Art.278 ind.1 Cod procedura penala – plângere inadmisibila


Art.278 ind.1 Cod procedură penală – plângere inadmisibilăDecizia penală NR.869/01.10.2008Prin sentinta penală nr. 1001/15.05.2008, Judecătoria Ploiesti, în baza art. 278ind.1 alin. 1 si 8 lit.a C.pr.pen., a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentii I. A. si T.V., împotriva ordonantei nr. 50/P/2003 din 07.11.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova si a ordonantei nr. 1549/II/2/2007 din 12.01.2008 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.A fost mentinută solutia dispusă prin ordonantele atacate.Pentru a pronunta această sentintă prima instantă a retinut că în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. 50/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, se efectuează cercetări de către această unitate de parchet sub aspectul săvârsirii infractiunii de ucidere din culpă prev.de art. 178 al.2. c.p.Organul de urmărire penală trebuie să stabilească conditiile în care a survenit moartea numitului D.T. în ziua de 01.10.2003, ca urmare a producerii unui accident rutier pe raza localitătii Românesti, com. Bărcănesti.Prin Rezolutia nr.13.11.2006,procurorul care instrumentează cauza a început urmărirea penală in rem sub aspectul comiterii infractiunii de ucidere din culpă, dispunând înaintarea cauzei către organele de cercetare penală pentru completarea urmăririi penale.Totodata prin ordonanta nr.50/P/2003 din 07..11.2007, procurorul a respins cererea părtii vătămate P.E.( decedată la 20.11.2007), prin care acesta a recuzat expertul criminalist Caragea Mihai, si cererea de a se lua act de renuntarea părtii vătămate la exercitarea dreptului de a beneficia de un expert recomandat pe linie criminalistică. Prin ordonanta nr. 1549/II/2/2007 din 12.01.2008 a Prim procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul Prahova, s-a respins plângerea formulata de petentul T.V., împotriva ordonantei mai sus-mentionate.Impotriva acestei hotarări a declarat recurs petentii I.A.si T.V., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.Prin memoriul depus la dosar la data de 8.09.2008, s-a arătat că solutia instantei de fond este nelegala si netemeinică, întrucat nu s-a avut în vedere în aceasta cauză că a fost vorba de un conflict de drept penal, ce nu mai poate fi pus în discutie în fata instantei de judecată, si că prin respingerea plangerii ca inadmisibilă s-a încalcat art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie.Tribunalul, examinând hotărârea atacata, in raport de critica formulată, de actele si lucrările dosarului dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform disp.art. 385/6 al.3. c.p.p., a constatat ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

La datele de 30.11.2007 si 02.11.2007 persoana vătămată P.E.(decedată la 20.11.2007), a formulat cereri în dosarul nr. 50/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în care se efectuează cercetări de către această unitate de parchet sub aspectul săvârsirii infractiunii de ucidere din culpă prev.de art. 178 al.2. C.p., prin care aceasta a recuzat expertul criminalist Caragea Mihai, si a solicitat a se lua act de renuntarea acesteia la exercitarea dreptului de a beneficia de un expert recomandat pe linie criminalistică.După examinarea cererii prin prisma dispozitiilor legale în vigoare, procurorul de caz, prin ordonanta nr.50/P/2003 din 07.11.2007, a respins motivat cererea, iar prin ordonanta nr. 1549/II/2/2007 din 12.01.2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a respins plângerea formulata de petentul T.V., împotriva ordonantei sus-mentionate.Se observă, astfel, că plângerea formulată de P.E. a vizat un act efectuat de procuror în cursul urmăririi penale si nu o solutie de netrimitere în judecată.Prin art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 167 din Legea nr. 281/2003, se prevede că “plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de la lângă curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie”, iar în conformitate cu alineatul 2 al aceluiasi articol “în cazul când măsurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de către acestia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior”.Pe de altă parte, în art. 278ind.1 alin. 1, introdus în Codul de procedură penală prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 si modificat prin art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006, se mai prevede că “după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecătorul de la instanta căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă”, precizându-se, în continuare, că “plângerea poate fi făcută si împotriva dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu”.

Aceste reglementări, prin continutul lor neechivoc, asigură exercitarea efectivă de către toate persoanele interesate a dreptului lor de acces la justitie, în conformitate cu dispozitiile art. 8 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si cu dreptul oricărei persoane la un proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.Nu se poate considera că accesului liber la justitie, garantat prin art. 21 din Constitutie, în sensul că “orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime” fără care vreo lege să poată îngrădi exercitarea acestui drept, i s-ar aduce limitări în cazul riguroasei aplicări a dispozitiilor cuprinse în art. 2781 din Codul de procedură penală, câtă vreme în interpretarea dată de Plenul Curtii Constitutionale, prin decizia nr. I/1994, un astfel de drept constă în posibilitatea de a accede la structurile judecătoresti uzând de mijloacele prin care justitia se înfăptuieste, potrivit legii, adică inclusiv cu respectarea cadrului reglementat pentru exercitarea dreptului de a face plângere în fata judecătorului împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată.În aceste conditii, din moment ce prin dispozitiile art. 278ind.1 din Codul de procedură penală este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei solutiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, este evident că în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispozitiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc.Un atare mod de a se proceda se impune deoarece, pe lângă că nu este prevăzut controlul judiciar decât asupra rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, precum si cu privire la dispozitia de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, pentru toate celelalte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate din dispozitia sa, cum sunt măsurile preventive si cele asiguratorii, au fost reglementate proceduri specifice de verificare imediată de către instantă (art. 1402 si art. 168 din Codul de procedură penală) ori există posibilitatea de a fi cenzurate indirect de instantă, fie în cadrul procedurii prevăzute de art. 300 din Codul de procedură penală, referitoare la verificarea regularitătii actului de sesizare, fie cu ocazia cercetării judecătoresti.

Asa fiind, în măsura în care nu sunt vizate de prevederile art. 278ind.1 din Codul de procedură penală, orice alte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate în baza dispozitiei sale nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege.