag, str.A. Acest autovehicul aparţinea unui cetăţean bulgar şi era utilizat de inculpatul M.F. în desfăşurarea activităţii societăţii comerciale mai sus menţionate, al cărei asociat unic şi administrator este, şi care are ca obiect principal de activitate recuperarea materialelor reciclabile sortate. Inculpatul C.M. a condus autoutilitara în zona staţiei de pompare urmând indicaţiile date telefonic de inculpatul M.F.. La locul faptei i-a găsit pe inculpaţii M.F., M.L. şi A.A.N.şi a văzut pe sol corpul hidroforului tăiat în bucăţi. Toţi cei patru inculpaţi au încărcat aceste bucăţi de metal în autoutilitară, după care inculpaţii M.F. şi C.M. au transportat bunurile sustrase la sediul societăţii comerciale menţionate anterior unde le-au descărcat. Inculpatul M.L. a continuat tăierea componentelor metalice din incinta staţiei de pompare, cu ajutorul inculpatului A.A.N., fiind dezmembrate încă două hidrofoare de 10 mc fiecare, o grindă de rulare şi capetele de conductă cu flanşe montate în pereţii staţiei, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare încheiat la data de 16.08.2009 de inspectorul de zonă din cadrul A.N.I.F.-R.A., înregistrat sub nr.2292/17.08.2009 la Unitatea de Administrare Tulcea a acestei regii autonome. Înainte de finalizarea activităţii de dezmembrare prin tăiere a componentelor menţionate, cei doi inculpaţi au fost surprinşi de inculpatul I.M. care, la acea dată, asigura paza fermei nr.2 a S.C. VITIS S.A. Babadag, aflată în imediata apropiere a staţiei de pompare. Acesta s-a mărginit la a-i întreba pe cei doi inculpaţi dacă au acordul cuiva pentru a tăia hidrofoarele, situaţie în care inculpatul A.A.N. i-a telefonat inculpatului M.F. pentru a-i cere să se întoarcă la locul faptei în vederea stabilirii unei înţelegeri cu inculpatul I.M.. După întoarcerea sa la locul faptei, inculpatul M.F. i-a oferit inculpatului I.M. un pachet de ţigări, o sticlă cu bere şi suma de 20 lei pentru a-i cumpăra tăcerea. Acesta a acceptat bunurile oferite şi nu numai că a asistat la tăierea hidrofoarelor, dar a şi strâns fragmentele metalice căzute în iarbă cu scopul de a şi le însuşi. Mai mult, după tăierea hidrofoarelor, i-a solicitat inculpatului M.L. să taie câteva capete de ţeavă cu flanşe, aflate lângă amplasamentul hidrofoarelor, pe care, de asemenea, şi le-a însuşit. La finalul activităţii de tăiere, inculpatul I.M. a oferit aceste bunuri inculpatului M.F. în schimbul sumei de 100 lei, participând şi la încărcarea autoutilitarei. Toţi cei cinci inculpaţi au încărcat autovehiculul cu care inculpatul C.M. a efectuat al doilea transport la sediul S.C. P.R. S.R.L. Babadag. Inculpaţii au părăsit locul faptei în jurul orelor 1130 la bordul celor două autoutilitare, după ce au încărcat pentru a treia oară autoutilitara condusă de inculpatul C.M.. Cele două autovehicule s-au deplasat la sediul societăţii comerciale amintite unde au fost descărcate bunurile sustrase. Greutatea totală a componentelor metalice sustrase de inculpaţi a fost de aprox. şase tone după cum rezultă din convorbirile telefonice purtate între învinuiţi.
Pentru participarea sa la săvârşirea faptei descrise anterior inculpatul M.L. a primit de la inculpatul M.F. suma de 100 lei şi lemne de foc în valoare de 300 lei. Inculpatul C.M. nu a primit nici o sumă de bani pentru contribuţia sa, dar, având în vedere relaţia de prietenie cu inculpatul M.F., s-a reţinut că urma să beneficieze de posibilitatea de a împrumuta gratuit autoutilitara acestuia marca Ford.
