Instanta constata ca prin sentinta penala nr. 73/10.03.2010, pronuntata de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. 3055/88/2009, s-a hotarât:
Admite plângerea formulata de petenta I.S., domiciliata în comuna Mihail Kogalniceanu, jud. Tulcea, împotriva rezolutiei procurorului.
In temeiul art. 278 alin. 8 lit. b) Cod proc. pen.,
Desfiinteaza în parte rezolutia nr. 358/P/2009 si trimite cauza procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Judec.Tulcea în vederea începerii urmarii penale a numitilor S.M., B.S., P.E. si P.I. pentru faptele reclamate de petenta în plângerile formulate la datele de 17 august 2008 si 2 aprilie 2009.
Mentine rezolutia atacata cu privire la faptuitorul S.G., ca legala si temeinica.
In temeiul art. 192 alin. 3 Cod proc. pen.
Cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului”.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele ;
Prin cererea înregistrata la data de 27 iulie 2009, la Judecatoria Tulcea, petenta I.S., a formulat plângere împotriva Rezolutiei nr. 111/II/2/2009 din 1 iulie 2009 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea.
La termenul din 13 noiembrie 2009, Judecatoria Tulcea a pus în discutie exceptia necompetentei materiale a acestei instante si, având în vedere calitatea persoanei cercetate, agent de politie, apreciind ca potrivit dispozitiilor art. 27 alin. 3 lit. a din Legea nr. 218/2009, competenta de solutionare a cauzei în prima instanta apartine tribunalului, a admis exceptia si a declinat competenta în favoarea Tribunalului Tulcea.
La Tribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrata sub nr. 3055/88/2009.
Incercând sa sintetizeze motivele care au determinat-o pe petenta sa atace rezolutia procurorului ierarhic superior, vazând sustinerile avocatului din oficiu al petentei, instanta retine ca, în esenta, petenta se plânge de modul defectuos în care intimatul S.G. si-a îndeplinit atributiile de serviciu în contextul în care din anii 1994 – 1995 a reclamat o serie de furturi din locuinta sa, indicând si faptuitorii, însa plângerile au primit rezolutii defectuoase, sau nu au primit nicio solutie.
A mai sustinut petenta, prin avocat, ca sustinerile intimatului sunt preluate în cele doua rezolutii atacate; ca persoanele acuzate de savârsirea unor infractiuni au fost audiate în calitate de martori, însa declaratiile lor sunt departe de a fi obiective.
Petenta a mai aratat ca cercetarea trebuia sa vizeze modul în care intimatul si-a îndeplinit sarcinile de serviciu si nu preocuparea fata de starea de sanatate psihica a petentei la care fac referire intimatul si martora S. Legat de acest ultim aspect, petenta a sustinut ca s-a facut referire la o adeverinta medicala nesemnata din care rezulta ca un cadrul medical are suspiciuni fata de starea de sanatate psihica a petentei.
In final, petenta a solicitat admiterea plângerii, desfiintarea rezolutiei atacate si trimiterea cauzei procurorului în vederea continuarii cercetarilor si atasarea, analizarea dosarelor în care plângerile petentei au fost cercetate si s-au dat solutii.
La dosarul cauzei, a fost atasat dosarul nr. 358/P/2009 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca petenta I.S. a formulat doua plângeri datate 17 august 2008 si 2 aprilie 2009, adresate initial Prefectului Judetului Tulcea, plângeri care au fost înaintate de Institutia Prefectului Inspectoratului Judetean de Politie Tulcea si, ulterior, Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea cu adresa nr. 42135 din 28 aprilie 2009 a I.P.J. Tulcea.
Prin aceste plângeri, petenta a acuzat ca i-au fost sustrase mai multe bunuri din imobil, bunuri ce au fost „retinute” de intimatul S.G., seful Postului de Politei al comunei Mihail Kogalniceanu; ca S.M. i-a sustras o closca cu 25 de pui, ca B.S. si P.E. trebuie sa îi dea o suma de bani pentru 200 kg fier vechi ridicate de la locuinta sa, ca S.G. împreuna cu P.I. i-ar fi rupt poarta, usile si ferestrele si ca acesta l-ar fi pus pe B.S. sa o atace si sa-i sustraga o butelie si un apometru.
Prin Rezolutia nr. 358/P/2009, Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea a dispus neînceperea urmaririi penale fata de intimatul S.G., cercetat sub aspectul savârsirii infractiunilor de abuz în serviciu si distrugere prev. de art. 246 si 217 alin. 1 Cod penal, procurorul de caz apreciind ca faptele nu exista, motiv pentru care a facut aplicarea dispozitiilor art. 10 lit. a Cod proc. pen.
Impotriva acestei rezolutii, în termen legal, petenta a formulat plângere, reluând aspectele sesizate initial în cele doua plângeri.
Prin Rezolutia nr. 111/II/2/2009 din 1 iulie 2009, prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea a respins plângerea petentei retinând ca actele premergatoare administrate au evidentiat ca intimatul nu poate fi acuzat ca si-ar fi îndeplinit necorespunzator atributiile de serviciu sau ca ar fi savârsit acte ce intra în continutul infractiunii de distrugere.
In privinta intimatului S.G., tribunalul constata ca, într-adevar, din declaratiile acestuia coroborate cu declaratiile martorilor B.S., P.I. si S.M. nu a rezultat ca lucratorul de politie sa fi cauzat vreo vatamare intereselor petentei prin neîndeplinirea vreunui act în exercitiul atributiilor sale de serviciu, ori prin îndeplinirea defectuoasa a unui act si nici sa fi savârsit vreo distrugere a portii, usii si ferestrelor locuintei petentei.
Din toate declaratiile rezulta ca petenta obisnuieste sa-si reclame vecinii sau alti consateni pentru fapte inexistente, inventate de ea.
Daca solutia este corecta în ceea ce-l priveste pe lucratorul de politie, instanta constata ca procurorul nu a solutionat în vreun fel plângerile formulate de petenta cu privire la faptuitorii S.M., B.S., P.E., P.I. Din continutul declaratiilor primilor trei (P.I. nu a fost audiat) rezulta ca faptele reclamate sunt vechi si au fost deja cercetate, numai ca, chiar si în aceasta ipoteza, procurorul ar fi trebuit sa se pronunte cu privire la faptele puse în sarcina acestor faptuitori, ori, prin rezolutia din 29 mai 2009, procurorul s-a pronuntat numai cu privire la intimatul S.G..
Prin plângerile adresate Prefectului, petenta a acuzat ca numitii P.I. si B.S. au savârsit infractiunea de înselaciune prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, ca S.M. a savârsit infractiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, ca P.I. a savârsit infractiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal.
Cele doua plângeri contin acuzatii neclare, sunt amintite si alte nume, astfel ca este necesara audierea petentei pentru a da lamuriri cu privire la aspectele reclamate, pentru a face precizari cu privire la presupusele fapte penale si autorii lor.
Petenta nu a fost audiata în cursul urmaririi penale, reticenta manifestata de procuror cu privire la audierea acesteia datorându-se, probabil, afirmatiilor facute de intimatul S. si martora S. cu privire la presupusa afectiune psihica de care ar suferi petenta.
Intrucât adeverinta medicala existenta la dosar este o xerocopie, este nesemnata, dateaza din 3 mai 1996, pentru a verifica aspectele semnalate de intimat si martora este necesara solicitarea unor relatii actuale, oficiale, cu privire la afectiunile suspicionate de la dispensarul medical care a emis controversata adeverinta.
