art. 6 Legea 241/2005. Jurisprudență Bănci. Operaţiuni bancare. Instituţii (sparte)

Judecătoria DOROHOI Sentinţă penală nr. 27 din data de 21.12.2015

Dosar nr. — art. 6 Legea 241/2005

R O M A N I A

JUDECATORIA D – JUDEȚUL B

Sentința penală nr. —

Ședința publică din —

Președinte – —

Reprezentantul Ministerului Public reprezentat de:

Procuror – —

Grefier – —

La ordine se află soluționarea cauzei penale de față privind pe inculpatul XX, cu domiciliul în mun. –, CNP –, cetățean român, studii 10 clase + școală profesională, cu antecedente penale, administrator la –, căsătorit trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere șa sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) b Cod penal 1969.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat inculpatul, lipsă reprezentantul legal al părții vătămate.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată obiectul cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul judecății după care instanța având în vedere că s-a comunicat sentința penală solicitată de la Tribunalul B pune în discuția părților administrarea de noi probe.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu mai are alte probe de solicitat în prezenta cauză.

Inculpatul având cuvântul arată de asemenea că nu mai are alte probe de solicitat.

Instanța dispune din oficiu, schimbarea încadrării juridice respectiv reținerea încadrării faptei dedusă judecății a concursului real de infracțiuni.

Față de aceste aspecte instanța constată închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul părților atât pe fondul cauzei cât și pe schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecății.

Reprezentantul Ministerului public este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei iar pe fondul cauzei solicită contopirea pedepsei aplicate cu pedeapsa anterioară a inculpatului și menținerea celorlalte dispoziții din sentința penală a Tribunalului B, respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

Inculpatul lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da.

I N S T A N Ț A :

Deliberând asupra cauzei penale de față:

Prin rechizitoriul nr. — al Parchetului de pe lângă Judecătoria D a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul XX trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) b Cod penal 1969.

În actul de sesizare s-a reținut, Parchetul de pe lângă Judecătoria D a reținut că inculpatul în perioada –, inculpatul XX, în calitate de administrator al –, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, cu intentie, a reținut și nu a virat la bugetul consolidat al statului suma totală de 8690 lei reprezentând impozite și taxe cu reținere la sursă.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă:

– procese verbale din — (f. 7, 56 d.u.p.);

– Adresa — (f. 8-10 d.u.p.);

– situațiile financiare ale SC — (f. 150-271 d.u.p.)

– declarațiile martorilor — (f. 51-55 d.u.p.);

– declarații învinuit (f. 24-31 d.u.p.)

– înscrisuri AFP –(f. 58-89 d.u.p.).

Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de –, astfel cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 33 dosar urmărire penală

Prin Încheierea din data de –, judecătorul de cameră preliminară investit cu judecarea cauzei a constatat, în temeiul art. 35 Cpp raportat la art. 41 alin. 1 lit) a Cpp, competența materială și teritorială a Judecătoriei D în judecarea prezentei cauze.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. — al Parchetului de pe lângă Judecătoria D privind pe inculpatul XX precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Prin aceeași încheiere judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății cauzei față de inculpatul XX trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere șa sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) b Cod penal 1969.

În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin. 4 C.p.p. raportate la art. 375 C.p.p., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Instanța a procedat la audierea inculpatului în acest sens și, având în vedere poziția procesuală a acestuia, dar și probele administrate în cursul urmăririi penale, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

Referitor la schimbarea de încadrare juridică instanța reține că în cauză s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969.

Având în vedere data săvârșirii faptelor (–) și mențiunile din Sentința penală nr– pronunțată de Tribunalul — la data de — rămasă definitivă la data de — prin Decizia ICCJ nr. –, instanța în baza art. 386 C.pr.pen., va dispune schimbarea a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunea de: infracțiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și reținerea art. 33 lit) a Cod penal 1969.

