SENTINTA PENALA NR.54
Sedinta publica din 10 februarie 2009
Prin rechizitoriul nr. 407/P/22 august 2000, Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea a trimis în judecata pe inculpata …. ELENA sub aspectul savârsirii infractiunii de înselaciune în contraventii prev. de art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
S-a retinut în rechizitoriu ca pe parcursul derularii conventiei încheiate cu S.C. …. S.R.L. TULCEA, inculpata a indus în eroare conducerea societatii, ignorând clauzele contractuale si determinând astfel un prejudiciu de 142.962.210 lei ROL.
Prin Sentinta penala nr. 2 din 9 ianuarie 2001, Tribunalul Tulcea a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în infractiunea prevazuta de art. 215 alin. 1 si 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, text de lege în baza caruia a condamnat-o pe inculpata la o pedeapsa de 3 ani închisoare, fiindu-i interzise drepturile prev. de art. 64 Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal; a fost admisa actiunea civila, inculpata fiind obligata la plata sumei de 143.507.664 lei catre partea civila; a fost obligata inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Impotriva acestei hotarâri a declarat apel inculpata, apel care a fost admis prin Decizia penala nr. 165 din 11 mai 2001 a Curtii de Apel Constanta, sentinta fiind desfiintata cu trimitere spre rejudecare instantei de fond pentru respectarea dreptului la aparare al inculpatei si citarea acesteia.
In rejudecare, Tribunalul Tulcea, prin Sentinta penala nr. 107 din 26 iunie 2001 a schimbat din nou încadrarea juridica a faptei puse în sarcina inculpatei în infractiunea prev. de art.215 alin. 1 si 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 – art. 42 Cod penal, text de lege în baza caruia a condamnat-o pe inculpata la o pedeapsa de 3 ani închisoare, interzicându-i inculpatei drepturile prev. de art. 64 Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal; a admis actiunea civila si a obligat inculpata la plata despagubirilor civile catre partea civila; a obligat inculpata sa plateasca statului cheltuielile judiciare avansate.
Impotriva acestei hotarâri a declarat din nou apel inculpata, apel ce a fost respins ca tardiv prin Decizia penala nr. 14/P/26 ianuarie 2007 a Curtii de Apel Constanta.
Impotriva Deciziei pronuntate de Curte, a declarat recurs inculpata, Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a admis recursul, a casat decizia recurata, a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanta si a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatei daca nu este arestata în alta cauza.
In rejudecare, Curtea de Apel Constanta, prin Decizia penala nr. 43/P/8 aprilie 2008 a admis apelul, a desfiintat sentinta penala apelata si a trimis cauza Tribunalului Tulcea pentru rejudecarea cauzei cu procedura de citare legal realizata.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea a retinut ca judecarea cauzei s-a facut cu lipsa de procedura, dispunând ca Tribunalul Tulcea, cu ocazia rejudecarii, sa aiba în vedere si celelalte motive de nelegalitate si netemeinicie invocate de inculpata apelanta.
In rejudecare, s-a format dosarul nr. 1007/88/RJ/2008, inculpata fiind citata la toate adresele indicate în cursul urmaririi penale si în timpul cercetarii judecatoresti în cele doua cicluri procesuale, inclusiv la adresa din Italia unde se afla în prezent.
In rejudecare, a fost audiata martora …. si, prin comisie rogatorie, martorii …. si …..
Examinând probele administrate în cursul urmaririi penale, coroborându-le cu cele administrate nemijlocit în cursul cercetarii judecatoresti, tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt:
La data de 11 februarie 1999, s-a încheiat contractul comercial nr. 91 între S.C. ….. S.R.L. TULCEA si S.C. …. COM S.R.L. Bacau în baza caruia prima societate urma sa-i livreze celei de-a doua societati diverse cantitati de carne si preparate din carne, prin contract prevazându-se si o clauza de exclusivitate în zonele judetelor Bacau si Neamt în favoarea societatii din Bacau.
Inculpata, administrator al S.C. …. COM S.R.L. Bacau, a convenit ca plata produselor sa se faca cu bilet la ordin emis în termen de 10 zile de la data întocmirii facturilor.
Pâna în luna iunie 1999, raporturile comerciale dintre cele doua societati au decurs în conditii de normalitate, ulterior lunii iunie, societatea administrata de inculpata începând sa înregistreze o situatie financiara precara. In pofida acestei situatii, inculpata a continuat sa achizitioneze produse de la partea vatamata, emitând bilete la ordin în cunostinta de cauza, cunoscând ca biletele la ordin nu puteau fi onorate de banca platitoare întrucât contul societatii nu era alimentat,biletele la ordin fiind refuzate la plata de Sucursala Bancii …. din Bacau.
Intentia de fraudare a S.C. …. S.R.L. TULCEA a fost evidenta întrucât inculpata, într-un termen scurt de numai 10 zile, a emis patru bilete la ordin, cu toate ca stia ca are termen de gratie exact 10 zile, de la data emiterii primului bilet la ordin. Astfel, la data de 24 iunie 1999, inculpata a emis un bilet la ordin pentru suma de 34.202.703 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 413474, scadent la 3 iulie 1999, refuzat la plata la 5 iulie 1999.
