R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
DECIZIA PENALĂ NR.27
Şedinţa publică din 03 februarie 2009
Cu privire la apelurile penale de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.448 din 30 aprilie 2008 Judecătoria Tulcea făcând aplicarea prevederilor art.334 cpp a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul (..) din infracţiunea prev. de art. 181 alin.1 cod penal în inf. prev. de art. 182 alin.1 cod penal şi l-a condamnat pentru această din urmă infracţiune la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Totodată, s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b cod penal.
Acţiunea civilă formulată de partea civilă (..) a fost admisă în parte şi obligat inculpatul (..) să-i plătească suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale precum şi suma de 197,99 lei cu titlu de daune materiale.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească părţii civile (..) suma de 763 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată iar statului 250 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.
Pe baza probatoriului administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 13.08.2006 partea vătămată (..) se afla în faţa curţii sale din satul Iazurile, comuna (..) (..), judeţul Tulcea şi descărca n işte stuf verde dintr-o căruţă, aruncându-l peste gard. La un moment dat inculpatul (..) s-a îndreptat către partea vătămată şi, fără să spună ceva, a luat un par şi i-a aplicat acesteia o lovitură. Instinctiv partea vătămată a ridicat braţul pentru a se apăra şi a fost lovit peste antebraţ suferind o fractură.
Ulterior, partea vătămată a fost transportată la spital cu salvarea.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală, întocmit de Serviciul Medico – Legal Tulcea la data de 1.04.2008 numărul de zile de îngrijiri medicale necesare părţii vătămate pentru vindecare a prelungit la aproxima tiv 110-120 zile de la data producerii leziunilor.
Raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale şi la prevederile art.182 Cod penal, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art.334 Cod proc. penală şi s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul (..) din infracţiunea prevăzută de art.181 al.2 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.182 al.1 Cod penal.
Făcând aplicarea prevederilor art.72 Cod penal instanţa de fond a apreciat că pentru reeducarea inculpatului se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare.
Inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
Partea vătămată (..) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei din care 15.000 lei, reprezintă daune morale iar 5.000 lei daune materiale.
Referitor la acţiunea civilă, instanţa de fond a reţinut că este întemeiată numai în parte şi l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile (..) daune morale în cuantum de 5.000 lei şi daune materiale de 197,99 lei, respingând celelalte pretenţii civile.
Urmare condamnării, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile cheltuieli de judecată în sumă de 763 lei iar statului cheltuieli judiciare în sumă de 250 lei, incluzând şi onorariul avocatului din oficiu.
Împotriva sentinţei penale nr.448 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Tulcea au declarat apel, în termen legal partea civilă (..) şi inculpatul (..), criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Apelantul parte civilă (..) a criticat soluţia instanţei de fond pentru faptul că, nu a fost obligat inculpatul – intimat la plata cheltuielilor de spitalizare, către Spitalul Judeţean Tulcea, în cuantum de 5.392,71 lei, sumă pe care va trebui să o plătească el dacă instanţa nu se va pronunţa în această privinţă.
În concluzie, apelantul parte civilă a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr.448/30.04.2008 a Judecătoriei Tulcea, în parte, cu privire la modul de soluţionare a acţiunii civile şi urmare rejudecării să fie obligat inculpatul – intimat să plătească Spitalului de Urgenţă Tulcea suma de 5392,71 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Apelantul inculpat a criticat soluţia instanţei de fond atât pe latura penală cât şi pe latura civilă.
În esenţă, apelantul-inculpat a susţinut că, raportat la probatoriul administrat trebuia să se reţină în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art.73 lit.a şi b Cod penal, precum şi ale art.74 Cod penal şi să i se aplice o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege cu suspendarea condiţionată a executării.
În privinţa acţiunii civile apelantul – inculpat a susţinut că, în raport de starea de provocare trebuia să se reţină culpa comună în proporţie de 50% pentru partea civilă (..) iar despăgubirile acordate acestuia să fie stabilite corespunzător gradului de culpă.