Instanța reține că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declarațiile de recunoaștere a faptei date în fața instanței rezultă, fără putință de tăgadă, că în perioada –, inculpatul XX, în calitate de administrator al SC –, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, nu a reținut și nu a virat la bugetul consolidat al statului suma totală de 8.690 lei reprezentând impozite și taxe cu reținere la sursă.

Astfel, martorul — a arătat că SC — reprezentată legal de inculpatul XX în perioada — a reținut pe statele de plată obligații fiscale cu stopaj la sursă pe care nu le-a virat la bugetul de stat în termenul prevăzut de lege.

Această declarație se coroborează cu declarația martorei — care a arătat că inculpatul îi remitea salariul în numerar iar contribuțiile erau plătite de administrator direct bugetului de stat.

Starea de fapt astfel cum este reținută de instanță este dovedită și prin procesele verbale — (f. 7, 56 d.u.p.), situațiile financiare ale SC — și declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale.

În drept, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de infracțiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969.

Față de data săvârșirii faptelor (—) și mențiunile din Sentința penală nr. — pronunțată de Tribunalul — la data de — rămasă definitivă la data de — prin Decizia ICCJ nr.–, instanța reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de concurs real și va reține la încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 33 lit) a Cod penal 1969.

Latura obiectivă a infracțiunii presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții: să fi fost reținute din veniturile brute ale angajaților sume cu titlu de impozit pe sau contribuții cu regim de reținere la sursă și sumele respective să nu fi fost vărsate la bugetul corespunzător în termen de 30 de zile de la scadență. Ambele condiții sunt îndeplinite în cauză, cu privire la inculpatul XX.

Urmarea imediată constă în dezechilibrul bugetului de stat, privind veniturile și cheltuielile, cu repercusiuni asupra posibilităților de acoperire a necesităților de investiții și a programelor sociale.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Acest text de lege a fost însă modificat la data de 19.03.2013 prin Legea nr. 50/14.03.2013 privind modificarea Legii nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, actualul text prevăzând că constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani, reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Observând data săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză, și totodată modificările aduse art. 6 din Legea nr. 241/2005 prin Legea nr. 50/14.03.2013, instanța va reține în speță aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal, potrivit cărora în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Se observă așadar că legea penală mai favorabilă este Legea nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, înainte de a fi modificată prin Legea nr. 50/14.03.2013, întrucât prevede posibilitatea aplicării unei pedepse mai mici, respectiv de la un an la trei ani închisoare, sau chiar posibilitatea aplicării unei amenzi penale.

Față de antecedența penală a inculpatului XX , instanța constată că fapta ce face obiectul prezentei cauze și faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.–a Tribunalului — definitivă la data de — sunt săvârșite în concurs real, înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Pentru a stabili legea penală mai favorabilă aplicabilă în mod global inculpatului instanța urmează a analiza regimul sancționator al concursului real de infracțiuni săvârșite de inculpatul care influențează în mod determinant legea penală mai favorabilă. Astfel tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut de art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, respectiv art. 39 alin. 1 Noul Cod penal impune aplicarea unui spor opțional de pedeapsă în Codului penal din 1969 respectiv un spor obligatoriu de 1/3 în cazul Noului Cod penal.

Față de regimul sancționator al concursului de infracțiuni impus de către Codul penal 1969 în vigoare la momentul săvârșirii faptei și neaplicarea unui spor de pedeapsă prin sentința penală nr. — a Tribunalului –, instanța reține ca legea penală mai favorabilă Codul penal 1969.

Având în vedere că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată, de 1 an și 3 luni, fiind săvârșite un număr de 17 acte de la intervale mici de timp, corespunzătoare fiecărei scadențe lunare a obligațiilor de plată prevăzute de lege, fără întreruperi, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile privind infracțiunea continuată, reglementată de art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969, respectiv sunt săvârșite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea formei continuate a infracțiunii prevăzute atât de Codul penal din 1969, existând o pluralitate de inacțiuni săvârșite la diferite intervale de timp, omogenitatea juridică a acestora, unitate de subiect activ și pasiv, unitate de rezoluție infracțională.

