Judecătoria DOROHOI Sentinţă penală nr. 30 din data de 21.12.2015
Dosar nr. — art. 215 al.1,3 Cod penal
R O M A N I A
JUDECATORIA D JUDEȚUL B
SENTINȚA PENALĂ NR. —
Ședința publică din data de —
Completul de judecată constituit din:
Președinte –
Grefier –
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria D reprezentat de:
Procuror –
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind inculpata xx, fiica lui–născută la data de — în — cu domiciliul în aceiași localitate, C.N.P.— trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de –, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea, pentru astăzi –, când s-a dat prezenta hotărâre.
I N S T A N Ț A,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. — din data de –, Parchetul de pe lângă Judecătoria D-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a invinuitei xx pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal precum și neînceperea urmăririi penale față de învinuiții x y z pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal respectiv 292 alin. 1 Cod penal.
Prin Ordonanța de respingere a plângerii nr. — din –, Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria D-a respins plângerea formulată de către petentul x împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. — din data de –.
Prin Sentința penală nr. —, Judecătoria D–a admis plângerea formulată de petentul –cu domiciliul în — împotriva Ordonanței dată în data de — în dosarul nr. 1534– Parchet Judecătoria – și a Ordonanței dată în — în dosarul — Parchet Judecătoria D- și a reținut spre judecată cauza în complet legal constituit.
Prin Încheierea dată în ședința Camerei de consiliu din data de –, s-a admis cererea de abținere a judecătorului investit cu soluționarea plângerii și cauza a fost repartizată aleatoriu completului – .
La data de –, Judecătoria D- a dispus, în baza art. 38 alin. 1 Cpp raportat la DRIL XLVIII/2007, disjungerea de la dosarul – a cauzei privind pe inculpații xyzv.
I. Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești sub aspectul laturii penale, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D- sub nr. — la data de –și sentința penală nr. –, inculpata xx a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal constând în aceea a înstrăinat o suprafață de teren de 73,48 ari către — în condițiile în care acest imobil făcea obiectul unui de vânzare cumpărare.
Conform dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor omului dar și art. 23 alin. 1 din Constituția României inculpatul x beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Astfel, nevinovăția este prezumată, inculpata nefiind datoare să-și probeze nevinovăția atâta timp cât nu s-a dovedit în contra sa, acest principiu regăsindu-se înscris și în art.11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.14.2 din Pactul Internațional asupra Drepturilor Civile și Politice.
În Codul de procedura penala roman, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumția de nevinovăție este înscrisă intre regulile de baza ale procesului penal, în art. 52 statuându-se ca “orice persoană este considerata nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.”;
Conform dispozițiilor art. 66 Cod procedură penală, coroborate cu dispozițiile art. 65 Cod procedură penală, inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția iar sarcina administrării probelor revine, în cursul procesului penal, organului de urmărire penală și instanței de judecata.
Orice soluție pronunțată de către instanță nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate și convingătoare, așa cum a statuat și CEDO în cauza Telfner c. Austriei, scopul procesului penal fiind că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită conform vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Astfel, prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează si ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnității umane – s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal si a concepției organelor judiciare, care trebuie sa răspundă următoarelor cerințe:
– vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă si stabilirea vinovăției;
– sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapa a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru următoarea faza a procesului;
– la adoptarea unei hotărâri de condamnare, pana la rămânerea definitiva, inculpatul are statutul de persoana nevinovata; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnata cu efecte “erga omnes”;;
– hotărârea de condamnare trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar in caz de îndoiala, ce nu poate fi înlăturata prin probe, trebuie sa se pronunțe o soluție de achitare.
Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simpla regula, garanție a unor drepturi fundamentale, intr-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratata ca nevinovata pana la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penala definitiva.
Plecând de la analiza cerințelor impuse de principiul prezumției de nevinovăție și translatând analiza către infracțiunea de înșelăciune prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, instanța reține că sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de înșelăciune în convenții se săvârșește cu intenție directă, făptuitoarea urmărind obținerea unui folos pentru sine sau pentru altul prin inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract.
