Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Art.332 alin.2 Cod procedură penală -Trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
Cazurile care impun restituirea cauzei la procuror sunt expres şi limitativ prevăzute de art.332 alin.2 Cod procedură penală; în condiţiile în care rechizitoriul cuprinde toate menţiunile prevăzute de art.263 Cod procedură penală şi a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei conform art.264 Codprocedură penală nu se poate dispune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale întrucât între faptele deduse judecăţii şi alte fapte ce fac obiectul unui dosar aflat în anchetă la parchet există conexistate, cu atât mai mult cu cât pentru faptele ce fac obiectul dosarului aflat la parchet nu mai poate fi pusă în mişcare acţiunea penală întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.
DECIZIA PENALĂ NR.917/R/6 noiembrie 2012
Dosar nr.887/218/P/2012
Prin sentinţa penală nr. 193 din 14 iunie 2012, în baza art.300 Cod procedură penală, s-a constatat neregularitatea actului de sesizare.
În baza art.300 alin.2 teza II Cod procedură penală, combinat cu art.332 alin.2 teza II Cod procedură penală, s-a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei în vederea completării urmăriri penale în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art.37 alin.1 şi 4 din Legea şi art.38 alin.1 şi 2 din Legea nr.319/2006, din dosar nr.853/P/2009, existând caz de conexitate, conform art. 34 lit.d Cod procedură penală, cu infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V.C. prin actul de sesizare din acelaşi dosar nr.853/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei .
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei din 28.02.2012 din dosar nr.853/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.C., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că la data de 27.01.2009, în jurul orelor 17.00 inculpatul V.C. a transportat cu autoturismul proprietate personală marca Dacia cu nr. de înmatriculare …. în localitatea P. , două uşi termopan de la SC C.M.V. SRL, punct de lucru T.. Inculpatul a fost însoţit pe timpul transportului de partea vătămată M.I., pentru a-l ajuta la descărcatul uşilor de pe remorca tractată de autoturismul Dacia, atât partea vătămată cât şi inculpatul fiind angajaţi ai SC CMV SRL , punct de lucru T.
Cei doi au ajuns în apropierea locuinţei cumpărătorului celor două uşi S.B. şi s-au oprit întrucât drumul era în pantă şi lunecos, fiind tractaţi în continuare cu un autoturism de teren până în apropierea locuinţei cumpărătorului. Remorca în care erau transportate uşile a fost parcată pe partea stângă a drumului fiind în pantă înspre partea stângă.
Inculpatul a solicitat un cuţit pentru a tăia chingile cu care erau legate uşile şi fără să aştepte să i se aducă un cuţit a folosit o brichetă pentru a desface legăturile , fără să ţină seama de solicitarea părţii vătămate de a aştepta ajutorul altor persoane.
Din cauza instabilităţii remorcii, a drumului în pantă , după desfacerea legăturilor , uşa din partea stângă s-a dezechilibrat , partea vătămată care se afla în spatele remorcii a încercat să o ţină pentru a nu cădea , dar nu a reuşit , fiind lovit de aceasta şi transportat ulterior la Spitalul Orăşenesc T. , Spitalul Judeţean S.M. şi Clinica de Neurologie C.N.
Din raportul de expertiză medico legală a rezultat că leziunile suferite de partea vătămată în urma accidentului au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată a formulat plângere penală la data de 01.07.2009.
Accidentul nu a fost declarat şi înregistrat ca accident de muncă, ulterior I.T.M. S.M. stabilind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi declarat accident de muncă.
Din declaraţia părţii vătămate a rezultat că aceasta a fost rugată de făptuitorul L.O. să-l însoţească pe învinuit la efectuarea transportului, iar partea vătămată s-a simţit datoare să facă acest lucru deoarece beneficiase anterior de o zi liberă pentru schimbarea permisului de conducere .
Partea vătămată nu fusese instruită cu privire la protecţia muncii.
În aceste condiţii este incert caracterul imperativ al sarcinii primite de partea vătămată de la administratorul societăţii comerciale , făptuitorul L.O.
Chiar şi în condiţiile în care rezultă că partea vătămată se afla în executarea unei sarcini de serviciu din cauza trecerii timpului până la data formulării plângerii şi a modificărilor survenite la locul producerii accidentului, nu rezultă îndeplinirea condiţiei că faptele făptuitorului L.O. şi inculpatul V.C. să creeze un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă.
Analizând acte şi lucrările dosarului instanţa de fond a constatat că la data de 02.05.2012, prin serviciul registratură, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., comunică constituirea de parte civilă în cauză cu suma de 4771,92 lei.
La data de 02.05.2012, prin serviciul registratură, Spitalul Judeţean de Urgenţă S.M., comunică constituirea de parte civilă în cauză cu suma de 487,54 lei, la care se va calcula dobânda legală.
La termenul de judecată din 03.05.2012, instanţa de fond, din oficiu, a dispus introducerea în cauză, în calitate de furnizor de servicii medicale Serviciul de Ambulanţă a Judeţului S.M. şi a părţii responsabil civilmente SC C.M.V. SRL.
La acelaşi termen de judecată, reprezentantul părţii civile a comunicat faptul că va invoca neregularitatea actului de sesizare, după ce vor fi citate toate părţile în această cauză.
