Prin Decizia penală nr. 139/A din data de 13 august 2007 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul formulat de condamnatul B.D.D. împotriva Sentinţei penale nr.197 din data de 17.04.2007, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.790/121/2007.A desfiinţat Sentinţa penală nr.197/17.04.2007 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:A admis, în principiu, cererea formulată de condamnatul B.D.D. de rejudecare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr.1084/P/2001 al Tribunalului Galaţi, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr.54/05.02.2002 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr.2197/13.05.2003 a Curţii Supreme de Justiţie.A trimis cauza la Tribunalul Galaţi în vederea continuării judecăţii, audierii inculpatului, analizei şi pronunţării asupra probelor solicitate de condamnatul B.D.D. şi soluţionării pe fond a cererii formulate de condamnat.Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.790/121/2007 condamnatul B.D.D. a formulat apel împotriva Sentinţei penale nr.197/17.04.2007 a Tribunalului Galaţi.Prin Sentinţa penală nr.197/17.04.2007 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr.790/121/2007, a fost respinsă ca nefondată cererea privind rejudecarea cauzei formulată de condamnatul B.D.D.Pentru a dispune astfel, instanţa de fond, Tribunalul Galaţi, a avut în vedere că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr.790/121/2007, condamnatul B.D.D. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art.18 şi art.72 din Legea nr.302/2004 şi dispoziţiile art.461 litera b Cod procedură penală, rejudecarea cauzei în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr.54/2002 a Tribunalului Galaţi, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea de tentativă la infracţiunea de omor calificat.A solicitat, de asemenea, deducerea perioadei executate în stare de arest provizoriu, în vederea extrădării.În motivarea cererii formulate, condamnatul a arătat că prin sentinţa menţionată a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, dar nu a fost prezent la judecarea cauzei nici în faţa instanţei de fond şi nici în căile de atac, fiind plecat la muncă în străinătate.
A mai precizat condamnatul că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a solicitat extrădarea sa din Italia, cererea fiind admisă.În baza hotărârii de extrădare a fost arestat provizoriu, începând cu data de 17.10.2005, fiind ulterior extrădat în România.La termenul de judecată din 11.04.2007 condamnatul, prin apărător ales, a precizat că înţelege să îşi întemeieze cererea şi pe dispoziţiile art.5221 Cod procedură penală, solicitând admiterea în principiu a cererii privind rejudecarea cauzei, motivat de faptul că petentul-condamnat a lipsit la judecarea cauzei şi se impune administrarea de noi probe pentru dovedirea situaţiei de fapt.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat următoarele:Prin Sentinţa penală nr.54/05.02.2002, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1084/P/2001, a fost condamnat inculpatul B.D.D. la o pedeapsă principală de 8 ani şi 10 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 litera a şi b Cod penal pentru o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.20 Cod penal raportat la art.174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art.37 litera a Cod penal.Conform art.61 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 174 zile închisoare din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr.39/1999 a Tribunalului Caraş Severin şi s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă principală rezultantă de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 litera a şi b Cod penal pe o durată de 3 ani.Conform art.71 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal.A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată A.D. şi obligat inculpatul la plata sumei de 5 milioane lei ROL cu titlu de daune morale către acesta.De asemenea, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.481.617 lei ROL către partea civilă Spitalul Judeţean Galaţi, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pe parcursul desfăşurării procesului penal, la momentul când prima instanţă de judecată a fost sesizată cu plângerea formulată de partea vătămată – 07.08.2000 – dosar nr. 9148/2000, instanţa a constatat că inculpatul a fost prezent, fiind legitimat la termenul de judecată din 24.08.2000, când a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a-şi angaja apărător.La următorul termen de judecată, inculpatul nu s-a mai prezentat.În cauză s-a pronunţat Sentinţa penală nr.2008 din 18.09.2000, prin care Judecătoria Galaţi a dispus, în temeiul dispoziţiilor art.285 Cod procedură penală, scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor faţă de inculpat.Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi cu numărul 1374/P/2000 a fost trimis în judecată inculpatul B.D.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal în referire la art.175 lit. i Cod penal cu aplicarea art.37 litera a Cod penal.Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr.1084/P/2001.Inculpatul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a putut fi audiat.În faza de urmărire penală s-a luat act de faptul că s-a sustras urmăririi penale.