Inculpatul A.A.N. s-a întors la domiciliu în jurul orelor 1200, iar în jurul orelor 1700 inculpatul M.F. l-a vizitat pentru a-i cere să participe la încărcarea deşeurilor metalice, inclusiv a celor sustrase, în camionul care urma să le transporte la un alt centru de colectare. În cursul acestei activităţi inculpatul minor s-a rănit la un deget şi a fost transportat la spital de inculpatul M.F. care a suportat costul tratamentului şi l-a recompensat cu suma de 50 lei.
În cauză cercetările au fost declanşate urmare sesizării transmise Poliţiei oraşului Babadag, la data de 17 august 2009, de către Unitatea de Administrare Tulcea a Sucursalei Teritoriale Dobrogea din cadrul Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare R.A.
În vederea identificării autorilor infracţiunii, la propunerea organului de cercetare penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag a propus Judecătoriei Babadag, după începerea urmăririi penale in rem, autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice purtate de numitul M.F. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10.10.2009. Prin încheierea nr.11 din 9.10.2009, pronunţată în dosarul nr.1266/179/2009, instanţa de judecată a admis propunerea parchetului şi a emis autorizaţia nr.11 din 09.10.2009 în sensul celor solicitate.
M.F. a recunoscut săvârşirea faptei şi în cursul urmăririi penale, menţionând că iniţiativa comiterii furtului i-a aparţinut, deşi conţinutul convorbirilor telefonice interceptate evidenţiază faptul că acesta a încercat să-i convingă pe inculpaţii C.M., M.L. şi A.A.N. să nu recunoască participarea la săvârşirea faptei şi să inducă în eroare organele de cercetare penală declarând în mod nesincer că bunurile sustrase ar fi fost luate de o persoană din loc.Zebil, jud. Tulcea şi nu din incinta unei staţii de pompare.
În cursul urmăririi penale, inculpatul M.L. a recunoscut de la prima audiere participarea sa la comiterea infracţiunii, menţionând că deşi, iniţial, nu a cunoscut locaţia componentelor care urmau a fi tăiate, pe parcursul desfăşurării acestei activităţi a realizat faptul că participă la săvârşirea unei infracţiuni şi a acceptat producerea rezultatului faptei sale, aspect confirmat şi de conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul M..
Inculpatul A.A.N. în prima declaraţie dată în faţa organelor de cercetare penală, la data de 22.10.2009, nu a recunoscut săvârşirea faptei prezentând versiunea mincinoasă pregătită împreună cu inculpatul M.F.. Ulterior, tot în cursul urmăririi penale, a revenit asupra acesteia şi a recunoscut contribuţia sa infracţională astfel cum a fost prezentată anterior. Acesta a înţeles din primul moment că participă la săvârşirea unui furt şi a acceptat acest fapt, aspect recunoscut expres şi confirmat prin convorbirile telefonice purtate cu inculpatul M.F..
Inculpatul C.M., audiat în cursul urmăririi penale, nu a recunoscut săvârşirea faptei declarând în faţa organelor de anchetă că în cursul anului 2009 a condus autoutilitara numitului M.F. cu care a transportat fier vechi ridicat de la o persoană neidentificată a cărei adresă nu şi-o poate aminti. Ulterior, audiat la data de 05.11.2009 în prezenţa apărătorului ales, a recunoscut participarea la comiterea furtului, dar a încercat să se disculpe susţinând că nu a cunoscut faptul că bunurile la încărcarea cărora a participat şi pe care le-a transportat provin din furt.
Inculpatul I.M. a negat, în ambele faze, atât a urmăririi penale, cât şi a judecăţii, participarea sa la comiterea furtului, susţinând că declaraţiile celorlalţi patru inculpaţi conform cărora a acţionat şi el în calitate de al infracţiunii sunt nesincere.