În termen legal , împotriva acestei hotarâri a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea criticând – o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte ;
-cele doua petitii întocmite de I.S. la 17.08.2008 si 02.04.2009 s-au adresat prefectului judetului Tulcea si nu vreunui organ de urmarire penala si priveau pe lucratorul de politie S.G., în legatura cu împrejurarea ca acesta îsi îndeplinea defectuos atributiile de serviciu si ca a savârsit fapte care întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de distrugere a unor bunuri apartinând petentei;
– persoanele fata de care instanta a hotarât admiterea plângerii petentei pentru a se dispune începerea urmarii penale nu au fost citate la Tribunalul Tulcea pentru ca hotarârea instantei sa le fie opozabila;
– la dosarul cauzei exista copia unei adeverinte medicale eliberata în anul 1996 din care rezulta ca petenta I.S. a fost diagnosticata cu ”suspiciune de psihoza maniaco – depresiva cu componenta agresiva”, aceasta fiind cunoscuta ca o persoana care formuleaza frecvente reclamatii împotriva cetatenilor din localitate, ca fiind autori ai unor fapte penale inventate;
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei penale nr. 73 pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 3055/88/2009 si mentinerea, ca legala si temeinica, a rezolutiei nr. 358/P/2009 pronuntata de Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea .
La Curtea de Apel Constanta, cauza a fost înregistrata sub acelasi numar: 3055/88/2009.
Verificând legalitatea si temeinicia sentintei penale recurate în raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea constata urmatoarele;
Petenta a formulat plângere împotriva lucratorului de politie S.G. – seful postului de politie Mihail Kogalniceanu pentru comiterea infractiunilor de abuz în serviciu si distrugere, adresata initial IPJ Tulcea, dupa care a fost înaintata la data de 28.04.2009 Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea.
Petenta reclama sustragerea unor bunuri din imobilul sau, bunuri care au fost retinute de lucratorul de politie S.G., printre care o combina muzicala, în valoare de 10 milioane lei, o bicicleta marca „Pegas, doua aparate de gatit si o butelie.
De asemenea, a mai sustinut ca mai multe persoane din localitatea Mihail Kogalniceanu i-ar fi sustras bunuri din locuinta, iar lucratorul de politie i-a distrus poarta, usile si ferestrele locuintei.
Procedând la solutionarea plângerii, Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea a dispus neînceperea urmaririi penale fata de intimatul S.G., cercetat sub aspectul savârsirii infractiunilor prevazute de art. 246 si art. 217 alin. 1 cod penal prin rezolutia nr. 358//P/2009 din data de 29.05.2009, motivând ca faptele reclamate nu exista.
În termen legal, împotriva acestei rezolutii, în temeiul art. 278 petenta a formulat plângere solutionata prin rezolutia primului procuror al Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea. Nr. 111/II/2/2009 din 01.07.2009, prin care s-a confirmat rezolutia procurorului de caz.
Nemultumita de cele doua rezolutii pronuntate în cauza, în temeiul art. 2781 cod pr. penala, petenta s-a adresat instantei, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie. Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta constata ca, în mod gresit, Tribunalul Tulcea a admis plângerea petentei I.S., dispunând desfiintarea în parte a rezolutiei nr. 358/P/2009 si trimiterea cauzei procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea, în vederea începerii urmarii penale fata de numitii S.M., B.S., P.E. si P.I., câta vreme plângerea formulata îl viza doar pe lucratorul de politie S.G.
De altfel, Tribunalul Tulcea a mentinut rezolutia atacata cu privire la faptuitorul S.G., ca legala si temeinica, retinând în mod just ca în cauza nu rezulta indicii de comitere de catre intimatul S.G. a infractiunilor reclamate.
Pentru considerentele expuse, curtea constata ca recursul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea este fondat, urmând a fi admis ca atare.
Ca urmare, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedura penala, va admite recursul formulat de recurentul Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea împotriva sentintei penale nr. 73/10.03.2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 3055/88/2009, va casa sentinta penala nr.73/10.03.2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosar nr.3055/88/2009 si rejudecând, în temeiul art. 278 ind.1 alin.8 lit. a cod procedura penala, va respinge, ca nefondata, plângerea formulata de petenta I.S. împotriva rezolutiei nr.358/P/2009 din 29.05.2009 dispusa de Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea.
