Art. 215 Cod penal – Înşelăciune. Emitere de bilete la ordin fără disponibil în cont. Analiza elementelor constitutive. Rulajul comercial
(decizia penală nr. 142 din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi
Prin decizia penală nr. 142 din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis apelul formulat de inculpatul G.C.C., împotriva sentinţei penale nr.44/02.02.2006 pronunţată de Tribunalului Vrancea în dosarul nr.129/P/2005.A fost desfiinţată sentinţa penală nr. 44/02.02.2006 a Tribunalului Vrancea şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Vrancea.
Au fost menţinute actele procesuale îndeplinite până la data de 25.01.2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr.44/02.02.2006 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului G.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.215 alin.1, 2, 3 cu referire la alin.5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 Cod penal şi art.76 lit.a Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c Cod penal.A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părţile vătămate, plus dobânda legală pentru fiecare din sume, calculate cu începere de la comiterea faptelor până la achitarea lor integrală.S-a dispus anularea biletelor la ordin emise.S-a reţinut că inculpatul G.C.C, în calitate de administrator şi asociat unic la SC Zinstall SRL Odobeşti, în perioada decembrie 2002-iunie 2004, deşi nu avea disponibil în cont, a emis un număr de 78 de bilete la ordin unui număr de 10 şi a cauzat un prejudiciu total de 3.242.182.429 lei.Împotriva sentinţei penale nr.44/02.02.2006 a Tribunalului Vrancea în termen legal a declarat apel inculpatul G.C.C., criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.În apelul formulat inculpatul a arătat că nu a avut intenţia de a înşela şi că neplata unei părţi din valoarea biletelor la ordin emise s-a datorat blocajului economico-financiar.Sub aspectul laturii civile a arătat că a fost obligat la plata unor sume mai mari decât cele datorate şi că instanţa de fond nu a ţinut cont că pe durata procesului a achitat o parte din prejudiciu, conform actelor depuse în cursul cercetării judecătoreşti.A mai arătat că în mod greşit instanţa de fond, la termenul din 19 octombrie 2005, i-a respins proba cu expertiză tehnico-contabilă solicitată în apărare şi prin care tindea să dovedească nevinovăţia sa şi să contribuie la stabilirea cu exactitate a prejudiciului cauzat, atât timp cât această probă se dovedea utilă, concludentă şi pertinentă pentru soluţionarea cauzei.A mai solicitat, în subsidiar, coborârea prejudiciului sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită.Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că acestea este fondat.Nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul cercetării judecătoreşti nu a fost efectuată o expertiză contabilă, deşi această probă se dovedea utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei din următoarele considerente:În primul rând, aşa cum rezultă din materialul probator, inculpatul a achitat, până la declanşarea cercetărilor, o parte din prejudiciu, rămânând restant cu diferite sume de bani.
Se impunea efectuarea unei expertize contabile, în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti pentru a se stabili dacă valoarea prejudiciilor însumate, reprezentând sumele de bani neachitate, se încadrează în noţiunea de consecinţe deosebit de grave” prevăzută de art.146 Cod penal, aceasta având implicaţii directe asupra încadrării faptei inculpatului în dispoziţiile art.215 alin.5 Cod penal şi a limitelor de pedeapsă aplicabile.În al doilea rând se impunea efectuarea unei expertize contabile asupra firmei inculpatului, SC Zinstall” SRL Odobeşti, judeţul Vrancea (care nu a fost introdusă în cauză şi citată în calitate de parte responsabilă civilmente) pentru a se stabili rulajul comercial al acestei firme, respectiv intrările şi ieşirile de lichidităţi, şi pentru a se stabili dacă la data emiterii biletelor la ordin societatea inculpatului avea suficienţi bani în cont sau trebuia să primească bani de la alte societăţi debitoare şi dacă acestea nu şi-au achitat obligaţiile la timp.Aceasta are o relevanţă deosebită asupra laturii subiective, deoarece infracţiunea de înşelăciune se săvârşeşte numai cu intenţie, fiind exclusă săvârşirea ei din culpă.Aşa cum s-a arătat în doctrină şi practică, prin emiterea unor cecuri bancare sau bilete la ordin fără acoperire nu se consumă infracţiunea de înşelăciune, atât timp cât nu sunt întrunite celelalte elemente constitutive ale infracţiunii, neurmărindu-se prejudicierea furnizorilor, şi dacă s-a achitat cu oarecare întârziere contravaloarea mărfii vândute. Dereglarea apărută pentru scurt timp în onorarea biletelor la ordin, explicată prin blocajul financiar, nu poate determina prin ea însăşi convingerea că inculpatul a urmărit realizarea scopului infracţional prevăzut de lege, acestea întrucât între societăţile comerciale aflate în relaţii de colaborare în înfăptuirea obligaţiilor reciproce, pot interveni unele situaţii mai deosebite care însă nu trebuie considerate ca intrând în mod obligatoriu în sfera ilicitului penal, fără o urmărire atentă.În al treilea rând, se observă că în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a depus o serie de acte prin care dovedeşte că a achitat o parte din prejudiciul cauzat.Efectuarea unei expertize contabile se impunea pentru a se stabili sub aspectul laturii civile, prejudiciul rămas neacoperit pentru fiecare societate comercială păgubită, în vederea obligării inculpatului la plata unei sume certe, lichide şi exigibile, corespunzătoare prejudiciului rămas neacoperit către fiecare societate.
Aşa fiind, s-a constatat că instanţa de fond, în mod greşit la termenul din 19 octombrie 2005 a respins cererea inculpatului de a se efectua o expertiză tehnico-contabilă în cauză, această probă fiind utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei.Prin aceasta, practic, nu s-a epuizat cercetarea judecătorească şi nu s-a soluţionat cauza sub toate aspectele, în principal nu s-a stabilit dacă sub aspectul laturii subiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.215 Cod penal sau dacă în cauză se impunea achitarea inculpatului, conform prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, aşa cum acesta a solicitat la judecarea în fond a cauzei; susţineri pe care instanţa de fond nu le-a combătut şi nu le-a înlăturat motivat.