Fiind audiat în cursul judecăţii, inculpatul M.L. a declarat că s-a deplasat împreună cu M.F., la solicitarea acestuia, în cursul unei dimineţi, fără a-şi aminti data calendaristică, într-o zonă din extravilanul localităţii Babadag, pentru a tăia trei hidrofoare în scopul valorificării metalului rezultat din tăierea acestora, hidrofoare din care au mai fost tăiate anterior componente şi care făceau parte dintr-o staţie dezafectată, având asupra lor un aparat de tăiat şi tuburi de oxigen, împreună cu ei fiind şi inculpatul A.A., învederând că după terminarea operaţiunii de tăiere a trei hidrofoare în bucăţi, M.F. i-a telefonat inculpatului C.M. pentru a veni cu maşina şi a încărca materialul rezultat în urma tăierii hidrofoarelor, fără ca el să conştientizeze că participă la săvârşirea infracţiunii de furt întrucât M.F. l-a asigurat că hidrofoarele îi aparţin şi că ar fi purtat discuţii cu şeful acelei staţii care i-a dat acceptul să taie respectivele hidrofoare.
A mai susţinut că, în timp ce se afla la faţa locului, iar M.F. şi C.M. au plecat cu primul transport, a inculpatul I.M. care l-a chestionat referitor la prezenţa sa în acel loc, moment în care inculpatul A.A. a luat legătura telefonic cu M.F. spre a-i aduce la cunoştinţă de apariţia inculpatului I.M., ulterior făcându-şi apariţia M.F. şi C.M. care au purtat discuţii cu inculpatul I.M. fără a putea să le reproducă întrucât nu le-a auzit şi i-au dat o sticlă de bere şi ţigări, apreciind că a primit aceste foloase cu scopul de a-i ajuta la încărcat, ceea ce s-a şi întâmplat, însuşi inculpatul I.M. solicitându-i să-i taie nişte bucăţi din fier spre a le valorifica el lui M.F., solicitare căruia acesta i-a dat curs având aprobarea lui M.F., susţinând că fierul vândut de I.M. lui M.F. nu făcea parte din hidrofoare, ci reprezentau nişte capete de ţeavă care erau deja secţionate şi se aflau la faţa locului.
A mai învederat că s-au realizat trei transporturi de material feros cu un autoturism tip dubă condus de către C.M., încărcătură care cântărea circa 3,5 tone şi care a fost transportată la sediul firmei deţinută de M.F., susţinând că pentru serviciile prestate a primit de la M.F. suma de 100 lei şi mai mult de jumătate de papuc de lemne reprezentând deşeuri rezultate din curtea sa.
A mai declarat inculpatul că, deşi în cursul urmăririi penale a susţinut că iniţial nu a avut reprezentarea faptei sale, în momentul în care la faţa locului şi-a făcut apariţia I.M. acesta a avut unele suspiciuni, gândind că M.F. nu a avut consimţământul şefului staţiei pentru efectuarea operaţiunii l-a care a participat şi el, însă după ce M.F. a discutat cu I.M. nu a mai avut îndoieli, fapt care a fost întărit şi de împrejurarea că s-au întors de la locul faptei pe drum public, circulând prin interiorul oraşului Babadag.
Inculpatul a mai arătat că discuţiile cu privire la tăierea hidrofoarelor dintre el şi M.F. au avut loc în prezenţa soţiei sale şi s-au purtat cu două-trei zile înainte de săvârşirea faptei, el mai prestând astfel de servicii lui M.F. la solicitarea acestuia şi cu alte ocazii, fiind de profesie lăcătuş mecanic, învederând că la circa două luni de la săvârşirea faptei a fost informat de către M.F. că împotriva lor a fost începută urmărirea penală.
Inculpatul C.M., în cursul judecăţii, a declarat că, în cursul anului 2009, la solicitarea lui M.F., s-a urcat la volanul autovehiculului aparţinând acestuia din urmă, cheile fiind în contact, şi s-a deplasat la locul faptei urmare a indicaţiilor primite de la M.F. unde se aflau ceilalţi coinculpaţi, cu excepţia lui I.M., şi unde erau tăiate bucăţi din hidrofoare, încărcând cu toţii în platformă fierul rezultat, fără a-l chestiona pe M.F. dacă operaţiunea realizată era legală, el neconştientizând că participă la săvârşirea infracţiunii de furt, întrucât cunoştea faptul că M.F. deţinea o firmă care se ocupa cu achiziţionarea de materialelor feroase, iar operaţiunea s-a realizat în timpul zilei, respectiv în jurul orelor 10.