În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales, încă de la primul termen de judecată.La termenul de judecată din 01.11.2001 apărătorul ales al inculpatului, în exercitarea dreptului la apărare, a solicitat proba testimonială şi proba cu înscrisuri, probe admise şi administrate în cauză.Împotriva Sentinţei penale pronunţate de Tribunalul Galaţi, inculpatul a exercitat în nume propriu, căile de atac, conform declaraţiei de apel şi declaraţiei de recurs.Faţă de această situaţie, prima instanţă a apreciat că în cauză nu este vorba despre o încălcare a dreptului la apărare al inculpatului, mai mult, acesta fiind prezent în faţa primei instanţe, a avut cunoştinţă de desfăşurarea unui proces penal în care, încă de la început avea calitatea de inculpat.În ceea ce priveşte temeiul de drept invocat de inculpat, prin apărător, respectiv dispoziţiile art. 72 alin.2 din Legea nr.302/2004, Tribunalul Galaţi a constatat următoarele:
Potrivit art.72 alin.2 din legea menţionată, dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat la cerere, cu respectarea dispoziţiilor art. 34 alin.1 din Legea nr.302/2004.Dispoziţiile art.34 alin.1 din Legea privind cooperarea juridică internaţională în materie penală se referă la judecarea în lipsă a inculpatului în caz de extrădare pasivă, deci a unei persoane extrădate din România în situaţia în care i-ar fi fost încălcat acestuia dreptul la apărare, astfel încât s-a apreciat că nu pot fi aplicabile inculpatului B.D.D., care a fost extrădat din Italia, în vederea executării unei pedepse privative de libertate aplicată de statul român.Pentru aceste considerente, prima instanţă a apreciat că nu se impune rejudecarea cauzei, dispoziţiile art.5221 Cod procedură penală prevăzând facultatea instanţei de a proceda sau nu la rejudecarea cauzei.Faţă de solicitarea inculpatului, prin apărător, de a se deduce perioada arestării provizorii în vederea executării din durata pedepsei aplicate condamnatului, Tribunalul Galaţi a constatat că aceasta priveşte un incident ivit în cursul executării, astfel încât poate fi rezolvat pe calea unei contestaţii la şi nu pe calea incidentală a unei cereri de rejudecare a cauzei, care are un regim juridic distinct.Pentru aceste motive, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul B.D.D. privind rejudecarea cauzei.Împotriva Sentinţei penale nr.197/17.04.2007 a Tribunalului Galaţi, în termen legal a formulat apel condamnatul B.D.D., criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.A arătat condamnatul, prin apărător ales, că soluţia instanţei de fond de respingere, în principiu, a cererii de rejudecare, este nefondată.Analizând apelul formulat, din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele invocate, Curtea apreciază că acesta este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:Potrivit art.5221 alin.1 Cod procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoanei judecate şi condamnate în lipsă, cauza va fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.
Prevederile art.5221 Cod procedură penală au fost introduse prin Legea nr.2812003 şi reprezintă cadrul general privitoare la rejudecare în caz de extrădare.Ulterior, prin Legea nr.302/2004 a fost reglementată în mod amănunţit procedura în caz de extrădare, ulterior Legea 302/2004 fiind modificată prin Legea nr.224/2006.Dispoziţiile art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004 modificată prin Legea nr.224/2006 prevăd în mod imperativ că dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute de art.34 alin.1″.Se observă că faţă de dispoziţiile art.5221 Cod procedură penală, care prevedeau cerinţa cumulativă că persoana să fi fost judecată şi condamnată în lipsă, dispoziţiile art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006, care sunt ulterioare art.5221 Cod procedură penală şi constituie deci o normă specială, derogatorie şi care se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant”, prevăd doar condiţia ca persoana să fi fost condamnată în lipsă, adică să fi lipsit de la pronunţarea hotărârii de condamnare.Or, analizând dosarul de fond al cauzei rezultă că B.D.D. a fost condamnat în lipsă, astfel încât se găseşte în ipoteza prevăzută de art.72 alineatul 2 din Legea nr.302/2004 modificată prin Legea nr.224/2006.Instanţa a cărei hotărâre se atacă, a interpretat greşit prevederile art. 34 alin.1 din Legea 302/2004, modificată prin Legea nr.224/2006.Din analiza atentă a dosarului rezultă condiţiile în care statul român, ca stat solicitat poate refuza extrădarea şi când se poate acorda totuşi extrădare, cu salvgardarea procedurii de rejudecare a cauzei şi a drepturilor la apărare.Pe baza principiului reciprocităţii în relaţiile internaţionale şi în situaţia în care România este stat solicitant, trebuie să acorde aceleaşi garanţii şi asigurări, în caz contrar extrădarea putând fi respinsă.Rezultă în mod clar spiritul legii şi voinţa legiuitorului român, care a elaborat Legea 302/2004 şi modificată prin Legea 224/2006 de a acorda, ca o garanţie acordată statelor solicitate, posibilitatea ca oricare persoană extrădată către România, care a fost condamnată în lipsă, să beneficieze de rejudecarea cauzei sale, cu respectarea dreptului la apărare.
