TRIBUNALUL TULCEA
DECIZIA PENALĂ NR.46
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Prin Sentinţa penală nr. 71 din 23 ianuarie 2009, Judecătoria Tulcea l-a condamnat pe inculpatul ………, la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (fapta din 29 aprilie 2006) şi de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal (fapta din 29 aprilie 2006), pedepse ce au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la 4 ani închisoare, interzicându-i-se drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a şi b Cod penal; în temeiul art. 61 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat de 731 zile închisoare şi a contopit acest rest cu pedeapsa rezultantă de 4 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani sporită la 4 ani şi 6 luni, interzicându-i inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a şi lit. b Cod penal; în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii condiţionate în ceea ce priveşte pedepsele de: 2 luni închisoare aplicate prin Sentinţa peală nr. 2433/2002 a Judecătoriei Tulcea; 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2433/2002 a Judecătoriei Tulcea; 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2326/2002 a Judecătoriei Tulcea şi 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2326/2002 a Judecătoriei Tulcea, pedepse ce au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită la 1 an şi 6 luni închisoare, interzicându-i inculpatului aceleaşi drepturi prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a şi b Cod penal; în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a dispus ca pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare să fie executată alăturat pedepsei rezultante de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii, urmând ca inculpatul să execute în final 6 luni închisoare; a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 28.04.2006 inculpatul ……… a plecat la volanul autoturismului …….., însoţit de martorul ……… si alte doua persoane, către localitatea Valea Teilor. In timp ce conducea intre localităţile Valea Teilor si Izvoarele, in jurul orei 01.00 (pe data de 29.04.2006) inculpatul a pierdut controlul maşinii, a intrat pe contrasens, intrând in coliziune cu un alt autoturism, condus de către ………. Acest accident a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale a ocupanţilor. Fiind condus la Spitalul Judeţean Tulcea rezultând o alcoolemie de 1,10 ‰ la prima proba si 0,90 ‰ la a doua proba.
Vinovăţia inculpatului a fost dovedită de declaraţiile acestuia date în faza de urmărire penala si în fata instanţei de judecata, de declaraţiile martorilor ……… (fila 43 dosar instanţa) si ……… (fila 55 dosar instanţa), precum şi din buletinul de analiza toxicologica (fila 12 dosar urmărire penala) care demonstrează ca alcoolemia inculpatului era in descreştere la momentul recoltării probelor biologice. De asemenea, din relaţiile înaintate de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatricularea Vehiculelor Tulcea (fila 13 dosar urmărire penala), rezulta ca la momentul săvârşirii faptei inculpatul nu poseda permis de conducere auto pentru nici o categorie de autovehicule.
Fapta inculpatului ……… care in data de 29.04.2006 a condus pe drumurile publice autoturismul Dacia cu număr de înmatriculare ……. fără a poseda permis de conducere întruneau elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 86(1) din republicata.
Fapta inculpatului ……… care in data de 29.04.2006 a condus pe drumurile publice autoturismul Dacia cu număr de înmatriculare ……… având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,8‰, întruneau elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art 87(1) din OUG 195/2002 republicata.
Aceste fapte se afla in stare de concurs, conform art. 33(b) Cod Penal.
La stabilirea severităţii răspunderii penale, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 din Cod Penal, respectiv limitele de pedeapsa fixate de legiuitor, gradul de pericol social al faptei săvârsite, precum si persoana condamnatului si antecedentele acestuia. Astfel, având în vedere că săvârşirea faptelor a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, instanţa urmează a nu retine incidenta circumstanţelor atenuante, aşa cum s-a solicitat de către inculpat, prin aparator.
Prin urmare, in ceea ce priveşte pedeapsa principala, în baza art. 86(1) si 87(1) din OUG 195/2001 urmează a condamna pe inculpat la pedeapsa închisorii in limitele prevăzute de lege pentru fiecare din infracţiunile reţinute in sarcina sa.
In ceea ce priveşte modalitatea de a pedepsei, având in vedere motivele arătate la punctul 9, precum si multiplele antecedente penale ale inculpatului, instanţa de fond a apreciat că scopul educativ si sancţionator al pedepsei ce s-a aplicat putea fi atins doar prin privare de libertate.
Potrivit art. 71(2) din Codul Penal, condamnarea la pedeapsa închisorii a atras de drept aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c din codul penal. S-a apreciat, având în vedere persistenta infracţionala a inculpatului ca in cauza se impunea si aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege – art. 64(1)(a) teza I Cod Penal, alături de interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64(1)(a) teza II si art. 64(1)(b) Cod Penal, respectiv dreptul de fi ales in autorităţile publice sau in funcţiile elective publice si dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autoritătii de stat.
Cele doua pedepse aplicate pentru faptele deduse judecăţii în prezenta cauza au fost contopite în baza art. 34(1)(b) Cod Penal, dispunându-se executarea pedepsei cele mai grele, cu aplicarea unui spor.