Analizând probele administrate în cauză instanța apreciează că acestea insuficiente pentru a se putea concluziona dincolo de orice dubiu că inculpata a indus sau menținut în eroare anumite persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract întru-un asemenea mod încât cel înșelat nu ar fi executat sau încheiat contractul în condițiile stipulate.
În concret fapta inculpatei, așa cum este dovedită de întreg probatoriul administrat în cauză, a fost de a încheia, la data de –, actul de vânzare al unei suprafațe de teren de 73,48 ari către partea vătămată — pentru suma de 900 lei preț neachitat integral la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 Titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, terenurile, cu sau fără construcții, – indiferent că sunt situate în intravilanul sau extravilanul localităților și indiferent de întinderea suprafeței – pot fi înstrăinate sau dobândite prin acte juridice între vii, doar dacă sunt încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, în situația înstrăinării unui imobil-teren, actul de vânzare-cumpărare trebuie să fie încheiat în formă autentică, cerința fiind prevăzută de lege pentru însăși validitatea contractului.
Întrucât convenția a fost încheiată de părți în perioada de aplicabilitate a Legii nr. 247/2005, instanța reține că acea convenție nu a produs efectul translativ de proprietate specific vânzării, dar în virtutea principiului conversiunii actului juridic nul într-un act juridic valabil, actul juridic din speță are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.
Mai mult, însuși partea vătămată și fiul acestei precum și inculpata și martorii audiați la propunerea acesteia au relevat faptul că natura juridică a actului în cauză a fost aceea de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare. În acest sens, instanța reține declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de către inculpată (f. 104), partea civilă (f. 103), martorul — – fiul părții civile (f. 118), martora — (f. 120), martora — (f. 121)
Astfel, inculpata xx a arătat că în anul — nu a vândut terenul în discuție întrucât înțelegerea a fost de a se achita un avans urmând ca transferul dreptului de proprietate să opereze la momentul încheierii în formă autentică a actului și achitării diferenței de preț. Referitor la anexa la contractul de vânzare cumpărare aflat la f. 49, inculpata a arătat că nu-i cunoaște conținutul precum și că l-a semnat fără a-l citi.
Partea civilă a recunoscut neplata integrală a prețului de vânzare cumpărare la data de — precum și faptul că părțile urmau să se prezinte la în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare. Față de întârzierea în definitivarea actelor respectiv neîncheierea actului în formă autentică în perioada — partea civilă a arătat că acest fapt se datorează neobținerii titlurilor de proprietate precum și faptului că nu avea cunoștiință de promovarea unei acțiuni în justiție în acest sens.
Martorul — – fiul părții civile a arătat că inculpata și partea civilă s-au înțeles asupra înstrăinării imobilelor la prețul de 900 lei care nu a fost achitat integral la momentul încheierii convenției precum și că partea civilă intenționa să-i achite inculpatei suma de 3.000 lei pentru terenul în discuție. Față de întârzierea în definitivarea actelor respectiv neîncheierea actului în formă autentică în perioada — martorul a arătat că acest fapt se datorează inculpatei care a refuzat încheierea se obținuse un titlu în anul –.
Martorele — au arătat că a asistat la încheierea convenției în anul 1998, prețul agreat de părți fiind de 900 lei din care 600 lei cu titlu de avans s-au achitat la momentul încheierii actului iar diferența de 300 lei urma să se achite la finalizarea actelor. Martorele au precizat, de asemenea, și natura juridică a actului încheiat la data de — respectiv aceea de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare.
Ulterior, la data de –, inculpata a încheiat cu numitul — contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. — BNP — prin care a înstrăinat suprafață de 6.750 mp ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare încheiate la data de –.
În consecință, din puncte de vedere juridic ne aflăm în prezența încheierii a două acte juridice având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren respectiv a unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare încheiate în anul 1998 și a unui contract de vânzare cumpărare autentic încheiat în anul 2011.
Față de natura juridică a actelor, efectele juridice ale acestora, intervalul de timp intervenit între încheierea acestora, datele din rolul fiscal și depozițiile angajatelor Primăriei –, instanța reține că sunt insuficiente date pentru a se putea concluziona dincolo de orice dubiu că inculpata a indus sau menținut în eroare anumite persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract întru-un asemenea mod încât cel înșelat nu ar fi executat sau încheiat contractul în condițiile stipulate respectiv intenția directă în săvârșirea faptei.