Aşa fiind, Curtea a apreciat că în mod netemeinic, Tribunalul Galaţi a respins în principiu cererea de rejudecare formulată de condamnatul B.D.D.S-a concluzionat în sensul că apelul condamnatului B.D.D. urmează a fi admis; a fi desfiinţată Sentinţa penală nr.197/17.04.2007 a Tribunalului Galaţi, a fi admisă în principiu cererea de rejudecare formulată de condamnatul B.D.D. şi a fi trimisă cauza la Tribunalul Galaţi pentru continuarea judecăţii pe fondul cauzei.Cu privire la procedura de urmat, Legea 302/2004 modificată prin Legea nr.224/2006 nu conţine prevederi exprese.În această situaţie, sediul materiei devine art.5221 Cod procedură penală, care la rândul său, prin alineatul 2, face trimitere la dispoziţiile art. 405 – 408 Cod procedură penală privind revizuirea.Dispoziţiile art.405 alin.1 Cod procedură penală coroborate cu prevederile artr.407 Cod procedură penală, fac trimitere la judecarea cauzei, pe fond, în triplu grad de jurisdicţie, fond – apel – recurs.Dispoziţiile art.405 – 408 Cod procedură penală nu au fost modificate prin Legea 281/2003, sau Legea nr.356/2006, în sensul în care au fost modificate expres dispoziţiile art.379 pct.2 litera b Cod procedură penală privitoare la motivele pentru care în apel instanţa poate desfiinţa cauza cu trimitere la instanţa de fond, în restul cazurilor instanţa de apel urmând să reţină cauza şi să procedeze la rejudecarea acesteia.Dispoziţiile art.405 – 408 Cod procedură penală, privind revizuirea, ca şi de altfel cele privitoare la contestaţia în anulare, prevăd o procedură specială, derogatorie, de la dreptul comun în materie, specifică căilor extraordinare de atac unde soluţionarea cauzei se face în doi timpi: admiterea în principiu şi soluţionarea pe fond.În cazul în care instanţa de fond în mod greşit a respins în principiu cererea condamnatului, instanţa de apel, admiţând în principiu, cererea de rejudecare şi reţinând cauza pentru rejudecare pe fond, ar însemna să priveze pe condamnat de dreptul la exercitarea unei căi legale de atac, respectiv cea a apelului, luând astfel din beneficiul triplului grad de jurisdicţie în fond a cauzei.
Din aceste considerente şi văzând şi prevederile art.5221 Cod procedură penală, art.405 – 408 Cod procedură penală, Curtea a admis apelul formulat de condamnatul B.D.D. împotriva Sentinţei penale nr.197 din 17.04.2007 a Tribunalului Galaţi, a desfiinţat Sentinţa penală atacată şi în rejudecare, a admis, în principiu, cererea formulată de condamnatul B.D.D., privind rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr.1084/P/2001 al Tribunalului Galaţi, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr.54/05.02.2002 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr.2197/13.05.2003 a Curţii Supreme de Justiţie.S-a dispus ca dosarul să fie trimis la Tribunalul Galaţi în vederea continuării judecăţii în fond a cauzei, audierii inculpatului B.D.D., analizării şi soluţionării probelor solicitate de inculpat şi soluţionării pe fond a cauzei.Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel penal, au rămas în sarcina statului.