A mai arătat inculpatul că nu a ascultat convorbirea purtată între A.A. şi M.F. referitoare la faptul că la locul faptei şi-a făcut apariţia şi I.M. care solicita explicaţii şi nici nu i-a fost relatat conţinutul acestei convorbiri de către M.F., învederând că l-a lăsat pe M.F. la locul faptei şi el a efectuat cel de-al doilea transport, fierul rezultat fiind descărcat la locuinţa lui M.F. unde îşi are sediul centrul de colectare a materialului feros.
Pentru serviciile prestate nu a obţinut niciun folos întrucât obişnuiau să se ajute reciproc, el împrumutând deseori maşina, respectiv Dacia papuc aparţinând lui M.F., pentru rezolvarea unor probleme.
Inculpatul a susţinut că după săvârşirea faptei a fost contactat de către M.F. care i-a solicitat să nu recunoască fapta, ameninţându-l că va face afirmaţii în sensul că a participat în mod conştient la săvârşirea faptei şi că a primit şi o sumă de bani în schimbul serviciilor prestate, afirmaţii care vor avea ca drept consecinţă concedierea sa de la locul de muncă, iar el i-a făcut cunoscut acestuia că era suspectat de comiterea faptei de furt.
A mai învederat inculpatul că nu îi cunoştea pe M.L. şi nici pe I.M. şi nu a purtat nicio discuţie cu acesta nici înainte şi nici în timpul operaţiunilor realizate, susţinând că nu a perceput momentul în care i s-au înmânat lui I.M. ţigările, berea şi respectiv suma de bani susţinută.
Inculpatul A.A., fiind audiat în cursul urmăririi penale, a declarat că în cursul anului 2009, s-a deplasat cu o dacie papuc, împreună cu M.F. şi M.L., fără a cunoaşte locaţia, fiind obişnuit să fie luat de către M.F. pentru a presta diverse activităţi, respectiv la încărcat lemne, fier, sumele obţinute fiindu-i necesare pentru achiziţionarea materialelor necesare la şcoală, învederând că, odată ajunşi la faţa locului, M.L. a început să taie hidrofoarele care erau dezafectate, ruginite, găurite şi din care lipseau diverse elemente, ulterior sosind şi C.M. care fusese apelat de M.F., după care au procedat la încărcarea fierului obţinut în autovehicul şi au fost efectuate trei transporturi, fără a-l întreba pe M.F. dacă are dreptul să taie hidrofoarele, acesta din urmă nefăcând vreo afirmaţie despre acest lucru.
A mai declarat inculpatul că, după ce C.M. şi M.F. au plecat pentru a efectua primul transport, la locul faptei a venit şi I.M. care le-a cerut explicaţii cu privire la operaţiunea de tăiere a hidrofoarelor şi dacă a primit consimţământul vreunei persoane abilitate pentru a efectua respectiva operaţiune, context în care l-a contactat telefonic pe M.F. căruia i-a făcut cunoscut cele mai sus relatate referitor la I.M., răspunsul fiind „nu este treaba lui I.M. şi că este treaba lui şi ştie ce face”, solicitându-i să-i ceară lui I.M. să rămână pentru a-i ajuta, însă nu cunoaşte ce discuţii s-au purtat între M.F. şi I.M., ei continuându-şi activitatea de tăiere, M.F. dându-i lui I.M. un pachet de ţigări şi o bere, ajutându-i şi acesta la încărcatul fierul rezultat.
Inculpatul a mai învederat că M.L. a tăiat nişte capete de ţevi care se aflau poziţionate la circa 3-4 m decât erau situate hidrofoarele, iar I.M. i le-a vândut lui M.F. pentru suma de 100 lei, spunându-i că decât să vină el şi să le încarce cu căruţa sa mai bine i le valorifică lui M.F., susţinând totodată că în aceeaşi zi a participat la o altă operaţiune de încărcare fier vechi decât cel care a fost luat de la staţia în speţă, la firma deţinută de M.F., când a suferit o leziune la un deget, fiind transportat la Spitalul Babadag, ocazie cu care M.F. i-a dat suma de 50 lei pentru a-şi procura medicamente.
