SENTINŢA PENALĂ NR. 106 Materie penală
Art. 292 Cod penal -prescripţie specială
Prin Decizia penală nr.494/04.09.2008, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 385/15 pct.2 lit. c C.proc.pen., a admis recursul declarat de recurenta – inculpată, GA, împotriva deciziei penale nr. 61/AP/22.02.2008 a Tribunalului Neamţ, a casat în totalitate decizia recurată şi sentinţa penale nr.146/12.06.2007 a Judecătoriei Bicaz, şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă, Judecătoria Bicaz, soluţie motivată, în esenţă, pe cvasilipsa cercetării judecătoreşti la instanţa de fond (neaudierea inculpatei, neadministrarea de probatorii în apărare, nesocotindu-se astfel garanţiile procesuale ale unui proces echitabil, instituite prin art.289 C.proc.pen, art.6 paragraf 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).
Prin dec.pen.nr.61/AP/22.02.2008, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a) C.proc.pen., Tribunalul Neamţ a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz împotriva sentinţei penale nr.146/12.06.2007 a Judecătoriei Bicaz,pe care a desfiinţat-o in parte, şi rejudecând cauza: a majorat pedeapsa aplicata inculpatei, de la 400 lei la 500 lei amendă penală, în temeiul art.359 C.proc.pen.,a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 C. penal, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, iar, în baza art.379 pct.1 lit. b) C.proc.pen., a respins ca nefondat apelul declarat de aceeaşi inculpată, împotriva aceleaşi sentinţe.
Prin sentinţa penala nr.146/12.06.2007 Judecătoria Bicaz a condamnat pe inculpată, pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen., la o amendă penala de 400 lei noi, iar, în temeiul art.81, 82 C.pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de 1 an.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, esenţialmente, în fapt, motivarea încheierii pronunţată de aceasta instanţă la 22.11.2006 în dos. 1958/2006(filele 30-31).
Prin încheierea pomenită s-a dispus, printre altele, admiterea plângerii petentului, GAI, şi desfiinţarea Ordonanţei nr.1168/09.05.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, a fost reţinută cauza spre judecare, şi a fost pusă in mişcare acţiunea penală împotriva inculpatei GA, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii(art.213 C.pen.), constând, esenţialmente, în aceea că:1.- în ziua de 20.09.2000, inculpata, în scopul eliberării cererii pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 4198/20.09.2000 (fila 3 Dosar nr.1296/2000 al Judecătoriei Bicaz), a declarat la, Consiliul Local al comunei Bicazu Ardelean, că 2 suprafeţe de teren, împreună cu alte bunuri, au rămas moştenire de la mama sa, deşi – în realitate – fiecare din cele 2 terenuri făcuse obiectul câte unui de vânzare – cumpărare, constatate prin înscrisuri sub semnătură privată (zdelci), în care inculpata, căsătorită, are calitate de promitentă-cumpărătoare (filele 17,18 Dosar de urmărire penala nr.1168/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz).- 2. – la 31.10.2000, inculpata formulează la Judecătoria Bicaz, in contradictoriu cu nepoata de frate, cerere de partaj succesoral după mama sa,, incluzând în masa succesorală, şi suprafeţele de teren învederate; prin sentinţa civilă nr.1099/2000 Judecătoria Bicaz, admiţând acţiunea, a împărţit bunurile şi a atribuit inculpatei şi cele 2 terenuri in cauză, potrivit tranzacţiei încheiate între părţi.- 3. – la 19 sept. 2002, cu prilejul perfectării Contractului de întreţinere autentificat sub nr.2165, prin care inculpata a transmis fiicei sale ŢDşi soţului acestuia 311 mp teren din suprafeţele invocate, inculpata a declarat în faţa notarului public, că a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului prin moştenire de la mama sa, VE, fiindu-i atribuit in baza sentinţei civile de partaj succesoral nr.1099/2000 a Judecătoriei Bicaz.
În rejudecare, cauza a fost înregistrata sub nr.2223/188/2008, iar, în urma soluţionării incidentului procedural prin încheierea din data de 12.11.2008, cauza a fost reînregistrată sub nr.2223.9/188/2008.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale incidente in speţă, instanţa reţine situaţia de fapt prezentată in cele ce precedă (punctele1 – 3), pe care o încadrează juridic în conţinutul infracţiunii de fals in declaraţii (art.292 C.pen), constituită sub aspectul laturii obiective numai din actele materiale descrise la pct.1 şi 2; cu privire la acţiunea arătata la pct. 3, instanţa constată că producerea, în faţa unui public, ca dovadă a dreptului de proprietate, a unei sentinţe judecătoreşti obţinute pe baza unor declaraţii false, nu poate constitui niciodată elementul material al unui fals în declaraţii deoarece nu se integrează in conţinutul verbului regenss,,a declara”(în speţă), ci iî conţinutul verbului,, a folosi”.
Astfel, potrivit art.292 C.pen., falsul în declaraţii constă în declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Instanţa, examinând materialul probator administrat, constată că fapta penala incriminată in art.292 C.pen. s-a epuizat la data de 29.11.2000, când Judecatoria Bicaz a luat act de tranzacţia părţilor prin sent.civ.1099/2000.
În raport cu data comiterii acestei infracţiunii şi de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta, în speţă devine incidentă instituţia prescripţiei răspunderii penale, reglementă în art.121 şi urm.din C.pen.
Termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea prev. în art.292 C.pen. este de 5 ani (art.122 alin.1 lit. d C.pen) de la săvârşirea infracţiunii (art.122 alin.2 teza I C.pen ).
Potrivit art. 124 C.pen. privind prescripţia specială, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art.122 este depăşit cu încă jumătate.
In cauză, instanţa urmează să constate împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale cu durata de 7 ani şi 6 luni la data de 29 mai 2008 şi, pe cale de consecinţă să înceteze procesul penal.
