În motivarea plângerii, petentii au aratat ca intimatul L.D.L. se face vinovat de savârsirea infractiunilor prevazute de art. 215 alin. 1 si 3 C.penal.
Au mai aratat petentii faptul ca împrumutul stipulat în contractul încheiat la 27.08.2002 la Biroul Notarial … si autentificat sub nr. … a fost practic luat de numitul T.V., iar clauzele contractuale au fost modificate fata de întelegerea initiala, în fata notarului citindu-se un act, iar partile fiind nevoie sa semneze un altul.
S-a mentionat totodata faptul ca intimatul L.D.L. a urmarit obtinerea apartamentului petentilor pe cai nelegale, respectiv prin fapte de camatarie, intimatul achizitionând prin astfel de mijloace alte asemenea apartamente.
Prin plângerea formulata la data de 30.10.2008 si înregistrata sub numarul 1587/310/2008 pe rolul Judecatoriei Sinaia, petentul L.D.L. a contestat la rândul sau rezolutia prim-procurorului de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Prahova nr. 811/VIII/1/2008 din 30.09.2008, prin care s-a respins plângerea sa împotriva rezolutiei 1352/P/2007 din 23.07.2008 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sinaia, pe care a apreciat-o ca fiind nelegala si netemeinica.
În motivarea plângerii, s-a aratat faptul ca organele de urmarire penala au facut o gresita interpretare a actelor si probelor administrate în dosarul format, fiind de asemenea apreciate în mod gresit elementele constitutive ale infractiunilor reclamate. S-a sustinut totodata faptul ca se permite în mod nejustificat desconsiderarea unui act emis de o autoritate în materia executarii silite, fiind încalcat dreptul sau de proprietate.
La termenul de judecata din 11.11.2008, petentul a invocat exceptia de conexitate, învederând instantei faptul ca pe rolul Judecatoriei Sinaia exista dosarul nr. 1544/310/2008, ce are acelasi obiect.
La termenul de judecata din 08.12.2008, instanta a pus în discutie aceasta exceptie, si având în vedere faptul ca ambele dosare au ca obiect plângere împotriva aceleiasi rezolutii, privesc aceleasi parti, instanta a dispus conexarea dosarului nr. 1587/310/2008 la dosarul nr. 1544/310/2008 pentru o mai buna înfaptuire a justitiei.
Nici una dintre parti nu a solicitat administrarea vreunei probe noi, astfel ca instanta, în baza art. 278ą al. 7 Cpp, a procedat la verificarea rezolutiei atacate pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei.
La dosarul cauzei a fost atasat dosarul de urmarire penala nr. 1352/P/2007.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 20.04.2007, petenta C.R. a formulat plângere penala împotriva numitului L.D.L. pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 215 alin. 1 si 3 C.penal si art. 246 C.penal, în ceea ce îl priveste pe d-l PB, judecatoresc.
În motivarea plângerii s-a aratat faptul ca a desi initial a acceptat sa semneze un contract de împrumut, fara a verifica contractul în prealabil, ulterior, în urma consultarii unor avocati, a ajuns la concluzia ca a fost înselata de catre intimat, întrucât acesta a reusit sa obtina si alte imobile prin mijloace similare. S-a mentionat ca, în realitate, suma de bani împrumutata a fost înmânata fratelui sau, T V.
La data de 07.01.2008 petentul L.D.L. a formulat plângere împotriva lui C. I si C.R, fiind înregistrata sub nr. 1352/P/2007 la Parchetul de pe lânga Judecatoria Sinaia cu privire la savârsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 192, art. 215 alin. 3, art. 220, art. 259, art. 271 alin. 2, art. 320 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen.
În motivarea plângerii s-a aratat faptul ca în cursul anului 2002, i-a împrumutat pe cei doi intimati cu suma de 9500 USD, fiind încheiat si un contract în acest sens, autentificat sub nr. …. Având în vedere faptul ca intimatii nu au mai restituit împrumutul acordat, petentul a obtinut învestirea cu formula a respectivului contract de împrumut cu garantie imobiliara, procedându-se la silita, fiind emis actul de adjudecare nr. …..
Petentul a indicat faptul ca dupa punerea sa în posesia imobilului si dupa ce a schimbat încuietorile, intimatii au patruns din nou în imobil.
Prin rezolutia din dosarul 1352/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sinaia din data de 23.07.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitilor C. I si C.R, pentru fapta prev. de 271 alin. 2 C.pen., deoarece faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, precum si neînceperea urmaririi penale fata de aceiasi faptuitori sub aspectul savârsirii infractiunilor prevazute de art. 192 alin. 2, art. 215 alin. 1 si 3, art. 220, art. 259, art. 320 C.pen.
Prin aceeasi rezolutie, s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de faptuitorul L.D.L. sub aspectul savârsirii infractiunii prevazute de art. 215 alin. 1 si 3 C.penal
La data de 09.09.2008, atât petentul L.D.L., cât si intimatii C. I si C.R au formulat plângeri împotriva acestei solutii, la prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Prahova, care prin rezolutia din 30.09.2008 din dosarul nr. 811/VIII/1/2008 a dispus respingerea plângerilor.
