Tip sentinţă
Nr/dată/457/006
Domeniu asociat
Art.3 al.1 Lg.143/2000
Art. 3 alin.1 din Legea 143/2000, privind introducerea în ţară de droguri de risc, fără drept.
Latură obiectivă şi subiectivă .
Infracţiunea prev.de art.3 alin1 din Legea 143/2000, poate fi reţinută decât în condiţiile în care este demonstrat cu probe legale că, inculpatul a săvârşit acte materiale (acte de executare) de introducere în ţară de droguri din categoria celor prevăzute în anexa legii, ori că, a existat o înţelegere între inculpat şi expeditorul unui pachet ce avea în conţinutul său droguri . Simpla existenţă în cauză a unui proces –verbal încheiat de organele de cercetare penală, cu prilejul reţinerii inculpatului, în care s-au făcut menţiuni cu privire la susţinerile inculpatului în legătură cu persoana expeditorului, în măsura în care nu se coroborează cu alte probe, nu poate reprezenta o probă legală, în sensul disp.art.63 c.pr.pen., neputând fi considerată drept o „ declaraţie a învinuitului sau inculpatului „ întrucât nu îndeplineşte condiţiile cerute de art.69 c.pr.pen
( Sent.penală nr.457/28.09.2006 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin dec.pen.nr.3471/27.06.2007 a Î.C.C.J )
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi , instanţa a fost investită cu judecarea inc.B.I, pentru săvârşirea infr.prev.de art.3 alin.1 din Lg.143/2000, privind introducerea în ţară de droguri de risc , fără drept.
În fapt , s-a reţinut că, la data de 13.01.2006, organele de anchetă au primit informaţii privind introducerea din Spania în România a unor droguri de mare risc(haşiş), de către P.C. drept expeditorul coletului din Spania inculpatului în România, colet ce conţinea droguri, iar la data în cauză inculpatul a fost reţinut de poliţie , în momentul ridicării coletului de la autocarul cu care a fost transportat .
Din actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut că această faptă pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu a fost dovedită cu probe legal administrate, în condiţiile prev.de art.63 c.pr.pen .
De asemenea s-a considerat că, simpla existenţă în cauză, a unui proces –verbal încheiat de organele de cercetare penală, cu prilejul reţinerii inculpatului, în care s-au făcut menţiuni cu privire la susţinerile inculpatului în legătură cu persoana expeditorului, nu poate reprezenta o probă legală, în sensul disp.art.63 c.pr.pen., neputând fi considerată drept o „ declaraţie a învinuitului sau inculpatului „ întrucât nu îndeplineşte condiţiile cerute de art.69 c.pr.pen., în măsura în care nu s-a coroborat cu alte probe, din care să fi rezultat că inculpatul a comis acte de de introducere în ţară de droguri de mare risc, ori că a existat o înţelegere între el şi expeditor.
În raport de aceste considerente , instanţa a tras concluzia că, în speţă, nu s-a demonstrat vinovăţia inculpatului în ce priveşte săvârşirea infr.prev.de art.3 alin.1 din Lg.143/2000, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni .
