Art.35 alin.2 si 81 alin.1 din Legea nr.302/2004.Emiterea mandatului european de arestare întrerupe cursul prescriptiei executarii pedepsei.
Prin sentinta penala nr.37 din 20 ianuarie 2010, Tribunalul Dolj, a respins contestatia la formulata de contestatorul condamnat K. R. V.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Arad sub nr.6051/108/2009 contestatorul condamnat K. R. V. a formulat contestatie la executare împotriva executarii sentintei penale nr.675/2001 a Tribunalului Dolj.
În motivarea cererii contestatorul condamnat a invocat împlinirea termenului de prescriptie conform art.126 alin.1 lit.b Cod penal si a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei.
În drept, a invocat dispozitiile art.461 alin.1 lit.d cod pr.penala.
Prin sentinta penala nr.320 din data de 02 decembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr.6051/108/2009, în baza art. 42 cod penal raportat la art.461 alin.2 teza a I-a cod pr.penala a declinat competenta de solutionare a contestatiei la executare si a înaintat-o la Tribunalul Dolj.
Primind cauza, Tribunalul Dolj a înregistrat-o sub nr.6051/108/2009 .
În cursul judecatii s-au atasat la dosarul cauzei, copia mandatului european de arestare nr.7 din data de 31 mai 2007, emis de Tribunalul Dolj si referatul întocmit de Biroul Executari penale.
Din referatul întocmit de Biroul Executari penale, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.675/05.12.2001, pronuntata de Tribunalul Dolj în dosar nr.11982, ramasa definitiva la 22.05.2002, prin decizia penala nr.188/30.04.2002 a Curtii de Apel Craiova, inculpatul K. R. V. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
La data de 04.06.2002 s-a emis mandat de executare a pedepsei închisorii nr.752/2001 si înaintat la I.P.J.- Arad.
Ulterior emiterii mandatului de executare pedeapsa inculpatul a declarat recurs, fiind respins prin decizia penala nr.5637/18.12.2002 a Curtii Supreme de Justitie.
Cu adresa nr.1951025/06/PM din 23.01.2006 a Biroului National Interpol a informat ca sus numitul a fost pus în urmarire internationala în vederea localizarii.
La data de 31.05.2007 Tribunalul Dolj a emis M.E.A. 7/2007.
Potrivit art. 461 alin.1 lit.d cod pr.penala contestatia contra executarii hotarârii penale se poate face când se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alte cauze de stingere ori micsorarea pedepsei si orice alt incident ivit în cursul executarii.
Fata de dispozitiile legale mai sus expuse si mentiunile din mandatul european si referatul Birului executari penale, instanta de fond a constatat ca motivele invocate nu se încadreaza în nici unul din cazurile prevazute de art.461 cod pr.penala.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul, în motivare aratând ca s-a împlinit termenul prescriptiei executarii pedepsei la 23 decembrie 2008, deoarece din pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare s-a dedus perioada arestarii preventive de la 24 mai 2000, la 19 noiembrie 2000.
A mai aratat ca nu a intervenit nicio cauza de întrerupere sau suspendare a termenului de prescriptie, deoarece mandatul european de arestare nu întrerupe prescriptia.
A mai mentionat ca dispozitiile art.35 alin.2 din Legea nr.302/2002 nu sunt aplicabile fata de condamnat, deoarece cererea de extradare formulata de statul român este ulterioara datei de 23 decembrie 2008.
Prin d.p.253/3 martie 2010 a Curtii de Apel Craiova s-a respins ca nefondat, recursul declarat de recurentul contestator .
În motivare s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.675 din 5 decembrie 2001, pronuntata de Tribunalul Dolj, definitiva prin decizia penala nr.5637 din 18 decembrie 2002 a Curtii Supreme de Justitie, inculpatul K. R. V., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, astfel încât potrivit art.126 alin.1 lit.b Cod penal, termenul de prescriptie a executarii pedepsei este de 6 ani si 6 luni, neavând importanta aspectul ca din pedeapsa s-a dedus detentia preventiva în conditiile în care legea se refera la “durata pedepsei ce urmeaza a fi executata”.
În aceste conditii, termenul prescriptiei se împlinea la 18 iunie 2009, dar mandatul european de arestare a fost emis la 31 mai 2007.
Desi Legea nr.302/2004 nu prevede expres faptul ca mandatul european de arestare nu întrerupe cursul prescriptiei executarii pedepsei, din coroborarea textelor art.35 alin.2 si 81 alin.1 din Legea nr.302/2004, republicata, rezulta ca si în acest caz se întrerupe cursul prescriptiei.
Mandatul european de arestare este o forma speciala a cererii de extradare, fiind aplicabila numai între statele membre ale Uniunii Europene, semnatare a Deciziei cadru nr.2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002.
Ori, potrivit art.35 alin.2 din Legea nr.302/2004, republicata, “depunerea cererii de extradare, întrerupe prescriptia neîmplinita anterior”.
Faptul ca mandatul european de arestare întrerupe cursul prescriptiei executarii pedepsei este confirmat si de dispozitiile art.81 alin.1 din Legea nr.302/2004, potrivit carora acest mandat se emite ori de câte ori nu a intervenit, potrivit legii române, prescriptia executarii pedepsei. Ori, daca în momentul emiterii mandatului european de arestare nu a intervenit prescriptia, dar la scurt timp dupa aceea se împlineste termenul prescriptiei executarii pedepsei, ar fi lipsit de efecte mandatul european de arestare si ar fi inutila emiterea acestuia.
În consecinta, la data emiterii mandatului european de arestare – 31 mai 2007, a fost întrerupt cursul prescriptiei executarii pedepsei, începând sa curga un nou termen.
