Judecătoria NOVACI Sentinţă penală nr. 147/2013 din data de 03.09.2013
Prin rezoluția Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria N din data de 03.06.2013, în dosarul nr. …./P/2013, s-a dispus în temeiul art. 228 alin. 6 C.p.pen., raportat la art. 10 lit. a) C.p.pen., neînceperea urmăririi penale față de numita MD, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 307 C.pen.
Pentru a adopta această soluție, s-au avut în vedere actele premergătoare efectuate și referatul organului de cercetare penală al poliției judiciare, potrivit căruia minora rezultată din relația părților nu a mai dorit să meargă la tatăl său, fără însă a fi influențată în vreun mod de mama sa sau alte persoane.
Împotriva rezoluției s-a formulat, potrivit art. 278 C.pen., plângere la procurorul ierarhic superior, ce a fost respinsă prin rezoluția nr. 1259/II/2/2013 din 10.07.2013 dată de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul G.
Împotriva soluției de netrimitere în judecată, petentul s-a adresat cu plângere la instanță, în temeiul art. 2781 C.p.pen., învederând că mama se opune vizitării minorei, că nu a fost chemat de organul de cercetare penală pentru a-și susține poziția iar martorii invocați în referat nu sunt credibili, neasistând niciodată la tentativele sale de a-și vizita fiica minoră.
De asemenea, a arătat că nici numitul RF, care l-a însoțit de mai multe ori, nu a fost audiat ca martor, deși l-a menționat în plângeri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că plângerea formulată de petent este întemeiată, urmând a fi admisă în baza art. 278 alin. 8 lit. b) C.p.pen., cu consecința trimiterii cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța are în vedere că, prin sentința civilă nr. 2444/2011 pronunțată de Judecătoria TJ în dosarul nr. …../318/2010, s-a încuviințat înțelegerea părților în sensul ca reclamantul GC să aibă legături personale cu minora G.E.I, rezultată din căsătoria cu numita G (M) D, la domiciliul său conform programului stabilit, urmând ca reclamantul să o ia și să aducă înapoi minora la domiciliul mamei.
Prin plângerea adresată organelor penale, petentul a arătat că intimata nu respectă măsurile privind încredințarea minorei, începând cu data de 02.02.2013 minora refuzând să mai plece de la domiciliul mamei cu tatăl său.
Cercetările efectuate însă în cauza penală sunt insuficiente pentru a susține soluția propusă, confirmată de procuror.
Astfel, în cauză nu s-a reținut și nici nu s-a înlăturat motivat declarația numitului RF, care a arătat că mama fetiței nu a lăsat-o să meargă cu tatăl ei (declarație 16.03.2013, 06.04.2013) însă au fost reținute declarațiile numiților BE și GF, deși din acestea nu rezultă motivul refuzului minorei de a-și însoți tatăl.
În acest sens, se reține că minora, la acel moment, avea vârsta de 4 ani și jumătate iar faptul că, după ce în perioada ulterioară pronunțării sentinței și până la data de 02.02.2013 a mers de bună voie la tatăl său, ulterior a refuzat fără a se determina motivele acestei schimbări de atitudine, obliga organul penal să efectueze cercetări suplimentare, avându-se în vedere și declarațiile mamei care a invocat manifestarea de voință a fiicei, fără însă a putea oferi ea însăși motivele acestei atitudini.
Or, potrivit art. 307 alin. 2 Cod penal, constituie infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creștere și educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de organul competent.
Simplul refuz al minorului de a lua contact cu tatăl nu pune la adăpost de răspundere penală pe mama căreia i-a fost încredințat, deoarece acest refuz poate fi un reflex al atitudinii mamei față de tatăl copilului.
Prin urmare, reținând din cuprinsul actelor de cercetare efectuate că între petent și fiica sa nu s-au stabilit legăturile în modalitatea prevăzută prin hotărârea judecătorească, era necesar a se lămuri temeiurile lăuntrice pentru care minora refuză să-și mai însoțească tatăl, respectiv efectuarea unor anchete sociale la domiciliile părților pentru a se verifica în mod concret situația fiecărui părinte, mediul oferit de fiecare și condițiile în care relațiile părintești pot fi menținute, precum și întocmirea unui referat de evaluare a minorei, de specialiști din cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, pentru a se determina dacă aceasta refuză în mod real a-și mai vizita tatăl, în caz afirmativ să se stabilească motivele, mai exact dacă eventualul refuz manifestat de minoră este expresia atitudinii sale neconstrânse, sau mai curând rezultatul unei atitudini induse de mama sa, cu care locuiește în mod obișnuit (având în vedere și vârsta fragedă a minorei) ori există alte temeiuri care justifică această atitudine, primând ocrotirea interesului superior al minorului, independent de relațiile dintre foștii soți, părinți ai acestuia, în orice caz putându-se identifica modalități de reluare a legăturii cu tatăl.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul GC, cu domiciliul în …, în contradictoriu cu intimata MD, cu domiciliul în ….
Desființează rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 03.06.2013 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria N în dosarul nr. …./P/2013.
Trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria N în vederea începerii urmăririi penale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2013.
Președinte,
Grefier,