A mai arătat inculpatul că, deşi la urmărirea penală a declarat că a avut reprezentarea participării la săvârşirea unei fapte penale, susţine că a dat acea declaraţie sub imperiul presiunilor exercitate de lucrătorul de poliţie care a instrumentat cauza, la prima declaraţia care i-a fost luată neparticipând vreun apărător, susţinând că de fapt nu a cunoscut împrejurarea că participă la o faptă de furt, el nepurtând discuţii cu M.L. nici anterior şi nici în timpul săvârşirii faptei referitoare la împrejurarea dacă M.F. era îndreptăţit sau nu să ia aceste hidrofoare, aflând de la lucrătorul de poliţie după aproximativ două – trei luni despre faptul că M.F. nu avea consimţământul de a tăia respectivele hidrofoare şi că a participat la furt.
Inculpatul I.M. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti că a lucrat ca agent de pază la SC V. SA Babadag, iar în cursul anului 2009, se afla de serviciu când a observat un autovehicul în care se afla M.F. însoţit de o altă persoană a cărei identitate nu o cunoaşte, susţinând că nu s-a întâlnit la staţia SPP cu niciunul dintre cei patru inculpaţi şi nici nu i-a surprins pe aceştia când tăiau cu autogelul hidrofoarele, context în care nu recunoaşte învinuirea ce i se aduce prin actul de acuzare, poziţie pe care a adoptat-o şi la confruntarea cu cei patru inculpaţi, apreciind că este învinuit de aceştia întrucât consideră că el ar fi fost persoana care le-a dezvăluit identitatea organelor de cercetare penală.
A mai învederat inculpatul că îi cunoaşte pe inculpaţi din vedere şi nu a avut alte raporturi sau înţelegeri cu aceştia, susţinând că nu îşi aminteşte dacă i-ar fi cerut o ţigară inculpatului C.M. când se afla în vie şi când acesta pretinde că a trecut prin dreptul său.
M.F., în cursul judecăţii, fiind audiat în calitate de martor, a susţinut că, în ceea ce-l priveşte a fost disjunsă acţiunea penală în prezenta cauză, fiind soluţionată prin hotărâre irevocabilă acţiunea penală pusă în mişcare împotriva sa, şi că îşi menţine declaraţiile date la cercetarea şi la urmărirea penală, învederând că nu poate aprecia dacă inculpatul A.A. a conştientizat că participă la săvârşirea unei fapte de furt, susţinând că acesta obişnuia să-l ajute la colecţionarea fierului vechi, respectiv la operaţiunile de încărcare – descărcare, iar în ziua în speţă, i-a solicitat ajutorul acestuia, fără a fi întrebat dacă are consimţământul deţinătorului hidrofoarelor spre a le tăia, hidrofoare care erau dezafectate, staţia fiind într-o avansată stare de degradare, şi că într-adevăr l-a contactat telefonic ca să-i comunice că la faţa locului şi-a făcut apariţia numitul I.M. care l-a întrebat dacă au consimţământul părţii civile, el răspunzându-i să aştepte până se va întoarce, iar inculpatul i-a cerut să-i cumpere un pachet de ţigări şi o sticlă de bere pentru I.M. „spre a-şi vedea de treabă”, învederând că inculpatul C.M., ajungând la faţa locului, a conştientizat că participă la comiterea unei infracţiuni, neputând face aceste aprecieri şi cu privire la inculpatul A.A..
A mai declarat martorul că I.M. a fost la faţa locului deşi acesta susţine contrariul, şi că i-a dat acestuia suma de 100 lei pentru unele ţevi ce nu au fost tăiate de către el, însă el şi le-a însuşit, învederând că despre existenţa bazinelor a aflat de la numitul A.V. care i-a făcut cunoscut că ar aparţine ANIF, fără a putea confirma întru-totul informaţia.
Cu privire la inculpatul M.L., învederează că i-a spus acestuia după câteva zile că nu a avut consimţământul proprietarului pentru a tăia respectivele hidrofoare, respectiv la momentul în care a primit telefon de la C.M. că este suspectat de organele de poliţie de săvârşirea faptei de furt, iar pentru serviciile prestate de către M.L. i-a remis acestuia suma de 100 lei şi un papuc de lemne.