La termenul de judecată din 14.06.2012, reprezentantul părţii civile a susţinut această cerere şi a depus ordonanţa din 11.04.2012 a prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei din 28.02.2012 din dosar nr.853/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de L.O. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.37 alin.1 şi 2 din Legea nr.319/2006 şi faţă de V.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. e art.38 alin.1 şi 4 din legea nr.319/2006, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv lipseşte condiţia ca fapta să creeze un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petentul M.I., iar prin ordonanţa din 11.04.2012 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei s-a depus admiterea plângerii, infirmarea dispoziţiei de neîncepere a urmăririi penale şi reluarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale.
În motivarea acestei ordonanţe se reţine că organele de urmărire penale nu au soluţionat cauza cu privire la persoana juridică, iar pentru infracţiunea de „protecţia muncii” soluţia de neîncepere a urmăririi penale nu a fost judicios motivată şi nu s-a ţinut seama de toate elementele constitutive ale infracţiunii .
Instanţa a constatat că în baza art.300 Cod procedură penală „este datoare să verifice, din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare”.
Faţă de cele invocate de către partea civilă, prin reprezentantul său legal, instanţa a constatat că între aceste infracţiuni există o strânsă legătură şi sunt necesare administrarea probelor pentru a putea fi dată o soluţie temeinică şi legală.
Ori, în cadrul urmării penale, organele de urmărire penală trebuie să reia actele premergătoare începerii urmăririi penale şi să se pronunţe o soluţie, atât cu privire la persoana juridică, care este parte responsabil civilmente în această cauză, cât şi cu privire la infracţiunea la protecţia muncii, deoarece nu s-au ţinut seama de toate elementele constitutive ale infracţiunii, aceste soluţii fiind imperios necesare în pronunţarea soluţiei în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate mai sus, instanţa de fond, în baza art.300 Cod procedură penală, a constatat neregularitatea actului de sesizare.
În baza art.300 alin.2 teza II Cod procedură penală, combinat cu art.332 alin.2 teza II Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei în vederea completării urmăririi penale în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art.37 alin.1 şi 4 din Legea 319/2006 şi art.38 alin.1 şi 2 din Legea nr.319/2006, din dosar nr.853/P/2009, existând caz de conexitate, conform art. 34 lit.d Cod procedură penală, cu infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V.C. prin actul de sesizare din acelaşi dosar nr.853/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei , ţinând cont şi de recursul în interesul legii nr.XXVIII /2007 a ICCJ – Secţiile unite.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate şi continuarea judecăţii de către Judecătoria Carei.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât s-au încălcat dispoziţiile articolului 332 aliniatul 2 Cod procedură penală privind cazurile limitativ prevăzute de lege în care se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Astfel, starea de conexitate cu dosarul nr. 853/P/2009 nu constituie un caz de restituire sau neregularitate a actului de sesizare, iar pe de altă parte, pentru infracţiunile la care face referire instanţa de judecată – cele prevăzute de articolul 37 aliniatele 1 şi 4 şi 38 aliniatul 1 şi 2 din Legea nr. 319/2006 nu mai poate fi pusă în mişcare acţiunea penală întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie.
Examinând hotărârea recurată din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, curtea a reţinut următoarele:
Potrivit articolului 300 Cod procedură penală instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare regularitatea actului de sesizare, iar potrivit aliniatului 2 al textului legal mai sus arătat, atunci când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.
Potrivit articolului 332 Cod procedură penală când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza suspusă judecăţii s-a efectuat acte de cercetare penală de un alt organ decât cel competent instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit articolului 268 aliniatul 1 Cod procedură penală, iar potrivit aliniatului 2 instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.
Din lecturarea textelor de lege mai sus arătate se constată că cele două cazuri de restituire privesc două cazuri diferite: prima restituire priveşte actul de sesizare al instanţei – rechizitoriul în speţă, care trebuie să îndeplinească condiţiile de fond şi de formă prevăzute de articolul 263 şi 264 Cod procedură penală – iar a doua se referă la însăşi urmărirea penală.
Pe de altă parte, potrivit articolului 317 Cod procedură penală judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare al instanţei.
Analizând soluţia pronunţată de instanţa de fond rezultă că în speţă nu este incident niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de articolul 332 aliniatul 2 Cod procedură penală care impun restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, iar, pe de altă parte, rechizitoriul cuprinde toate menţiunile prevăzute de articolul 263 Cod procedură penală fiind verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către prim procurorul de pe lângă Judecătoria Carei, aşa cum cer dispoziţiile articolului 264 Cod procedură penală.
Existenţa unei conexităţi între faptele ce fac obiectul prezentei cauze şi faptele ce fac obiectul dosarului nr. 853/P/2009 nu constituie un caz de restituire sau neregularitate a actului de sesizare, cu atât mai mult cu cât ordonanţa prin care s-a admis plângerea a avut ca temei de drept articolul 278/1 Cod procedură penală şi nu dispoziţiile articolului 228 aliniatul 7 Cod procedură penală.
De asemenea, s-a reţinut că pentru infracţiunile care fac obiectul dosarului nr. 853/P/2009 – cele prevăzute de articolul 37 aliniatul 1 şi 4 şi 38 aliniatele 1 şi 2 din Legea nr. 319/2006 nu mai poate fi pusă în mişcare acţiunea penală întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale conform articolul 122 aliniatul 1 litera d Cod procedură penală, astfel că nu se mai pune problema unei soluţionări unitare.
Pentru aceste motive, curtea, în baza articolului 385/15 punctul 2 litera c Cod procedură penală, a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, împotriva sentinţei penale nr. 193 din 14.06.2012 pronunţată de Judecătoria Carei pe care a casat-o şi a dispus continuarea judecării cauzei de către Judecătoria Carei, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate au fost avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
