Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 41/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 441/A/31.08.2005 a Tribunalului Galaţi pronunţată în dosarul nr. 857/2005.
Prin decizia penală nr.441/A/31.08.2005 a Tribunalului Galaţi, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci şi a fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr.197/18.02.2005 a Judecătoriei Tecuci, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi numai cu privire la inculpatul G.P. şi în rejudecare :
În baza disp.art.11 pct.2 lit.b în referire la art.10 lit.h Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului G.P., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.180 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev.de art.182 alin.2 Cod penal, conform disp.art.334 Cod procedură penală.
În fapt, s-a reţinut că, în ziua de 18.05.2002, în jurul orelor 15,00, în urma unui conflict anterior cu fratele său, partea vătămată G.N., care îi distrusese 6 ţevi de irigat din cultura de roşii aflată în câmp, inculptul G.P. s-a luat la bătaie cu acesta, în conflict intervenind şi învinuitul R.V..
În urma acestui conflict, partea vătămată G.N. a suferit leziuni care i-au pus viaţa în primejdie prin contuzia abdominală cu ruptură de intestin, necesitând intervenţie chirurgicală de urgenţă.
Împotriva deciziei penale nr.441/A/31.08.2005 a Tribunalului Galaţi, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticând soluţia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 145/R din 17.03.2006 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a casat în totalitate, decizia penală nr. 441/A/31.08.2005 a Tribunalului Galaţi şi sentinţa penală nr. 197/18.02.2005 a Judecătoriei Tecuci şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Judecătoria Tecuci pentru următoarele motive:
Potrivit prevederilor art.47 alin.2 Cod procedură penală, este incompatibil să participe la judecarea unei cauze judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar purea fi dată în acea cauză.
Din analiza materialului probator, rezultă că judecătorul C.V., prin sentinţa penală nr.269/11.04.2003 a Judecătoriei Tecuci, pronunţată în dosarul nr.1021/2003, sentinţă rămasă definitivă prin neapelare la data de 22.04.2003, a dispus condamnarea inculpaţilor MCD, ME, TM şi TV pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 Cod penal, constând în aceea că ar fi declarat, în mod mincinos, în faţa instanţei de judecată că şi numitul RV ar fi agresionat pe partea vătămată GN, după ce în cursul urmăririi penale, în dosarul nr.754/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, declaraseră că doar GP agresionase pe GN şi că RV nu participase la agresiune.
Din modul în care este motivată sentinţa penală nr.279/11.04.2003 a Judecătoriei Tecuci rezultă, în mod clar, convingerea judecătorului în sensul că inculpaţii MCD, ME, TM şi TV au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în faţa instanţei de judecată deoarece RV nu a participat la agresionarea părţii vătămate GN.
Ulterior, acelaşi judecător pronunţă sentinţa penală nr.197/18.02.2005 a Judecătoriei Tecuci, prin care dispune achitarea inculpatului GP pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, considerând că fapta a fost săvârşită de RV cu toate că probele adminitrate în cauză nu se schimbaseră, iar sentinţa penală nr.279/11.04.2003 a Judecătoriei Tecuci intrase în autoritate de lucru judecat.
Dincolo de procedul incorect utilizat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci în sensul de a nu pune în discuţie incompatibilitatea în care se afla judecătorul încă de la primul termen de judecată şi de a aştepta pronunţarea unei soluţii în cauză după care să invoce acest motiv ca un motiv de apel, considerăm că şi judecătorul fodului trebuia să constate din oficiu situaţia de incompatibilitate în care se afla şi să se abţină de la judecarea cauzei.
Aceasta pentru că, fie că judecătorul îşi păstra convingerea exprimată prin sentinţa penală nr.279/2003 a Judecătoriei Tecuci şi atunci soluţia ce se putea da în privinţa inculpatului GP era previzibilă, fie că procedând la o dezincriminare pozitivă îşi nega propria convingere, exprimată în sentinţa penală nr.279/2003 a Judecătoriei Tecuci, situaţie în care achitarea inculpatului GP devea previzibilă, acuzaţiile planând apoi asupra numitului RV.
În schimb soluţia dispusă de Tribunalul Galaţi, prin decizia penală nr.441/A/31.08.2005 a Tribunalului Galaţi, care a încercat să lămurească situaţia de fapt, nu face decât să contribuie la accenturarea confuziei asupra situaţiei de fapt.
În primul rând, Tribunalul Galaţi nu răspune motivului de apel invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci privitor la incompatibilitatea în care se află judecătorul C.V. la momentul pronunţării sentinţei penale nr.197/18.02.2005 a Judecătoriei Tecuci, hotărârile pronunţate de un judecător incompatibil fiind lovite de nulitate absolută.
Tribunalul Galaţi a apreciat în mod greşit că judecătorul C.V. nu era incompatibilă la momentul pronunţării sentinţei penale nr.197/18.02.2003 a Judecătoriei Tecuci, deoarece din sentinţa penală nr.279/11.04.2003 a Judecătoriei Tecuci, nu rezultă în mod clar că ea îşi exprimase părerea în cauză pentru că nu rezultă cu exactitate când martorii săvârşiseră infracţiunea de mărturie mincinoasă, în cursul urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti, ci doar faptul că ei dăduseră declaraţii contradictorii.
Ori, după cum am arătat, din motivarea sentinţei penale nr.279/2003 a Judecătoriei Tecuci rezultă în mod clar că instanţa a apreciat că martorii săvârşiseră infracţiunea de mărturie mincinoasă prin declaraţiile pe care le dăduseră în faţa instanţei, deoarece numitul RV nu agresionase pe partea vătămată.
În al doilea rând, Tribunalul Galaţi a ignorat faptul că sentinţa penală nr.279/11.04.2003 a Judecătoriei Tecuci intrase în autoritatea de lucru judecat, bucurându-se de prezumţia că situaţia de fapt cuprinsă în hotărârea judecătorească corespunde realităţii.
Ignorând acest aspect, Tribunalul Galaţi apreciază la rândul său că RV a săvârşit infracţiunea prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, parte vătămată fiind GN.
Mai mult, deşi, din cuprinsul actelor şi lucrărilor dosarului, în special a actelor medico-legale nu rezultă că partea vătămată GN ar fi suferit leziuni care ar putea fi încadrate, prin numărul de zile de îngriiri medicale, distinct în prevederile art.180 alin.2 Cod penal şi art.182 alin.2 Cod penal, Tribunalul Galaţi disjunge artificial faptele apreciind că inculpatul GP a săvârşit infracţiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, deşi trimiterea în judecată se făcuse pentru o singură infracţiune prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, iar în cauză nu s-a făcut aplicarea prevederilor art.337 Cod procedură penală privitoare la extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
Rezultă în acest mod, intenţia instanţei de apel de a crea posibilitatea împăcării inculpatului şi a părţii vătămate, în contra dispoziţiilor legale şi cu încălcarea drepturilor lui R.V., care s-ar vedea astfel pus în situţia de a fi cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.182 alin.2 Cod penal, fără a avea posibilitatea ca anterior să îşi fi formulat probe sau apărări în cauză.