La solicitarea instanţei, Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare RA – Sucursala Teritorială Dogrobea, prin adresa nr.146/03.05.2011, a comunicat faptul că bunurile care fac obiectul prezentei cauze erau funcţionale şi se aflau montate pe poziţii, fiind părţi componente ale staţiei SPP 7 Babadag, având asigurată pază prin patrulare cu personal propriu existent, anexând fişa mijloacelor fixe şi fişa de inventar a staţiei SPP 7 Babadag la data de 31.12.2009, fişa contului 213102 pe perioada 01.01.2009-31.12.2009 şi balanţa de verificare întocmită la data de 31.12.2009 la nivel de Unitate de Administrare în cadrul ANIF RA – Sucursala Teritorială Dobrogea, bilanţul la data de 31.12.2009 fiind întocmit de ANIF RA Bucureşti care are personalitate juridică şi este depus la ANAF Bucureşti, precizând că aceasta reprezintă o raportare anuală a celor 13 sucursale afiliate din toată ţara, urmărirea celor trei hidrofoare fiind imposibil de realizat.
La solicitarea instanţei, Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare RA – Sucursala Teritorială Dogrobea, prin adresa nr.146/03.05.2011, a comunicat faptul că bunurile care fac obiectul prezentei cauze erau funcţionale şi se aflau montate pe poziţii, fiind părţi componente ale staţiei SPP 7 Babadag, având asigurată pază prin patrulare cu personal propriu existent, anexând fişa mijloacelor fixe şi fişa de inventar a staţiei SPP 7 Babadag la data de 31.12.2009, fişa contului 213102 pe perioada 01.01.2009-31.12.2009 şi balanţa de verificare întocmită la data de 31.12.2009 la nivel de Unitate de Administrare în cadrul ANIF RA – Sucursala Teritorială Dobrogea, bilanţul la data de 31.12.2009 fiind întocmit de ANIF RA Bucureşti care are personalitate juridică şi este depus la ANAF Bucureşti, precizând că aceasta reprezintă o raportare anuală a celor 13 sucursale afiliate din toată ţara, urmărirea celor trei hidrofoare fiind imposibil de realizat.
Cu ocazia aducerii la cunoştinţă a materialului de urmărire penală, M.L., M.F. şi A.A.N. au recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor, inculpatul I.M. negând săvârşirea faptei, C.M. susţinând că nu a avut reprezentarea subiectivă a participării la săvârşirea unei fapte penale.
Poziţia procesuală a inculpaţilor M.L., C.M. şi A.A.N. adoptată în cursul judecăţii, de retractare a depoziţiilor anterioare cu privire la săvârşirea faptei se apreciază ca nu este argumentată, modificarea poziţiei procesuale a acestora putându-se explica din punct de vedere psihologic prin interesul acestora în înlăturarea răspunderii penale.
Revenirea fără nici o justificare temeinic argumentată asupra declaraţiilor anterioare si atitudinea oscilanta nu poate influenta situaţia de fapt stabilita în condiţii de regularitate procedurală anterior sesizării instanţei, susţinerile inculpaţilor fiind infirmate de faptele şi împrejurările ce se desprind din ansamblul probelor existente în cauză, procesele verbale de certificare a autenticităţii convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.F. în perioada 10.10.2009 – 08.11.2009 cu ceilalţi coinculpaţi, procesele verbale de reconstituire a modului şi condiţiilor în care au fost săvârşite faptele, declaraţiile de recunoaştere, procesele verbale de confruntare, procese verbale de cercetare la faţa locului + planşe foto.
În acest context, se reţine că sunt expresia adevărului declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere care se coroborează cu faptele şi împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, revenirea fără nici o justificare argumentată temeinic asupra declaraţiilor date iniţial neputând fi reţinută.