Referitor la latura subiectiva a infracțiunii, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b) Noul Cod penal, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța constată că fapta pentru care a fost trimis în judecată, stopaj la sursă în formă continuată, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 15 Noul Cod penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, urmează să dispună condamnarea inculpatului, la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 74 Noul Cod penal, va ține seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaților, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Instanța nu va reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 75 alin. 2 raportat la art. 76 din Noul Codul penal, și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. În acest sens, instanța constată că, reținerea circumstanțelor atenuante judiciarea poate fi acordată doar în cazul în care inculpatul a depus eforturi pentru diminuarea consecințelor infracțiunii sau există împrejurări ce diminuează gravitatea infracțiunii iar numitul XX nu a făcut niciun demers în acest sens.

Referitor la persoana inculpatului, instanța contată că nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat în trecut, ultima condamnată fiind condamnat prin Sentința penale nr. .— pronunțată de Tribunalul — rămasă definitivă la data de — inculpatul XX la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.

Față de aceste aspecte, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, peste minimul special prevăzut de lege, va fi în măsură să conducă la reeducarea și sancționarea inculpatului.

În consecință, având în vedere cauza legală de reducere a pedepsei, instanța apreciază că o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei și de asemenea constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, motiv pentru care va condamna pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) a Cod penal 1969.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen. 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că “dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen., nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”;, decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 C.pr.pen. 1968, este obligatorie, urmând astfel ca instanța să îi dea deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța a apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, care sunt valori fundamentale într-o societate democratică, sunt proporționale și justificate față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, și pe cale de consecință instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit) c C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Față de antecedența penală a inculpatului XX , instanța constată că fapta ce face obiectul prezentei cauze și faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.–a Tribunalului –definitivă la data de — sunt săvârșite în concurs real, înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

În soluționarea antecedentelor penale ale inculpatului, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969, în pedepsele componente:

– 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit) a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968;

– 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit) a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968;

– 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968;

– 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968;

– 2 (doi) ani și 6 (șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) l din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968.

– 2 (doi) ani și 6 (șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) l din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968.

Având în vedere faptul că legea penală mai favorabilă este Codul penal 1969, instanța, în temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969, în referire la art. 33 lit. a) Cod penal din 1969, art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, va contopi următoarele pedepse:

– 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit) a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentința penală nr. — a Tribunalului– definitivă la data de — ;

– 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentința penală nr. — a Tribunalului — definitivă la data de — ;

– 2 (doi) ani și 6 (șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) l din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentința penală nr.–a Tribunalului — definitivă la data de — ;

– 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) a Cod penal 1969 aplicată prin prezenta sentință.

– 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) a Cod penal 1969 aplicată prin prezenta sentință.

Instanța, în baza art. 36 alin. Cod penal 1969 și a art. 34 alin. 1 lit) b Cod penal 1969, aplică pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare pe care o sporește la 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 33 lit) a Cod penal raportat la art. 35 alin. 3 Cod penal și art. 71 C. pen., instanța va interzice inculpatului XX, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit) c C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii..

Potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, se va dispune înaintarea unei copii după prezenta hotărâre, în termen de 15 zile de la rămânerea ei definitivă, către Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Ministerul Justiției, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în evidențele acestui registru, în ce-i privește pe inculpatul XX.

Având în vedere săvârșirea unei infracțiunii înainte de rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța, în baza art. 85 alin. 1 Cod penal 1969 anulează beneficiul suspendării condiționate dispuse prin Sentința penală nr. — pronunțată de Tribunalul B– la data de — rămasă definitivă la data de — prin Decizia ICCJ nr. –.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale, având în vedere situația de fapt reținută, dar și persoana inculpatului, instanța apreciază că pedeapsa aplicată nu poate fi executată decât în regim privativ de libertate.

Sub aspectul laturii civile, instanța constată că partea vătămată Direcția Regională a Finanțelor Publice — Administrația Județeană a Finanțelor Publice — s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.690 lei, reprezentând daune materiale (contribuțiile reținute și neachitate către bugetul de stat precum și majorări de întârziere).