La data de 28 iunie 1999, inculpata a emis un nou bilet la ordin în favoarea partii vatamate cu o valoare de 33.855.756 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 413593, refuzat la plata la data de 7 iulie 1999.
La 1 iulie 1999 inculpata a emis un nou bilet la ordin în favoarea partii vatamate cu o valoare de 35.085.636 lei, bilet ce a fost refuzat la plata la 12 iulie 1999.
La 5 iulie 1999, inculpata a emis un nou bilet la ordin pentru suma de 15.769.779 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 113886, bilet refuzat la plata la 14 iulie 1999.
Având în vedere faptul ca beneficiarii S.C. …. COM S.R.L. Bacau au achitat integral contravaloarea marfurilor preluate, în cursul lunilor iunie si iulie 1999, dar si atitudinea ulterioara a inculpatei care, nici în momentul declansarii cercetarilor penale si nici la instantele partii vatamate nu a procedat la stingerea datorie, datorie din care, nici în prezent, în al treilea ciclu procesual, nu a achitat nicio suma de bani, tribunalul constata ca inculpata se face vinovata de savârsirea infractiunii de înselaciune.
Apararea inculpatei referitoare la neplata marfii livrate de partea vatamata, datorita neachitarii contravalorii marfurilor livrate catre debitorii proprii nu poate fi primita, din probele dosarului rezultând, asa cum s-a precizat în paragrafele anterioare, ca acestia au achitat contravaloarea marfurilor preluate.
Relativ la încadrarea juridica a faptei savârsite de inculpata, tribunalul va avea în vedere ca art. 146 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 207/2000 si Legea nr.278/2006 defineste consecintele deosebit de grave ca fiind o paguba materiala mai mare de 200.000 lei, sau o perturbare deosebit de grava a activitatii cauzate unor autoritati publice.
Totalizând contravaloarea biletelor la ordin emise de inculpata, tribunalul constata ca acestea nu depasesc suma de 200.000 lei, astfel ca în speta, nu poate fi vorba de consecintele deosebit de grave prev. de alin. 5 al art. 215 Cod penal.
Asa fiind, vazând si dispozitiile art. 13 Cod penal, în temeiul art. 334 Cod proc. pen., urmeaza a dispune schimbarea încadrarii juridice a faptei savârsite de inculpata din infractiunea de înselaciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 si art. 42 Cod penal, în infractiunea prev. de art. 215 alin. 1 si 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 – art. 42 Cod penal.
Referitor la cererea de schimbare a încadrarii juridice solicitate de inculpata prin avocat, tribunalul constata ca aceasta nu poate fi primita.
Intr-adevar, prin Decizia nr. IX/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul în interesul legii si a statuat ca daca beneficiarul cecului are cunostinta în momentul emiterii ca nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infractiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 si nu infractiunea de înselaciune prev. de art. 215 Cod penal.
Cu toate acestea, întrucât din depozitia martorei …., directorul comercial al S.C. …. S.R.L. Tulcea nu a rezultat ca aceasta ar fi avut cunostinta ca societatea administrata de inculpata ar avea probleme financiare si nu ar avea disponibilul necesar pentru acoperirea biletelor la ordin emise, instanta constata ca inculpata a savârsit infractiunea retinuta în urma schimbarii încadrarii juridice, aceea de înselaciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, în forma continuata.
La individualizarea pedepsei, vor fi avute criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, modul si împrejurarile savârsirii faptei, urmarile acesteia, profilul socio-moral al inculpatei, care s-a stabilit în Italia, din 20 martie 2001, are un copil minor în vârsta de 7 ani, urmând a o condamna pe inculpata la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
Inculpatei îi vor fi interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b pe durata executarii pedepsei, la individualizarea pedepsei accesorii avându-se în vedere practica CEDO (cauza Hirst împotriva Marii Britanii) si faptul ca infractiunea comisa de inculpata nu are conotatie electorala.
Referitor la modalitatea de a pedepsei comise, tribunalul constata ca sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 81 Cod penal, scopul pedepsei putând fi atins si fara executarea acesteia.
Asa fiind, urmeaza a suspenda conditionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durata de 3 ani, atragându-i-se atentia asupra consecintelor nerespectarii dispozitiilor art. 83 Cod penal.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, se va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendarii conditionate a executarii conditionate a executarii pedepsei.
Intrucât inculpata a fost arestata o perioada, în conformitate cu dispozitiile art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicata, perioada arestarii provizorii de 10 ore din perioada 15 – 16 aprilie 2005, precum si perioada arestului din perioada 19 februarie – 16 martie 2007.
Referitor la actiunea civila, tribunalul retine ca partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 143.507.664 lei ROL reprezentând despagubiri civile.
Insumând contravaloarea facturilor emise de partea civila, tribunalul constata ca prejudiciul material creat societatii este de 118.913.874 lei ROL si nu de 143.507.664 lei, suma precizata de partea civila rezultând dintr-o eroare de calcul.
Asa fiind, urmeaza a admite în parte actiunea formulata de partea civila, si a obliga inculpata la plata sumei de 118.913.874 lei ROL despagubiri civile catre partea civila.
Vazând si dispozitiile art. 191 alin. 1 Cod proc. pen.,