Inculpatul C.M. deşi iniţial, audiat la 21.10.2009, nu a recunoscut săvârşirea faptei, ulterior, audiat la data de 05.11.2009 a recunoscut participarea la comiterea furtului, disculpându-se şi susţinând că nu a cunoscut faptul că bunurile la încărcarea cărora a participat şi pe care le-a transportat provin din furt. Acţiunile concrete ale inculpatului se circumscriu contribuţiei infracţionale specifice autoratului, conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul M.F., relevantă fiind cea purtată la 21.10.2009, ora 10:22:25, care evidenţiază poziţia psihică a inculpatului C.M. faţă de comiterea infracţiunii, îndreptăţind concluzia că acesta a avut reprezentarea subiectivă a faptei sale şi a acceptat producerea rezultatului faptei sale.
Din modul concret în care a fost efectuată acţiunea, din circumstanţele care au însoţit-o şi care i-au urmat, se poate deduce că dovada vinovăţiei o constituie însuşi complexul acestor date, vinovăţia acestor inculpaţi rezultând din materialitatea faptelor şi din însuşi complexul datelor şi împrejurărilor faptelor, stabilite pe baza mijloacelor de probă sus-menţionate şi a concluziilor logice ce se desprind din examinarea lor, astfel că în cauză se consideră întrunit elementul subiectiv ce caracterizează fapta reţinută în sarcina inculpaţilor care au negat săvârşirea faptei.
Nu se poate reţine că inculpaţii s-ar fi aflat în eroare de fapt, în cauză nefiind întrunite cerinţele prevăzute în art.51 Cod penal.
De altfel, inculpatul M.L. are recunoscut că a avut unele suspiciuni, în momentul discuţiilor purtate de M. cu I.M., ceea ce conduce la aprecierea că în caz de îndoială sau suspiciune nu există o cunoaştere greşită a realităţii, ci o cunoaştere nesigură, ceea ce înseamnă că, acţionând în aceste condiţii, făptuitorul a acceptat eventualitatea producerii rezultatului socialmente periculos al acţiunii sale.
Astfel, pe baza evaluării judiciare a ansamblului probator administrat în cauza se apreciază existenta faptelor si certitudinea dovedita a vinovatei inculpaţilor, faptele acestora întrunind elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în actul de sesizare.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea privind pe inculpatul minor A.A.N., reiese că situaţia familiei A.nu este una favorabilă.
Se reţine că situaţia familială a acestuia este dificilă, părinţii având o relaţie tensionată şi instabilă, din cauza consumului exagerat de băuturi alcoolice al tatălui, care se manifestă prin agresivitate fizică şi verbală, mama inculpatului fiind plecată la muncă în Spania din 2008, fără a mai reveni la domiciliu, situaţie care şi-a pus amprenta asupra dezvoltării sale psihoemoţionale, dar şi asupra evoluţiei comportamentale, inculpatul fiind elev în clasa a XI-a la Şcoala de Arte şi Meserii din cadrul Grupului Şcolar Dimitrie Cantemir Babadag, profil – comerţ, cu o evoluţie slabă la învăţătură (se află în prag de repetenţie) şi o frecvenţă la cursuri mai redusă, continuând să stea în compania coinculpatului M.F. şi să presteze diferite activităţi pentru acesta, nefiind capabil să conştientizeze că implicarea lui în prezenta faptă de furt denotă o încălcare gravă a legii.
Reţinând că faptele inculpaţilor întrunesc elementele infracţiunii sus reţinute şi procedând la individualizarea pedepsei prin prisma criteriilor prev. de art.72 Cod penal şi dând semnificaţia cuvenită gradului de pericol social al faptei săvârşite, împrejurărilor în care fapta a fost săvârşită, elemente unite cu datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, lipsa de antecedente penale, se apreciază că se poate da efect circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 şi art.76 Cod penal.
Reţinând că incidenţa concursului de circumstanţe atenuante şi agravante, urmează a-l condamnat pe inculpatul C..M. la 6 luni închisoare, pe inculpatul I.M. la 3 luni închisoare, pe inculpatul A.A.N.la 3 luni închisoare şi pe inculpatul M.L. la 6 luni închisoare, apreciindu-se că pedepsele aplicate pot conduce la atingerea scopului pedepsei şi la reinserţia socială a inculpaţilor.