Din fisa de aflata la fila 27 dosar de urmărire penala a rezultat ca inculpatul ……… este cunoscut cu antecedente penale.
Prin sentinţa penala nr. 1588/2003 a Judecătoriei Tulcea, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani si 4 luni închisoare, fiind liberat condiţionat la data de 29.12.2004, având un rest rămas neexecutat de 731 de zile.
De asemenea, prin aceeaşi hotărâre, Judecătoria Tulcea a constatat, in temeiul art. 7 din Legea 543/2002 privind graţierea unor pedepse si înlăturarea unor masuri si sancţiuni, ca fiind graţiate următoarele pedepse aflate în concurs:
– pedeapsa de 2 luni închisoare aplicata prin sentinţa penala nr. 2433/2002 a Judecătoriei Tulcea pentru savarsirea infracţiunii prevăzute de art. 36(1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 74(c) Cod Penal;
– pedeapsa de 10 luni închisoare aplicata prin sentinţa penala nr. 2433/2002 a Judecătoriei Tulcea pentru savarsirea infracţiunii prevăzute de art. 37(1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 74(c) Cod Penal;
– pedeapsa de 6 luni închisoare aplicata prin sentinţa penala nr. 2326/2002 a Judecătoriei Tulcea pentru savarsirea infracţiunii prevăzute de art. 36(1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art 74(c) Cod Penal;
– pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin sentinţa penala nr. 2326/2002 a Judecătoriei Tulcea pentru savarsirea infracţiunii prevăzute de art. 37(1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art 74(c) Cod Penal.
Cele două infracţiuni cu a căror judecare era investită instanţa erau săvârşite atât în intervalul de timp de la liberarea condiţionată şi până la împlinirea duratei pedepsei aplicate prin sentinţa penală 1588/2003 a Judecătoriei Tulcea, cât si in termenul de 3 ani prevăzut de către art. 7 din Legea 543/2002 privind graţierea unor pedepse si înlăturarea unor masuri si sancţiuni.
Fata de aceste antecedente, instanţa urmează a contopi, in baza art. 61 Cod Penal, pedeapsa rezultanta prevăzuta la punctul 13 din prezenta hotărâre cu restul de 731 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 4 luni aplicată prin sentinţa penala 1588/2003 a Judecătoriei Tulcea, dispunând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor.
Totodată, instanţa a revocat beneficiul graţierii condiţionate în ceea ce priveşte pedepsele prevăzute la punctul 16 al hotărârii, va contopi aceste pedepse, urmând sa se execute pedeapsa cea mai grea, la care va adăuga de asemenea un spor.
Pedeapsa rezultată ca urmare a contopirii celor patru pedepse graţiate ca efect al Legii nr. 543/2002 urma a fi executată alăturat pedepsei rezultante prevăzute la punctul 17 din hotărâre, conform art. 7 din lege.
De asemenea, instanţa a interzis exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64(1)(a) – dreptul de a alege si de a fi ales în autoritătile publice sau in functiile elective publice si art. 64(1)(b) Cod Penal – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exercitiul autoritatii de stat pe durata executării fiecărei din pedepsele rezultante prevăzute la punctele 13, 18 si 19 din prezenta hotărâre.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind ca prea aspră pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată în final în condiţiile în care a recunoscut şi regretat faptele comise.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de critica formulată, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prevăzute de art. 374 alin. 1 Cod proc. pen., tribunalul constată că apelul este întemeiat, în privinţa sporirii pedepselor rezultante.
Este adevărat că dispoziţiile art. 61 Cod penal şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 prevăd posibilitatea aplicării unui spor în urma operaţiunii de revocare a liberării condiţionate a restului de 731 zile rămas neexecutat şi a beneficiului graţierii condiţionate numai că, în speţă, în raport de numărul infracţiunilor comise, de gravitatea lor relativ redusă, sporirea pedepselor după fiecare revocare apare ca excesivă, iar pedeapsa finală de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 19572002 privind circulaţia pe drumurile publice apare ca excesiv de aspră.
Aşa fiind, urmează a admite apelul, a desfiinţa în parte sentinţa penală atacată numai cu privire la sporirea pedepselor rezultante (paragrafele II şi III din dispozitivul hotărârii apelate) ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 61 Cod penal şi art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Judecând în fond, pentru argumentele expuse, vor fi înlăturate sporurile de câte 6 luni închisoare aplicate inculpatului apelant, ca urmare a revocării beneficiului liberării şi al graţierii condiţionate.
In baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 se va dispune ca pedeapsa de 1 an închisoare să fie executată alăturat pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsă apreciată de instanţa de control judiciar ca fiind necesară pentru reeducarea inculpatului în raport de starea de recidivă şi de „specializarea” acestuia în săvârşirea aceluiaşi tip de infracţiuni.
Cum alte motive de nelegalitate sau netemeinicie nu au fost constatate din oficiu, celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate vor fi menţinute ca legale şi temeinice.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