Analizând legalitatea si temeinicia solutiei pronuntate, instanta va avea în vedere, în primul rând, motivele invocate de catre ambele parti în cuprinsul plângerilor.
Potrivit art. 271 alin. 2 C.penal, constituie infractiunea de nerespectare a hotarârilor judecatoresti împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori parte din locuinta sau imobil, detinute în baza unei hotarâri judecatoresti.
Din înscrisurile aflate la dosar rezulta ca faptuitorul L.D.L. a dobândit imobilul situat în Azuga, … jud. Prahova, în temeiul actului de adjudecare nr. …. emis de judecatoresc PB din Sinaia, învestit cu formula executorie prin încheierea Judecatoriei Sinaia din 09.10.2003. Desi actul de adjudecare constituie titlu de proprietate, nu este suficient pentru a caracteriza fapta ca fiind infractiunea prev. de art. 271 alin. 2 C.penal.
Mai mult decât atât, atât din declaratiile martorilor F.G si F.C, dar si din sustinerile petentului L.D.L. din cuprinsul plângerii sale, rezulta ca dupa punerea sa în posesia imobilului si dupa ce a schimbat încuietorile, iar intimatii au patruns din nou în imobil, petentul a fost de acord ca intimatii, cu exceptia d-nei C.R. sa locuiasca în continuare în apartament. Ulterior, termenii acestei întelegeri nu au mai fost pusi în aplicare si au intervenit discutii contradictorii între învinuiti.
Instanta apreciaza la rândul sau ca, în mod corect, s-a apreciat ca referitor la infractiunile prev. de art. 192 alin. 2, art. 220, art. 320 C.pen, procurorul a încadrat fapta intimatilor petenti C. I si C.R în dispozitiile art. 271 alin. 2 C.penal.
Nu se poate retine nici infractiunea de denuntare calomnioasa în sarcina acestora din urma, întrucât acestia si-au exercitat în mod legal dreptul de petitionare.
Referitor la savârsirea infractiunii de înselaciune prevazuta de art. 215 alin. 1 si 3 C.penal, solicitata a fi retinuta în sarcina ambelor parti, din înscrisurile depuse la dosar, rezulta ca partile au încheiat un contract de împrumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr. …. de Biroul Notarial …din Sinaia, prin care petentii-intimati C. I si C.R se obligau sa plateasca suma de 9500 USD, cu termen de restituire 27.10.2002, împrumut garantat cu imobilul situat în Azuga, …., jud. Prahova.
Faptul ca în urma nerestituirii împrumutului, intimatul-petent L.D.L. a trecut la executarea silita, obtinând actul de adjudecare nr. …., nu are nimic ilegal în sine.
Sustinerile petentilor-intimati în sensul ca au fost indusi în eroare la momentul semnarii contractului nu sunt reale, în conditiile în care acestia sunt persoane mature, cu capacitate deplina de exercitiu, care nu au depus nici o diligenta pentru a verifica contractul în prealabil sau a anticipa consecintele acestuia, asa cum recunoaste de altfel chiar petenta C.R. în cuprinsul plângerii.
De asemenea, mentiunea potrivit careia s-a încercat restituirea împrumutului, iar faptuitorul L.D.L. a refuzat primirea acestuia, întrucât desfasoara în mod curent activitati de camatarie, nu sunt întemeiate, partile având suficiente mijloace legale la care ar fi putut recurge într-o astfel de situatie.
În ceea ce priveste apararea intimatului petent L.D.L., potrivit careia, sotii C. I si C.R l-au indus în eroare cu privire la posibilitatea restituirii împrumutului, ei urmarind în realitate însusirea sumei acordate, instanta apreciaza ca aceasta nu poate constitui în nici un caz elementul material al infractiunii de înselaciune, restituirea neavând loc din motive independente de vointa intimatilor.
Având în vedere toate considerentele de mai sus, instanta apreciaza ca solutiile date în cauza sunt legale si temeinice, motiv pentru care va mentine rezolutiile de scoatere de sub urmarire penala, respectiv de neîncepere a urmarii penale din 23.07.2008 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sinaia data în dosarul nr. 1352/P/2007, respectiv din 30.09.2008 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Prahova, iar în baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedura penala, va respinge plângerile conexate formulate de petentii-intimati C. I si C.R, în contradictoriu cu intimatul-petent L.D.L. ca neîntemeiate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, va obliga fiecare dintre cei trei petenti la plata a câte 70 RON, cheltuieli judiciare catre stat.
Totodata, tinând cont de faptul ca, în speta, complexitatea dosarului a fost aceeasi pentru toate partile, în raport de apararile efectuate de acestea, de prezenta si concluziile aparatorilor, instanta va admite în parte cererea formulata de petentii-intimati C. I si C.R privind acordarea cheltuielilor judiciare efectuate de parti si va dispune compensarea acestor cheltuieli cu cele efectuate de intimatul-petent L.D.L..