Apreciind că în raport de împrejurările sus reţinute scopul pedepsei aplicate poate fi atins şi fără executarea pedepsei, în condiţiile instituţiei suspendării condiţionate, se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, toate cerinţele prev. de art.81 Cod penal fiind întrunite pentru a se putea acorda beneficiul suspendării condiţionate.
Conform art.82 Cod penal va stabili un termen de încercare pentru inculpaţii C.M. şi M.L. de 2 ani şi 6 luni şi pentru inculpatul I.M. de 2 ani şi 3 luni.
În baza art.110 Cod penal va stabili un termen de încercare pentru inculpatul minor A.A.N. de 1 an şi 3 luni.
Se va atrage atenţia inculpaţilor asupra disp.art.83 şi 85 Cod penal privind revocarea şi anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.
Cum potrivit art.71 alin.2 cod penal şi în acord cu practica CEDO, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 alin.1 lit. a şi b şi, după caz, în art.64 alin.1 lit.c din acelaşi cod, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, urmează a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, raportat la Jurisprudenţa CEDO exprimată în cauza Hirst contra Marii Britanii, Sabou şi Pârcălab contra României şi la art.3 din protocolul nr.1 adiţional CEDO, se reţine că natura faptelor săvârşite, urmările produse, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice şi în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestor drepturi va fi interzis pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
Referitor la acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, este de subliniat că partea vătămată s-a constituit în cauză parte civilă cu suma de 74.259,95 lei reprezentând prejudiciul cauzat şi calculat conform devizului ataşat la dosarul cauzei.
Inculpaţii au contestat întinderea prejudiciului, susţinând în esenţă că prejudiciul nu a fost determinat pe bază de elemente certe.
Deşi s-a contestat întinderea prejudiciului determinat de partea vătămată, prin indicarea elementelor sale structurale, conform devizului ataşat la dosarul cauzei, inculpaţii nu au solicitat determinarea prin expertiză, deşi instanţa a pus în vedere necesitatea administrării acesteia, probă a cărei încuviinţare fusese prorogată la solicitarea inculpatului A.A.N., acesta solicitând efectuarea unei expertize în funcţie de înscrisurile contabile depuse în cursul judecăţii de partea vătămată, revenind asupra solicitării de încuviinţare a expertizei după înaintarea de către partea vătămată a înscrisurilor contabile solicitate.
Partea vătămată şi-a motivat determinarea prejudiciului, indicând în deviz elementele structurale ale prejudiciului.
Susţinerile apărătorului inculpatului A.A.N. constând în aceea că prejudiciul pretins nu a fost cauzat doar prin faptele inculpaţilor în speţă şi că a fost cauzat şi prin faptele unor alţi inculpaţi condamnaţi irevocabil prin sentinţa penală nr.198/26 iunie 1998 a Judecătoriei Babadag nu pot fi primite, inculpaţii din speţa respectivă sustrăgând alte elemente de la staţia de pompare, respectiv trei pompe marca Cris.
Potrivit art.346 Cod procedură penală, în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile.
Reţinând realizarea elementului material al infracţiunii de furt calificat, constând în acţiunea de sustragere a componentelor sistemului de irigaţii administrat de Sucursala Teritorială Dobrogea, în modalitatea arătată, fără consimţământul acesteia, precum şi raportul de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente produsă, pe temeiul raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu pe de o parte, şi al existenţei vinovăţiei pe de altă parte, urmează a fi ţinuţi răspunzători inculpaţii M.F., M.L., C.M. I.M. şi inculpatul minor A.A.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente, pe temeiul răspunderii civile delictuale, la acoperirea prejudiciului cauzat părţii civile.
Astfel, în baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod civil, art.1000 al.1 şi art.1003 Cod civil, obligă inculpaţii, pe inculpatul minor A.A.N. în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 74.259,95 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.
În baza art.191 cod procedură penală va obliga inculpaţii, pe inculpatul minor A.A.N. în solidar cu părţile responsabile civilmente, la câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul reprezentând asistenţă juridică din oficiu acordată de avocat Ş.M. (400 lei) în faza de urmărire penală pentru inculpatul A.A.N. şi avocat M.M. (400 lei) în faza de judecată pentru inculpatul I.M., va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