Examinând cauza în raport de probatoriul administrat, de criticile din apelurile părţii civile (..) şi inculpatului (..), cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art.371 Cod proc. penală, tribunalul reţine următoarele:
Declaraţiile martorilor (..) şi (..) coroborate cu declaraţia inculpatului (..), dată în faţa instanţei de apel dar şi cu acelea date în cursul urmăririi penale, evidenţiază fără echivoc faptul că, acesta a săvârşit fapta în stare de provocare venită din partea victimei (..).
Astfel, din probele menţionate rezultă că înainte cu o zi de data incidentului dintre părţi, (..) întâlnind-o pe fiica incul,patului i-a adresat cuvinte jignitoare vizând moralitatea acesteia.
Luând cunoştinţă de respectiva situaţie, a doua zi (13.08.2006) inculpatul (..) s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate şi i-a cerut explicaţii în legătură cu afirmaţiile insultătoare adresate de aceasta fiicei lui. Partea vătămată nu numai că nu a dat explicaţiile solicitate dar a început să-l înjure pe inculpat şi pe familia acestuia.
În împrejurările menţionate partea vătămată (..) s-a deplasat la căruţa din care descărca stuf şi a luat o şipcă, încercând să-l lovească pe inculpatul (..), însă acesta l-a apucat de mâini şi l-a deposedat în cele din urmă de şipcă.
În incidentul menţionat partea vătămată l-a muşcat pe inculpat în zona umărului stâng iar acesta, enervat de comportamentul agresiv al părţii vătămate i-a aplicat o lovitură cu şipca peste mâini.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, tribunalul constată că inculpatul (..) l-a lovit pe partea vătămată (..) sub imperiul unei puternice tulburări, cauzată de atitudinea provocatoare a acestuia din urmă, constând în insultarea fiicei inculpatului şi mai apoi a inculpatului şi a familiei sale dar şi exercitarea de violenţe faţă de inculpat, fiind astfel îndeplinite cerinţele art.73 lit.b Cod penal.
Drept urmare, se va reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
Modul concret în care s-a săvârşit fapta, potrivit probatoriului administrat, pune în evidenţă faptul că, atât inculpatul cât şi partea vătămată sunt culpabile în egală măsură de cele întâmplate.
Aşa fiind, tribunalul va reţine că ambele părţi au o culpă de 50% în producerea faptei.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă nu justifică aplicarea preved. art.73 lit.a Cod penal, în favoarea inculpatului, motivat de împrejurarea că acesta, după deposedarea părţii vătămate de şipcă, nu se mai afla în situaţia unui atac material, direct, imediat şi injust, care i-ar fi pus în pericol grav persoana, aşa cum se stipulează în art.44 Cod penal.
Totodată, inculpatul trecând la atac asupra părţii vătămate nu s-a mai aflat în situaţia de a se apăra ci, a devenit el însuşi agresor, ori într-o atare ipoteză – este evident faptul că nu sunt întrunite cerinţele art.44 al.3 Cod penal, privind depăşirea legitimei apărări.
În altă ordine de idei, dacă se are în vedere că inculpatul (..) nu posedă antecedente penale dar şi relaţiile comunicate de Postul de Poliţie al Comunei (..) (..), judeţul Tulcea, cu adresa nr.241265 din 2.02.2009, precum şi caracterizarea Primarului Comunei (..) (..), judeţul Tulcea se constată că inculpatul a avut, până la data săvârşirii faptei ce face obiectul prezentei cauze, un comportament social corespunzător.
Raportat la cele reţinute, tribunalul apreciază că trebuie reţinută în favoarea inculpatului (..) circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal.
În condiţiile în care urmează a se reţine culpa comună, în proporţie de 50% faţă de inculpat şi obligarea acestuia la despăgubiri către partea civilă (..), trebuie să se facă proporţional cu gradul de culpă.
Pe cale de consecinţă, acţiunea civilă promovată de (..) urmează a fi admisă ca fondată în parte, iar inculpatul obligat să plătească părţii civile amintite suma de 2.500 lei cu titlu de daune morale şi suma de 99 lei cu titlu de daune materiale.
Pentru considerentele menţionate, tribunalul va admite apelul inculpatului (..) ca fondat şi va desfiinţa sentinţa penală nr.448/30.04.2008 a Judecătoriei Tulcea în parte, numai cu privire la nereţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, individualizarea pedepsei şi modul de soluţionare al acţiunii civile formulate de partea civilă (..).