Apreciind că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul 19 și art. 397 Noul Cod procedură penală, în referire la art. 1357 Cod civil, constatând că cauză a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, existența unui prejudiciu cert, dar și un raport de cauzalitate direct între fapta ilicită a acestuia și urmarea produsă, va dispune obligarea inculpatului XX, la plata către partea civilă Statul Român prin Direcția Regională a Finanțelor Publice — – Administrația Județeană a Finanțelor Publice –, la plata sumei de 8.690 lei, reprezentând daune materiale.

Din verificările efectuate în evidențele OCPI – BCF –, rezultă că inculpatul XX este coproprietar devălmaș asupra imobilului apartament compus din 3 camere și dependințe în suprafață de 85 mp situat în — înscris în CF 5–provenită din conversia de pe hârtie a CF– – număr cadastral –.

Având în vedere că în cauză se impune o măsură asiguratorie, în temeiul art. 249 alin. 1 și 5 Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, instanța va dispune instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului apartament compus din 3 camere și dependințe în suprafață de 85 mp situat în — înscris în CF 5–provenită din conversia de pe hârtie a CF –număr cadastral — coproprietatea devălmașă a inculpatului, până la concurența sumei de 8690 lei.

Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.pen. inculpatul, în caz de condamnare, este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Cuantumul cheltuielilor judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești se prezintă după cum urmează:

– 521,90 lei cheltuieli judiciare în cursul urmăririi penale;

– 978,10 lei cheltuieli judiciare în faza cercetării judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

În baza art. 386 alin. 1 Cpp schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunea de: reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și reținerea art. 33 lit) a Cod penal 1969.

În temeiul art. 396 Cpp cu aplicarea art. 375 alin. 1 Cpp și reținerea 5 alin. 1 CP condamnă pe inculpatul XX (fiul lui –, născut la data de –, în mun. -, cu domiciliul în –CNP -cetățean român, studii 10 clase + școală profesională, cu antecedente penale, administrator la SC — căsătorit), la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp 1969 și art. 33 lit) a Cod penal 1969.

În baza art. 71 C.pen. 1969 raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, interzice inculpatului XX cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit) c C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969 aplicată prin Sentința penală nr. — a Tribunalului — definitivă la data de –, în pedepsele componente:

În baza art. 5 Cod penal raportat la art. 33 lit) a Cod penal 1969, constată că faptele au fost săvârșite în concurs real și contopește următoarele pedepse:

– 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit) a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentința penală nr. –a Tribunalului — definitivă la data de — ;

– 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentința penală nr. — a Tribunalului — definitivă la data de — ;

– 2 (doi) ani și 6 (șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) l din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentința penală nr. –a Tribunalului — definitivă la data de –;

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal 1969 anulează beneficiul suspendării condiționate dispuse prin Sentința penală nr. — pronunțată de Tribunalul –la data de — rămasă definitivă la data de –prin Decizia ICCJ nr. –.

În baza art. 5 Cod penal raportat la art. 34 lit) b Cod penal 1969, aplică pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare pe care o sporește la 4 (patru) ani închisoare în regim de penitenciar.

Constată că inculpatul nu a fost reținut sau arestat în cauză.

În baza art. 5 Cod penal raportat la art. 33 lit) a Cod penal raportat la art. 35 alin. 3 Cod penal și art. 71 C. pen., interzice inculpatului XX, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit) c C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 19 și art. 397 Cod procedură penală, în referire la art. 1357 Cod civil, obligă inculpatul XX, la plata către partea civilă Statul Român prin Direcția Regională a Finanțelor Publice — – Administrația Județeană a Finanțelor Publice — a sumei de 8.690 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 249 alin. 1 și 5 Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, dispune instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului apartament compus din 3 camere și dependințe în suprafață de 85 mp situat în —- înscris în CF — provenită din conversia de pe hârtie a CF –număr cadastral — coproprietatea devălmașă a inculpatului, până la concurența sumei de 8690 lei.

În temeiul art. art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul XX la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare

Pronunțată în ședință publică astăzi, –.

Președinte, Grefier,