Mai mult, instanța reține că atât din punct de vedere juridic cât și din punct de vedere al voinței reale a inculpatei și părții civile la momentul încheierii convenției din — și anexei din 2011, inculpata nu a pierdut în niciun moment jus abbutendi asupra imobilului litigiu singura înstrăinare fiind a dreptului de folosință a imobilului.
În acest sens, instanța reține atât declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de către inculpată (f. 104), partea civilă (f. 103), martorul — – fiul părții civile (f. 118), martora — (f. 120), martora — (f. 121), martora — (f. 117), martora — (f. 119) cât și evidențele fiscale ale Primăriei — unde ca și proprietar figura inculpata.
Față de aceste aspecte, instanța reține că în cauză este vorba doar de un litigiu civil respectiv plata unor despăgubiri pentru neîndeplinirea unor obligații izvorâte din convenția din — și anexa din 2011.
În concluzie, instanța reține că nu s-a făcut dovada dincolo de orice dubiu că inculpata a exercitat o acțiune de inducere sau menținere în, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sub aspectul laturii subiective (lipsa intenției directe), urmând a se dispune achitarea inculpatei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C. Pr. Pen..
II. Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești sub aspectul laturii civile, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 998 1864 cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
În cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs și a investițiilor efectuate.
Astfel, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite condițiile generale referitoare la existenta prejudiciului, a faptei ilicite si a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si condiția referitoare la săvârșirea faptei cu vinovăție.
Instanța reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale respectiv nu ne aflăm în prezența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Față de solicitarea de anulare a contractului vânzare cumpărare autentificat sub nr. — BNP — instanța reține că nu poate fi dispusă desființarea acestui act întrucât presupusa fapta penală dedusă judecății privește actele încheiate între partea civilă și inculpat și nu încheierea contractului autentic.
Față de aceste aspecte, instanța, în temeiul art. 14 Cpp și art. 346 Cpp raportate la art. 998 C.civ 1864 urmează a respinge acțiunea civilă ca neîntemeiată și față de dispozițiile art. 14 alin. 3 lit) a raportat la art. 348 Cpp urmează a respinge cererea de desființare totală a contractului vânzare cumpărare autentificat sub nr. — BNP — ca inadmisibilă.
Față de soluția pronunțată în cauză și faptul că prezenta cauză a fost reținută spre judecată ca urmare a admiterii plângerii părții civile în temeiul art. 2781 alin. 8 lit) c Cpp, instanța va obliga partea civilă, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 600 lei cheltuieli judiciare în faza de judecată în care este inclus și onorariul avocatului din oficiu.
Față de asistența acordată în cursul judecății de avocatul din oficiu, instanța stabilește cuantumul onorariului avocatului din oficiu — la 100 lei si va dispune achitarea acestei sume din fondurile Ministerului Justiției
Pentru aceste motive,
În numele legii,
D I S P U N E:
În temeiul art. 11 alin. 1 pct. 2 lit) a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit) d Cod procedură penală achită pe inculpata xx, fiica lui —-, născută la data de — în com. —, jud. — cu domiciliul în loc. –, jud. –, CNP –, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
În temeiul art. 14 Cpp și art. 346 Cpp raportat la art. 998 C.civ 1864 respinge acțiunea civilă promovata de partea civila — ca neîntemeiată.
În temeiul art. 14 alin. 3 lit) a raportat la art. 348 Cpp respinge cererea de desființare totală a contractului vânzare cumpărare autentificat sub nr. — BNP –ca inadmisibilă
În baza dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală, stabilește onorariul apărătorului — desemnat din oficiu pentru inculpata la sumă de 100 lei si dispune plata către Baroul de Avocați — din fondurile speciale ale Ministerului Justiției a acestuia, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit) a) Cod procedură penală, obliga partea civila la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat in care se include si onorariul avocatului din oficiu.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, –.
Președinte, Grefier,