Urmare rejudecării pe fond a cauzei, în limitele menţionate anterior, va fi condamnat inculpatul (..) la o pedeapsă de 1 an închisoare, în temeiul prevederilor art.182 al.1 Cod penal, cu aplic. artr.73 lit.b Cod penal şi a art.74 lit.a Cod penal şi cu raportare la art.76 al.1 lit.d Cod penal.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale dar şi regretul sincer al inculpatului faţă de consecinţele faptei reţinută în sarcina sa, tribunalul apreciază că reeducarea acestuia se poate face şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
Drept urmare, făcând aplicarea prevederilor art.81 Cod penal raportat la art.82 al.1 Cod penal, se va suspenda condiţionat executarea pedepsei de 1 an închisoare, pe timp de 3 ani. Totodată, urmează a se aplica inculpatului (..) pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
În temeiul prevederilor art.71 al.5 Cod penal se va suspenda condiţionat şi executarea pedepsei accesorii.
Pentru considerentele deja menţionate acţiunea civilă va fi admisă ca fondată în parte iar inculpatul obligat la despăgubiri morale şi materiale proporţional cu gradul de culpă reţinut în sarcina sa de 50%.
În legătură cu apelul declarat de partea civilă (..) se reţine că este nefundat pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la judecata în fond a cauzei nu a fost introdus în cauză şi citat Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea unde a fost internată partea vătămată (..).
Potrivit prevederilor art.15 alin.2 Cod proc.penală constituirea ca parte civilă – într-o cauză penală se poate face cel mai târziu până la citirea actului de sesizare (rechizitoriu) al instanţei.
În speţă, Spitalul Judeţean Tulcea nu s-a constituit parte civilă până la momentul citirii rechizitoriului la instanţă, astfel că, în apel nu mai poate fi introdus în cauză.
Împrejurarea că spitalul nu a fost citat pentru a-şi exprima punctul de vedere în legătură cu eventuala constituire ca parte civilă nu justifică o eventuală desfiinţare a hotărârii de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de împrejurarea că unitatea spitalicească nu a figurat ca parte în procesul penal.
În altă ordine de idei, spitalul are posibilitatea de a promova o acţiune civilă pentru recuperarea cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării victimei (..).
Raportat la cele ce preced, tribunalul constată că nu există temei pentru acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, aşa cum a solicitat partea civilă (..), în apelul său.
De asemenea, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare nu poate fi acordată cu titlu de despăgubiri civile nici lui (..), în condiţiile în care acesta nu a făcut dovada că a suportat din patrimoniul propriu aceste cheltuieli.
Constatându-se că sunt neîntemeiate criticile din apelul părţii civile (..) se va respinge apelul acestuia ca nefondat.
Cum în urma examinării din oficiu a hotărârii apelate nu s-au identificat alte motive de reformare a acesteia, restul dispoziţiilor ei vor fi menţinute ca legale şi temeinice.
Prin încheierea din 6 ianuarie 2009 tribunalul a dispus amendarea martorului (..) cu suma de 250 lei pentru lipsă nejustificată la termenul de judecată.
Împotriva măsurii de amendare martorul (..) a formulat plângere solicitând scutirea sa de plata amenzii aplicate, motivat de împrejurarea că la termenul respectiv copilul său în vârstă de 6 luni a avut probleme de sănătate ce au necesitat prezentarea la medic pentru consult.
Totodată, petentul a susţinut că nu a manifestat rea-credinţă, în privinţa prezentării la instanţă, cu atât mai mult cu cât la termenul din 4 noiembrie 2008 a fost prezent însă nu a fost audiat pentru că nu i s-a putut stabili identitatea cu certitudine în absenţa cărţii de identitate.
Având în vedere susţinerile din plângerea formulată de (..), susţineri confirmate prin actele de la dosarul cauzei, tribunalul va admite plângerea acestuia şi îl va scuti de plata amenzii în sumă de 250 lei.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.2 Cod proc.penală, tribunalul îl va obliga pe apelantul (..) să plătească statului 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
??
??
??
??
5
